omânia, la București, cel de al 4-lea membru fiind Dumitru V. Marin înscris prin telegramă, a treia zi de Crăciun, care a înființat apoi oficial filiala Vaslui, pe 6 ianuarie 1990, după ce a primit delegație de la centru. Ecologiștii din M.E.R. au fost prezenți în viața publică imediat după partidele mari, chiar din ultima zi de Crăciun, iar cei din Vaslui la fel.
În ziua de 6 ianuarie 1990 s-a întrunit Filiala M.E.R. Vaslui cu 14 persoane care au ales în conducere pe prof. drd. Marin Dumitru = Președinte, ing. hidrotehnist Pânzaru Neculai – vicepreședinte, prof. de biologie Mărcuță Costache de la Pogonești/Ivești – vicepreședinte.
Datorită îndrăznelii și inventivității președintelui organizația a avut imediat sediu pe strada Ștefan cel Mare nr. 59, într-o clădire veche părăsită de fostul Consiliu Județean care avusese aici un birou tehnic. Alături, perete în perete, s-a instalat sediul PSDR-PSD condus de câțiva foști comuniști aprigi.
A urmat o perioadă foarte aprinsă pentru constituirea Organizațiilor comunale, orășenești și județeană, lumea îndreptându-se cu nădejde spre ecologism, ca noutate și doctrină, care a început, însă, repede să se sfâșie pe dinăuntru, democrația internă manifestându-se zgomotos și distructiv, ca și în restul politicii, ne-mai existând nici un fel de conducători, autorități, lideri. Ecologiștii lui Toma Maiorescu au făcut parte din guvernul condus de oamenii lui Ion Iliescu (prof.univ. M. Bleahu, prof. Al. Ionescu, ajuns deputat o legislatură, ș.a.) iar la nivel de județ Vaslui primii 3 consilieri au ajuns în Delegația permanentă a Consiliului Județean (Marin Dumitru, Mărcuță Costache, bârlădeanul Popa Valeriu), alți 2 fiind aleși în Consiliul Municipal Vaslui, Albescu Dan, Marin Dumitru (doar două legislaturi, pentru că nu putea face parte din cele 2 Consilii), înlocuit cu N. Pânzaru apoi cu col. Săndulescu, alți 2 consilieri în Consiliul municipal Bârlad, care a avut organizație completă ca și Vasluiul, V. Bob și Popa Valeriu.
Cât a fost provizoriu, în Consiliul Județean a fost cooptat președintele ecologiștilor, prof. Marin Dumitru, apoi la primele alegeri, în 1992, scorul ecologiștilor a fost impresionant: au ajuns să aibă 234 de consilieri, 7 primari, 5 viceprimari și să fie a IV-a forță politică în județ, cu organizații în toate comunele. În același timp a ajuns ca organizația vasluiană să fie în 1996, cea mai importantă din țară, cu 11% din totalul membrilor F.E.R. (după ce MER s-a rupt în mai multe facțiuni). De menționat că această situație era în paralel cu existența P.E.R. (Partidului
Ecologist Român), condus la Vaslui de ing. Vasile Ghiga cu un singur consilier și fără ca cele două partide cu ideologie asemănătoare să conlucreze în vreun fel. Ghiga a prins și el un mandat de deputat și... a desființat practic organizația vasluiană a lui. După 2004, ecologismul vasluian a slăbit constant și... sigur, în ultimele decenii ne-maifiind reprezentat în vreun consiliu local, întrucât comasarea/absorbția de către Acțiunea Populară condusă de fostul Președinte al țării Emil Constantinescu, la rândul ei absorbită în 2008, de către PNL (prof.dr. D.V. Marin a fost candidatul PNL la Primăria Vaslui), și situarea prof.dr. D.V. Marin în bătălia pentru jurnalismul cultural / internațional/ și operă proprie, a însemnat o slăbire a muncii politice, iar slăbirea autorității și mai ales importanței ecologismului la nivel național și internațional s-a transformat în qvasi-abandonarea ecologiștilor și ecologismului, care, după prof.univ. Alexandru Ionescu nu și-a mai găsit nici un lider național potrivit, iar la nivel județean profesorul întemeietor n-a mai avut continuatori corespunzători.
Prof.dr. Dumitru V. Marin a fost conducător de partid (ecologist, apoi Partidul Verde) răstimp de 29 de ani în paralel cu munca sa de promotor în presă (ziare, revistă) și în jurnalismul cultural, de scriitor și creator și respectat intreprinzător local în presă.
Ecologism și jurnalism.
Imediat după 1989 „s-a dezlănțuit” un fel de democrație fără limite, într-un deceniu al urii și defăimării, cu dușmănii fără seamăn. Șansa prof.dr. D.V. Marin a fost că, fiind întemeietorul singurului grup de presă din țară, care rezistă și astăzi, cu prima televiziune în eter din
România (Licența 001/TV, acordată de CNA, în ian. 1993), apoi 2 posturi de radio = rețeaua UNISON, ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău (din 1996), și revista internaționalizată Meridianul Cultural Românesc (M.C.R. – 2015), precum și o bogată operă proprie (azi 59 de volume tipărite), a fost de fapt șansa muncii într-un DECENIU AL DUȘMĂNIEI, mult peste obișnuitul acestor timpuri ca durată, complexitate, consistență și popularitate. Nu menționăm aici nici recordurile mondiale, nici țările și continentele colindate prin care a ridicat Vasluiul pe harta culturală a lumii. Faptul că a reprezentat deopotrivă o impunătoare personalitate culturală, un jurnalist de mare autoritate, un om deosebit de muncitor în acest areal, ar putea fi cheia succesului și în domeniul ecologismului local chiar în această perioadă de declin. Cu toate acestea nu
s-ar putea spune că personalitatea lui DVM a suferit din cauza ecologismului, ci dimpotrivă.
