Diferente de ideologie nu sunt. Oricare ar fi, primarul trebuie sa transmita in teritoriu politica statului capitalist si nu vreo interpretare a unor „trasaturi” particulare de partid intrucat cam totul e o apa si un pamant. La nivelul satelor nu se percepe absolut nici o diferenta legata de program sau mod de actiune a unui partid indiferent cum s-ar numi acesta. S-a tot dus vremea particularitatilor, totul rezumandu-se la ajutorul social si subventiile pentru agricultura, respectiv modul de actiune a primarului care chiar dicteaza in comunitate. Unde mai exista slabe opozitii ca la Cozmesti - Iasi sau Tansa - Iasi, sunt si ele pe cale de disparitie pentru ca „titularii de autoritate” au invatat lectia comunista a eliminarii adversarilor politici.
Lipsa opozitiei nu e chiar conjuncturala. La Mogosesti - Iasi este un primar, Maftei, cu ranza asa de mare, cu cheia fericirii in seiful de la primarie incat nimeni nu se mai poate exprima, doar sa tremure in fata sa. La Bals e un ingineras bleg care-si pune oamenii sa-i alunge pe ziaristi. La Gorban e unul Rotaru pe care l-am laudat candva si cum nu-si mai incape nici in haine pentru ca s-a ingrasat bine-bine si simte ca n-are cine-l bate in alegeri. Ce opozitie, dom’le...
Si acestia si destui altii se comporta ca si cum ar avea o bomba asupra lor si o slobozesc imediat ce vreunul este impotriva. Ce-i drept, au invatat sa vorbeasca gaunos si amenintator stiind ca au adevarate armate (cei de la 416) care devin agenti electorali si purtatori de cuvant. Asta pentru ca sunt lasati sa ia banii fara munca prevazuta de lege in folosul comunitatii si ca sunt amenintati asupra votului datorat. Extrem de putini primari nu utilizeaza multimea saraca, flamanda si neinstruita...
Iata de ce, acum, 80% dintre primari nu-si fac griji ca nu vor fi realesi. La Pungesti - Vaslui se face referendum pentru destituirea primarului. Pai, daca asta si-a facut plinul... ce mai conteaza! Pentru ca tot cam 80% au si propria lor afacere (pe baza informatiei valorificate, pe baza spagilor, pe baza excesului de influenta) ca cel de la Erbiceni - Iasi, mare electrician mare, cu afaceri „luminoase” pe firma lui, dar „condusa” de cineva din familie.
Exemplele pot continua. Multe!
Credeti ca se va schimba ceva, doar dupa un tur al alegerilor?
Bombagiii nu-si fac griji!
*
24 februarie, Ziua limbii materne: ar trebui sa credem ca numai nationalitatile conlocuitoare trebuie sa fie preocupate de pastrarea identitatii lor, deci si a limbii pe care o mai pot vorbi, aia de la mama lor.
Din pacate, asa cum afirm si in M.C.R., limba romana e in foarte mare pericol prin eroziunea de zi cu zi cu efecte provocate de televiziuni, de sistemul de comunicatii, de calculator, de munca in strainatate, de lipsa de instruire.
50% dintre limbile pamantului sunt amenintate cu disparitia! Sa nu credeti un moment ca cei tari si mari (inclusiv aia cu ranza mare) isi fac vreun fel de griji sau ca vor sprijini permanenta macar a catorva. Ca banul fiind la putere, cine sa se ocupe de partea sufleteasca daca n-are ce manca?
Sper sa revin cu un studiu legat de scurta existenta a limbii romane de acum incolo. Va asigur de concluzii cu totul dezarmante!
[ add comment ] ( 15 views )
Cuvantul dat in fata cuiva ramane fara continut intre tot mai multi oameni: ce cuvant (obligatie) care, unde, pentru ce? Mai ales daca intelegerea (cuvantul) e pentru bani, afacere, sentiment, aproape ca nu exista.
Te intelegi telefonic pentru o afacere ce include o deplasare. Pana sa ajungi la destinatie, totul se schimba.
Cineva il indeamna pe altul cam asa: rezolvam, cauta-ma mai tarziu, sau, las-ca te sun eu... Astea inseamna adio si n-am cuvinte.
