Datine-obiceiuri de Sarbatorile de iarna Contaminari, degradari, prezente/ Eseu sintetic, decembrie 2017
Rolul actual al obiceiurilor de la Sarbatori este acela de spectacol, golit de orice fel de semnificatie cultico-magica sau religioasa, indiferent daca acesta este la fereastra gospodarului sau pe scena publica. Consistenta scenica din ce in ce mai scazuta este vizibila de la mare distanta, indiferent daca regizorul sau interpretul de ocazie afirma ritos ca asa l-a apucat de la mama, bunica sau alti stramosi, ca partea etnografica (costum, dans, masca, muzica) ar fi de mare vechime si, mai ales e autentica, adica asa-i pe la ei. Se produce, astazi, o eroare colectiva voita, in scopul de a trezi interes ori de a-si vinde profitabil initiativa de a colinda. In copilarie, umblam cu plugusorul impreuna cu cei doi frati, Gica si Victor care haiau, bateau in doba, scuturau carcee sau clopotei, talangi, sunau din corn, in scop clar de a crea sincretism folcloric, adica spectacol cu semnificatii, chiar daca eram numai 3. Am invatat repede ca aveam un castig substantial mai mare (dupa An Nou ne cumparam cate un costum) daca improvizam chiar la fereastra celui colindat sau urat un text adaptat pentru el, asa ca aveam grija sa ma gandesc la text si subtext, chiar la modalitate de comunicare, imediat ce eram primiti de gazda. Tatal nostru, Vasile Marin era un gospodar de frunte, dar avea si o mare mandrie sa aiba asemenea (unici) uratori; ne desfasuram artistic doar pana catre miezul noptii, ca sa nu ne ia banii, traista cu colaci, nuci, alte daruri, vreun goblizan pus la panda. Pana la ultima clasa de liceu (1959) am umblat cu toate datinele-obiceiuri, chiar in forma autentica, pentru ca ne invata bunica, vreo batrana-batrana careia ii duceam apa sau un brat de lemne, care nu ne lasa pana nu stiam bine rolurile de colindatori, mascati sau uratori. Uneori, ne asculta si mama, tata nu prea, fratii mai mari niciodata, pentru ca ei aveau grija de ale lor si nu de noi. Erau si presiuni ideologice, dar invizibile in satul destul de izolat, Giurgioana jud. Bacau: a nu se uita ca era atunci prigoana comunista, maxima. Prin asta, spun ca am fost purtator de folclor, fapt care m-a ajutat enorm cand m-am apucat serios de studiul acestuia; si chiar puteam vedea nu numai stratul creativ metaforic (text literar de analizat) ci substratul mitologic, urme arhaice stravechi (spre exemplu, interpretul caprei nu era primit in biserica 40 de zile, preotul nu primea niciodata in curtea bisericii, drept-credinciosii isi faceau cruce cand il vedeau pe antihristul-capra desi il acceptau la fereastra). Pentru acea vreme nu prea erau primite texte noi (cu slogane prosovietice sau ode proletare, obligatoriu plugusoare vechi dar foarte variate, inclusiv satirice, masti de la an la an, clopotei, talangi, brebenei, paie in opinci, costume populare, cojoace, caciuli, hadarag cu cap sculptat, corn, fluier); poate de aceea prindeau mult textele noi, in spirit traditional, ale noastre, de sub fereastra.
O delimitare: de Ajunul Craciunului se (mai) umbla cu colindul laic sau religios, in partea de sud-vest a tarii, pitaraii au textul simplu ne dati ori nu ne dati, in zilele Craciunului umbla Steaua a carei text cantat e asemanator, sau chiar acelasi cu Trei crai de la Rasarit, Dubasii, si cu colinde in zeci de variante, mai ales in Ardeal. De ANUL NOU se manifesta plenar Jocurile dramatice cu masti, Teatrul folclorizat (Haiducii, Jienii etc.) si mai ales plugusorul, in sute de variante.
Prof.dr. Vasile Adascalitei, cercetator la Iasi, un mare folclorist, tiparea incepand cu 1971, volume reprezentative pentru judetele Moldovei, in urma studierii pieselor folclorice culese, la unele participand si eu (am vazut la Vladeni-Iasi, la Sipote, la Plugari, calul tiganesc astazi disparut, ca si unele executii de caiuti, ursi, cerb, capra purtata, nemaiaflatoare acum; plugusorul cantat de la Tepu-Tecuci a disparut definitiv. Folclorul literar legat de sarbatori este in cea mai mare suferinta, spre disparitie astazi. Mai am in arhiva proprie circa 3.500 de texte culese personal, vechi de o jumatate de secol, din care doar o singura concluzie pot trage: nu mai exista asa ceva astazi si nu mai intereseaza pe nimeni, mitologia romaneasca nefiind in vreun fel in atentie. Eu ma duc, ma prapadesc/Ca un cantec batranesc. ii canta poetului Vasile Alecsandri, la conacul sau din Mircesti, cand avea oaspete pe cunoscutul compozitor maghiar Franz Liszt, robul tigan gurist, vestitul Barbu Lautarul (inainte de 1890).