O constatare actuală: în toate formațiunile de partid a dispărut democrația internă. În primele decenii de după 1989 era libertatea personală și a cuvântului (ce dezbateri, strigăte și urlete erau în adunările ecologiștilor?!?), astăzi cine încalcă directiva președintelui, zboară din organizație. Promotor vasluian:
Prin voia sorții, disponibilitățile sufletești, fizice și psihice, prin neastâmpăr intelectual, profesorul încadrat ca Inspector cultural la 1 martie 1970, în județul Vaslui, profesor la 4 dintre cele 5 licee din Vaslui, întemeietorul surprinzătorului post de televiziune din... Vaslui, la 5
decembrie 1990, a desfășurat constant o activitate de promotor cultural, de istoric, de profesor, în sport, de literat ș.a. dar mai ales o impunătoare prezență jurnalistică în țară și peste hotare. Desigur, lăudat și criticat, dar mereu remarcat pentru activitatea sa cu totul rarissimă.
De nivel național
În lumea mare.
Internaționala ecologistă s-a reunit la Budapesta, în Hotel „Berlin”, pe 2 decembrie 2001, conducătorul Delegației României fiind prof. dr. Dumitru V. Marin, ajuns partenerul lui Ioschka Fischer, ministrul de externe german... A fost cea mai înaltă reprezentare a României de până atunci de către un reprezentant din Vaslui, de la Revoluția din 1989. România era reprezentată excelent în Europa și în lume atunci, prin procente și... teorie ori prezență științifică.
Constituirea Partidului Ecologist din R. Moldova de sub conducerea academicianului Ioan Dediu a însemnat o organizare importantă prietenă de peste graniță, universitarul Ioan Dediu fiind un excepțional patriot și unionist. Ca membru al delegației române la Congresul de Constituire a lor și alegerea ca președinte la Chișinău (noi toți românii am fost aleși membri de onoare, în frunte cu Al. Ionescu), și apoi la mai multe congrese și adunări, D.V. Marin a luat cuvântul de fiecare dată militând pentru Unire și democratizarea vieții sociale (concomitent cu filmările pentru TVV și înmânarea de cărți în limba română). A sprijinit primirea ecologiștilor basarabeni în Internaționala ecologistă de la Budapesta și a avut o atitudine comună (și) cu aceștia în diverse alte împrejurări, în România și în Basarabia.
Tot cu ocazia Internaționalei verzi de la Budapesta
s-a legat o colaborare și o prietenie deosebită cu ecologiștii ucrainieni, atunci cu un procentaj bun la nivel național, peste 1%, noi cu peste 3 %. Strânsa legătură cu academicianul Vasile Tărâțeanu s-a concretizat în mai multe articole ale acestuia în M.C.R., într-un interviu publicat și în țară, și participarea lui Vasile (pierdut în 2022) la Simpozioane și întâlniri la Iași și Vaslui.
Profesorul ecologist și jurnalist s-a mai întâlnit cu ecologiști sârbi și bulgari și a fost în vizită la un deputat eco-logist francez (și interviu TVV) în Parlamentul european, la Strassbourg.
Revenind, la 2 dec. 2001: a fost și o cărămidă pusă atunci, hotărât, de delegația noastră care cuprindea și pe Dumitru V. Marin (șeful) și pe fiul său Sergius-Lucian Marin ca ecologist și întemeietor de post de radio și TVV, o voce pentru primirea în UE și NATO. Un capitol care se îngustează din ce în ce mai mult astăzi.
Perspectivele întunecate ale ecologismului, jurnalismului, românismului.
Din păcate realitatea social-politică istorică ne arată că doctrina ecologistă nu are prezent și se prea poate, nici viitor. Situația e impusă de starea interioară-constitutivă a formației politice care trebuie să ceară mereu îmbunătățirea condițiilor de trai, social-cultural-creative, să protejeze prăpădiții lumii, deci aproape permanent să fie în opoziție. Asta impune cu necesitate să nu poată lua parte la împărțirea cașcavalului social, deci să nu-și poată recompensa economic nici măcar pe activiștii săi mai de seamă. Ar fi cumva, ceva mai altfel cu militanții Green Peace, încă prezenți, dar din ce în ce mai neputincioși, pentru că restul ecologiștilor reduc totul la visuri imposibil de împlinit. În condițiile bătăliei pentru existență e cu totul insuficient. Nu e grăitor procentul de membri de partid mereu cu mult sub 0,1 % și dispariția facțiunilor mai mult sau mai puțin gălăgioase? Ca o constatare tristă: a dispărut democrația internă din fiecare partid, iar în cadrul celor foarte mici, tonul e dat de președinte și toți cântă la fel.
Dacă tot vorbim întemeiat de noua cultură existențială, tot cu deplin temei putem vorbi astăzi de alt fel de democrație decât cea de după 1989.
Noi am încercat să vă amintim de situația ecologismului (vasluian)... astăzi.
[ add comment ]
Calendar