Mai grav: vine unul tare mahnit si-l ajuti cum poti, ii dai ceva de munca, ii mai dai de mancare, de cheltuiala, chiar faci contract... Nu-i trebuie mult timp (nicicum, ani) ca sa prinda momentul, sa se incarce cu cat mai mult poate si... tiva. Lasa totul, nici macar nu instiinteaza pe proprietar, nu mai raspunde la telefon, se tot duce, treaz sau beat, avand alte angajamente.
Unde sa aiba cuvant, eventual sa anunte ca pleaca? Isi are burta plina si vreun sfant in buzunar: dar astea nu se topesc?
Negresit, toti au telefoane mobile cu care scotocesc dupa locuri de munca mai bune, bine platite dar sa nu munceasca mai de loc. Munca de paznic e cea mai cautata, stiindu-se ca sudoarea paznicilor e cea mai scumpa. Stiti care-i problema? Ca telefonizatii astia n-au nevoie de stabilitate si siguranta. Ce conteaza ca au de toate la o ferma, daca trebuie sa munceasca. Bautura au? Ceva de furat au? Televizor? Alte avantaje. Ei, si?
Cuvantul fata de rude, daca se mai respecta cumva si, numai la oamenii gospodari si muncitori. Acestia isi dobandesc avutul cu alergatura si nesomn!
Din pacate, valoarea cuvantului dat, ca si promisiunea electorala... nu exista.
Daca in politica se minte, daca salariile raman marunte, prapaditul, de ce sa-si tina cuvantul? Ce sa-i ia amaratului... praful de pe toba?
Numai ca exista cuvantul scris. Odata pus pe hartie cu clauze acoperitoare, mai poate fi respectat.
Societatea de azi (oare, si cea de maine?) se deprinde tot mai mult cu nerespectarea cuvantului odata „dat” in toate paturile sociale !
Altadata, era nevoie de o strangere de mana ca parafare a intelegerii. Astazi nici documentele scrise, legile, nu mai sunt respectate. „Toate-s praf” (M. Eminescu), dar daca in viitor nu vom respecta cuvantul (cu toate nuantele), chiar se alege praful de tot.
[ add comment ] ( 16 views )
Editorialul nostru de astazi (scriem de acestea de peste 25 de ani) este laudativ, nu constatativ. Se impun astfel de aprecieri pentru realizari de exceptie.
1. Prisacani, PRIMA ambulanta (sanitara) privata, adica a unei primarii la dispozitia cetatenilor din comuna. UNICAT !
Cu ocazia vizitelor unor parteneri belgieni din orasul Eeklo care au strabatut aproape toata Europa sa se infrupte din bunatatea sufleteasca a romanilor de pe Valea Prutului, am consemnat, marti, 9 februarie 2016, donatia lor facuta prisacanenilor: o ambulanta moderna care sa poata fi utilizata la nevoie, pentru salvarea unor vieti. S-au semnat actele cu Primaria Prisacani si pentru aceasta, desi cu un timp in urma, primarul Constantin Chirila a mai primit 2 masini de pompieri. Primarul orasului Eeklo, Koen Loete si Paul Goemaere, cel care a venit prima data cu ajutoare la Macaresti, acum peste 20 de ani, au subliniat exceptionala colaborare cu primaria si comunitatea moldoveana.
Dr. ing. Constantin Chirila se mai poate mandri si cu colaborarea cu Durlesti din Republica Moldova, „cu miscarea” sa prin Europa, cu atragerea unor valori in jurul sau. Fostul rugby-st de performanta (care sustine singura echipa de rugby din mediul rural) este unul dintre cei mai capabili primari dintre cei vreo 300 pe care-i cunoastem noi.
Felicitari si toata aprecierea noastra, domnule Chirila !
2. La Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Barlad, Geta Modiga a avut sustinere, duminica, 7 februarie 2016, pentru un simpozion interjudetean. Dat fiind ca in prim plan s-au aflat valorile locale ca Gabriela Ana Balan, o scriitoare de mare forta poetica, Corina Dimitriu cu „Prea tarziul clipei” si Dorina Stoica cu mai multe poezii din volumul de 320 de pagini, din Barlad, dar si poetul George Tei - bucurestean cu antecedente mai ales „rondelistice”, toate acestea prezentate si apreciate de Petrus Andrei, Dumitru V. Marin si Gheorghe Clapa, iata motivele pentru care observam inalta calitate a manifestarii; laude Getei Modiga !