Am deosebit inca de la inceputul studierii mai aprofundate a etnografiei si folclorului romanesc ca de Sarbatorile de iarna, IN MOLDOVA si foarte putin sau deloc in alte provincii, reprezentative sunt Jocurile dramatice cu masti si Teatrul folcloric propriu-zis, precum si unele colinde cu elemente particulare (intre cele doua Razboaie Mondiale, s-au tiparit peste 200 de titluri de carti cu colinde, doar cateva laice, fapt analizat in alta parte). JOCURILE DRAMATICE CU MASTI au reprezentari antropomorfe (masti sau fata libera, vopsita sau nu, uratori, An Nou, paiate, mosnegi, rosiori, chirieci tigani, turcul, dracul, jidanul), combinatii ca in vasalca din Valeni de Munte, modorani, jidani, bulgari, doctori), masti zoomorfe (capra, ursul, cerbul, boul si lupuldisparut astazi, ornitologice (sitarul, barza, cocostarcul), uneori reprezentari greu de acceptat ca folclorice. Am convenit intr-un studiu ca ar fi cam 101 reprezentari pe intreg teritoriul romanesc. Acestea cuprind si TEATRUL FOLCLORIC PROPRIU-ZIS, provenit din cele 3 piese de teatru cult reprezentate de Matei Millo cu vestita sa Caruta cu paiate, texte de Ioan Anestin, folclorizate mai ales pe unde au avut acestia reprezentatii: Valea Prutului, Valea Tutovei si prin alte localitati moldovene, de unde, apoi jocul s-a tot transmis. E vorba de piesa Iancu Jianul cu cateva zeci de variante consemnate, uneori cu alte nume: Banda lui Groza, Bujor, Ceata lui Terinte s.a. Nu s-a folclorizat Harta Razesul si nici altele din acelasi spectacol. Tot in acelasi timp era foarte dezvoltat teatrul papuseresc cu Vasilache si Marioara ori improvizatii ad-hoc alaturi de Trei Crai de la Rasarit, si alte piese culte, folclorizate, sau de autor, consacrate Nasterii Mantuitorului (de Craciun). A existat un repertoriu bine reprezentat cu subiecte crestin-mitologice de esenta bisericeasca, promovate ca si colindele de mediul scolar. De afirmat in treacat ca existau valaretul (de Paste), pitaraii de Ajunul Craciunului cu evidente particularitati, asa cum Junii Sibiului, Junii Brasovului, Jocurile specifice din Ardeal merita ample consideratii. Tendinta actuala este catre colind, de origine carturareasca, iar textul popular are numeroase interventii ale interpretilor (cor).
Exemplificam asertiunea noastra din deschiderea eseului de fata cu cel mai raspandit obicei-datina, Capra care, prin contaminare, si gratie mijloacelor moderne de popularizare, se joaca pretutindeni in Romania, chiar se si exporta in tarile unde se afla romani, adica pretutindeni in lume, dar golit de sens mitologic, fara vreun rol magic sau cine stie cat de reprezentativ cultural.Din cercetarile noastre pe teren am scris despre cele 4 moduri de reprezentare a acestui joc: 1. Capra purtata (Bosia-Iasi), adica o masca formata din capul de lemn cu bot clampanitor, cam peste tot acelasi, cu cordele, clopotei mici, purtata pe un brat de interpretul care recita cam acelasi text literar ca cel de la 2) capra pe branci recitat de mosneag, pastor, doctor, cioban, jidan care vrea s-o vanda ; animalul se imbolnaveste, se bucura cu totii ca se insanatoseste. 3) Capra in picioare il lasa pe interpret sa stea vertical (nu aplecat si sprijinit in bat ca celalalt), sa schiteze gesturi razboinice, sa execute mult mai multe figuri, sa interpreteze o scena a imbolnavirii, alta a vindecarii, sa aiba mai multi interpreti si muzica, adesea de fanfara. Poate fi Capra mica (2-6 membri), Capra mijlocie (aproximativ pana la 12 persoane) si Capra mare, cu un alai numeros, chiar cu mai multe capre, cu muzica insotitoare, fluiere, pocnitori din bici, multi cu dubla pocnitura din aceeasi miscare, alte reprezentari cu urati si frumosi, cu texte inclusiv licentioase. Plata gospodarului este substantiala pentru ca si numarul este mult mai mare, pana la 40 sau chiar 60 de persoane (Parjol-Bacau): la fereastra sau poarta sa este un spectacol cam de 30 minute plin de sunet, muzica, dans, culoare. Daca are fata de maritat virtuozitatea e mai evidenta. Acest alai de alaiuri nu mai opreste la portile sarmanilor care nu-l pot plati, si, in destule cazuri se tin ei dupa formatie. 