3. Unii primari... tare activi !
Ar trebui sa-l laudam pe Vasile Puiu (Vetrisoaia), Ioan Buta (Murgeni), Constantin Vieru (Dumesti), Horatiu Carausu (Bacesti), Gheorghe Pricopie (Lungani - Iasi), {tefan Timofte (Tomesti - Iasi) si pe altii.
Deocamdata, ramanem la MENTIUNI !
Cat de repede - la exemplificari !
Vine primavara si ghioceii bucuriei rasar printre urmele de zapada si iarna. Cum sa nu-i laudam pe cei mai harnici !
[ add comment ] ( 21 views )
Realizarile „aproapelui” starnesc mai intotdeauna reactii adverse !
Firea umana e neiertatoare cand observa ca vecinul i-a luat-o cumva inainte. Vecini buni, prieteni buni „se topesc” daca vreunul dimprejur are succes, beneficii, avere mai multa. Unii innoata intr-o mocirla sufleteasca neagra ca pacura si-si propun imediat sa actioneze macar la nivel de barfa (daca pot mai mult, cu cat entuziasm!!!) sa-l atace sau sa-i micsoreze meritul celuilalt: „ala, ma, da’, nu-l stiu eu...” Dar el nu are nici un merit; doar sa-i micsoreze autoritatea sau meritele celuilalt !
Am lansat revista internationala („de la Vaslui” n.n.) Meridianul Cultural Romanesc la Colegiul „Negruzzi” din Iasi: Circa 200 de elevi (si profesorii claselor) mobilizati de doamna prof. Luminita Cozmei, careia ii multumim cu caldura; proaspat doctor in stiinte. Au participat personalitati din Iasi si Vaslui, au expus autori publicati in revista sau ziarul Meridianul.
Desi ne-a stricat rau efectul statia de amplificare, putem bifa la capitolul realizare deosebita, laude pe masura, mai ales de la valorosii nostri invitati.
Am avut simpozioane interjudetene in 3 licee din Vaslui. De fiecare data cu mari valori, cu captarea atentiei celor circa 300 de audienti, cu evolutii scriitoricesti entuziasmante. Am prezentat celor prezenti nr. 4 al revistei MCR cu cele 2 noutati in intreg peisajul cultural national: Sumarul recapitulativ pe tot anul 2015 cu cei peste 180 de colaboratori (chiar performanta, nu gluma!) si CD cu voci ale semnatarilor. Imi permit sa insist aici: ilustrarea vocii, inregistrarea portretistica (imagine si sunet) alaturi de opera SCRIS| in revista tine de sincretismul operei artistice, deci mai complexe si mai educative !
Trebuie sa spun pentru toata lumea ca o revista ca MCR e cu adevarat greu de realizat. Domnul Racovitza din Geneva (Elvetia), Georg Barth din Passau (Germania), Grauenfels din Israel s.a s-au alaturat celor din Romania in exprimarea parerilor pozitive (si cum in tara, primesc revista vreo 400 de persoane... am receptat mesajele !)
Credeti cumva ca s-a aplecat asupra revistei vreunul din conducerea Consiliului Judetean Vaslui? Ca a miscat un deget, ca a acceptat un abonament?
In acest judet suntem vreo cativa care „mai” facem ceva pentru cultura locala pe timpul, pe banii, pe talentul si riscul nostru. Doar cativa se dau mari pe banii primariilor sau a Consiliilor Judetene. Nu vreau sa lovesc in nimeni dar vreo 6 (sase!) semnatari in „EST”, o alcatuire de fotografii (fotomontaj de gazeta de perete!), care cheltuiesc o groaza de bani de la Consiliul Judetean Vaslui, aceste 6 semnatari se vor compara vreodata cu cei 180 stransi de noi din toate colturile lumii? Cele 600 de pagini in cele 4 numere pe 2015, n-au corespondent in cultura si literatura momentului actual.
Gandim ca sunt vreo 3 - 4 autori si un bolnav mintal (i-am zis aschilopatus) care fac pe soparlitele la urechi inalte... (vom reveni).
Incerc sa fiu scurt desi mahinrea si revolta ma indeamna la scris, nu gluma.
Numai ca noi insine, acestia din frunte avem si constiinta valorii, si constiinta unei datorii catre ai nostri, si credinta ca vom izbandi. Ba, mai mult, vazand procesul de schimbare si deteriorare a limbii romane, intrebam daca vor mai fi vreodata romantici de felul nostru. Prea mult altereaza acest timp si prea putini se mai bat serios pentru limba romana!
[ add comment ] ( 12 views )
Reproduc mai jos editorialul de acum un an, valabil si acum pana la ultima virgula. Inca !
Pentru ca in procesul de schimbare a alterare a Limbii Romane, cand expresia noua sau de-a dreptul alta in exprimarea romaneasca, mesajul clar din opera sa risca sa nu mai poata fi inteles asa cum s-a intamplat cu opera lui Ion Creanga. Cel putin in Canada am observat ca re-scrierea Amintirilor de la Humulesti, in scopul perceptiei de catre copiii din Diaspora este o moda, desigur dictata de un scop nobil: adaptarea la limba vorbita de romanii de acolo.
Despre limba lui Ion Luca Caragiale putem vorbi de o mai mare anduranta, dar cum si conditiile social - economice, culturale si mai ales politice se modifica rapid (valul globalizarii), tot mai mult si dramaturgul trebuie actualizat. E un proces firesc in teatru, foarte curand va fi si in creatia literara romaneasca in ansamblul ei. Pana astazi opera lui Caragiale este cumplit de actuala. Dar peste 10 ani? Iata-l pe autorul „Scrisorii pierdute” ... in lumea noastra !
*
Caragiale Ion Luca reprezinta in fata lumii, de vreo 13 decenii, societatea romaneasca mereu actuala si... contemporana, spre deosebire de Eminescu propovaduitorul, lira de aur a aceluiasi neam, modelul expresivitatii poetice. Daca-i adaugam si pe ceilalti mari clasici (Creanga, Slavici), poate intelegem mai usor ca MULTIMEA avand calitatile, defectele si umorul native e in opera dramaturgului si scriitorului nascut in apropierea Ploiestiului; o multime de Limba Romaneasca, intr-un segment de timp (istoric) care avea nevoie de un Luceafar pe care sa-l asculte pururi! Dar si de ,,croitorul” care sa le ia masura caracterului si epocii.
Redivivus observatorul fidel pentru anii de framantari, redivivus umorul de calitate chiar cand cultura video pare sa intunece vechile orizonturi.
Nascut de ,,Sf. Vasile, Grigore si Ion”, adica la 30 ianuarie, acest Ion (prenume romanesc reprezentativ alaturi de Gheorghe) este cel mai mare dramaturg, in limba nationala (,,O scrisoare pierduta” e mereu regasita, ,,O noapte furtunoasa”, nu e numarul 9, ci, mereu NOUA, celelalte-s bijuterii comice, iar drama ,,Napasta” e mereu adevarata!), e prozator reprezentativ, cel mai mare pentru secolul lui (si nu-i putem nicicum uita nuvelele), iar pentru posterioritate ... MOMENTE SI SCHITE sunt monumente pentru secolul XX si tot modele pentru secolul XXI. Pare un truism sa afirmi ca opera-i cuprinde mai toate sectoarele vietii sociale intr-un stil fluent si spumos, chiar si cand evoca imprejurari tragice. Tot asa afirmatia ca ,,neica” e mai actual ca niciodata.
Sfantul umorului romanesc tiparit, tipand prima data, de alti trei sfinti (Vasile, Grigore si Ion) indreptandu-si bunavointa catre o natiune mereu bogata si trista (,,la noi sunt codri verzi de brad/ si campuri de matase,/ la noi atatia flutura sunt/ si-atata jale-n casa”, zicea Octavian Goga, un geniu al poeziei despre viata trista a unei natiuni).