4) Capra suprainaltata are 1-5 masti cu tot felul de ornamente din hartie creponata sau ziar, pana la pamant, uneori din stuf (ca si ursul), inaltate pe o prajina de 4-6 m, sprijinita intr-o curea la brau, cu zurgalai, clopotei, brebenei (clopotei rotunzi, inchisi, cu bile de fier sau pietre inauntru). Este foarte impunatoare, joc destul de sobru, aproape obligatoriu fanfara, text literar scurt, mosneag insotitor la fiecare un jucator exceptional care sare peste ciomag, tignale, alte instrumente de facut larma si zgomot. Numeric intre 6-30 de persoane, pentru ca mai sunt si alte alaiuri incluse, ursul de obicei, desi formatia este numita Capra, sau Turca, sau Valaretul. Contaminarea e clara in cazul jocului ursului care se imbolnaveste si el ca si capra desi jocul sau vechi, simbol al fortei, era de virtuozitate in jurul hadaragului, in tandem cu ursarul, cu un joc extrem de spectaculos, pe melodie specifica, inconfundabila.
Capra pe branci a disparut, Capra suprainaltata se mai afla, in 2017, doar la Ivanesti, Harsova, Todiresti, Rafaila, jud. Vaslui. Capra mijlocie si Capra mica se intalnesc in foarte numeroase variante, interpretate de copii de cativa ani, de tineri ademeniti de ceva castiguri si, foarte rar, de varstnici. Prin contaminare si exemplu interpretativ, jocul este prezent de sarbatori in metrou, tramvaie, autobuze, in centre populate si sate sarace. Totusi, nu mai au nici continutul, nici dezvoltarea, cu atat mai mult semnificatia dintr-un trecut de 40-60 de ani si nicidecum pe cele din urma cu 100 de ani. Dornici de un castig rapid, interpretii simplifica pana la schilodire textele, incropesc un joc pentru cativa lei, spectacolul individual nu mai exista. Hora de pe scena este doar o mimare a celei traditionale, dar, inca se mai strecoara elemente autentice, in raport cu preocuparea primarului, care, de regula aduce dupa sine formatia, oricare ar fi ea, si uneori, rar, ii mai stimuleaza baneste pe interpretii populari (oraseni sau sateni, baieti sau fete, foarte rar, batrani).
Prin Festivalurile Obiceiurilor de iarna, adica de Craciun si Anul Nou (atunci era Plugul Mare, cu texte istorico-literare, acum interpreti adunati pentru aparitii pe scena, texte tot mai scurte cu cat sunt mai multi componenti), paradoxal, se mai da o lovitura obiceiurilor traditionale, - desi se afirma ca sunt stimulate - prin schematism, lipsa de profunzime si de semnificatia majora: sarbatoarea intregii comunitati care in prealabil participa gratuit la horele de Craciun (3 zile) si de Sf. Vasile (1 si 2 ianuarie), apoi de Boboteaza (6 ianuarie). In qvasitotalitate, hora de Sarbatori a disparut cam peste tot in Romania. Analiza cat de cat obiectiva, stiintifica, implica, insa, o abordare mai amanuntita, o clasificare dupa importanta, semnificatii si vechime, o alta serie de culegeri dar cu mijloace moderne de inregistrare, altele decat pe timpul celui mai mare folclorist roman, Tudor Pamfile care, acum un secol, aduna firisoare de aur din folclorul inca viu. Modificarile din limba vorbita, inlocuirea unei bune parti din fondul principal lexical cu neologisme tehnice ori englezisme, mutatiile din limbajul artistic, toate prefigureaza un viitor tare intunecat: in conditiile globalizarii, chiar din limba romana sa nu mai ramana decat firisoare Cercetarea interdisciplinara de urmarit astazi nu mai pare posibila datorita formarii unei noi culturi existentiale, care, neglijeaza cu buna stiinta eforturile spirituale ale inaintasilor, cu atat mai mult traditiile si obiceiurile. Atitudine de mare paguba pentru limba si poporul roman.
Spectacolul mastilor are legitimitate numai de Anul Nou !
Randurile de mai sus, pot fi un semnal de alarma sau/si un indemn la cercetare. Cat mai avem ce!
[ add comment ] ( 71 views )
Calendar