Spre deosebire de Eminescu (cel din Doina), marele dramaturg n-a scris nici un rand impotriva vreunei nationalitati si totdeauna e impotriva naravurilor timpurilor; ca prin teatru a satirizat mai acid, aspecte mai multe (,,Prin el naravuri indreptati/ Dati ascutiri de minte” - Iancu Vacarescu) si cu talent desavarsit este, sigur, de atributul geniului. Al sau, al poporului roman...
In ianuarie s-au nascut mai multe genii printre care: cel tutelar (la mijloc), cel reprezentativ in fata secolelor (la sfarsit), de ziua sfintilor intre care vor intra si ei in cele din urma. Pentru ca cei trei sfinti din calendar care nu stiu ce si cand au facut ceva pentru romanism (mai toate biografiile sfintilor fiind legende facute si refacute dupa sute de ani; hm, o discutie foarte lunga!) nu pot concura sfintii literelor, limbii si simtirii romanesti care, iata, exprima si innobileaza viata si astazi. Sa nu uitam vreun moment ca ,,involutia limbii” este inspre pieirea ei in cateva zeci de ani.
Ca pietre pretioase, monumentele de limba lasate de Eminescu si Caragiale sunt izvoare reintineritoare, autorii fiind BRILIANTELE dintr-un lant al valorilor care trebuie sa fie fara sfarsit. Multimea imensa, omenirea dintre granitele Limbii Romane a lui Caragiale (care soarbe slovele eminesciene) nu trebuie re-creata, inca, ci doar incurajata sa existe! Cata vreme exista Caragiale, exista limba, simtire, popor, educatie, umanism si ... distractie!
Existam, deci!
Limba Romana va evolua, probabil inspre tehnicism, oamenii robotizati, alergatori aprigi dupa ,,ochiul dracului”, tara inspre o instabilitate (disparitie) asa cum s-a intamplat cu indienii amerindieni, dar spiritul ar trebui sa fie vesnic.
Sa nu creada cineva ca tare plangem acum pentru cei care vor veni si a caror viata va fi cu totul altfel. In 1927 inventatorul roman Tesla proorocea ca inca in mileniul trecut vom avea centura de transmisie radio libera (si o avem prin telefon, radio, televizor, calculator) iar Pamantul va fi inconjurat de o centura electrica gratuita. George Calinescu ,,vedea” ceva din caracteristicile limbii actuale. L. Blaga vedea prin metaforizare, crestere in expresivitate. Nu stim cat ne-ar intelege vreunul dintre cei amintiti.
Dar: Atata vreme cat Limba Romana ne exprima felul de a fi (cam pe oriunde in lume), borna de orientare numita ,,opera lui Caragiale” ramane ca o flamura tricolora pe muntii Himalaya. O vor vedea mai putini (in special cei plecati ,,afara”) , dar acolo sus reflexele diamantelor acestei limbi vor ghida eforturile slujitorilor ei.
Caragiale cel de acum un secol si autorul dramatic si scriitorul transpus cinematografic (ce mari servicii face televiziunea nationala cu arhiva sa!!!) ori mereu reluat pentru public, ca adevarat prototip, este idol, mentor sau model fara uzura.
In conditiile de astazi cand televiziunea si computerul substituie cartea pentru inspiratia sau viata dintotdeauna normala, TREBUIE sa ne intoarcem spre dramaturg si prozator. Pentru ca si-a pastrat contemporaneitatea, pentru ca inspira intoarcerea la omenie, umor, pace, el ar trebui preaslavit intre granitele Limbii Romane. Sa speram ca asa va fi si ca sanctificarea sa nu e departe.
Cat mai citim noi, publicul obisnuit, despre sfinti inclusiv despre cei trei?
Caragiale ne-sfantul e viu, ne alina sufletele, simturile, viata. Il citim in carti, il vedem in filme, ne gandim (cand vrem) cu recunostinta: traim de peste un secol in ZODIA CARAGIALE! Pana azi e prezent in existenta noastra intelectuala.
Asteptam pareri. Diaspora cum il percepe?
*
Pe 29 ianuarie 2016 lansam M.C.R. nr. 4 si „25 - TV.V. - Istorie si cultura” la Liceul „C. Negruzzi” din Iasi, ora 13:00.
[ add comment ] ( 14 views )
Calendar
