SIMPOZION, OAMENI, MUNCĂ, SATISFACȚII 
Mărturisesc sincer, și acum sunt epuizat după organizarea ca la carte a acestui Simozion Internațional la Vaslui, în legătură cu care unii participanți s-au exprimat că pun iarăși mărgăritare în râtul porcilor. Cam jignitor pentru mine și ai mei dimprejur dar cu corespondență reală în fapt: au participat doar 16 vasluieni dintre cei 67 prezenți în sală, au venit cu 35 cei de la Iași, au venit din alte localități ale țării și din orașul Bălți o poetă și profesoară de limba română, doamna Veronica Rusu-Bucico, căreia îi mulțumim fie și pentru cât a tremurat de frică față de invazia rusă în Basarabia. 6 bârlădeni ne-au fost aproape, și o felicităm pe Viorica Ghenghea care a venit tare bolnavă cu „Artă-Cultură-Tradiție”. (Nu și pe cei de la Biblioteci, care au lipsit „cu bunăvoință”).
Autorități? Care? Că tripleta sabotoare Buzatu-Mocanu-Pavăl n-a vrut să se mânjească de cultură. La adresele noastre de asigurare a spațiului pentru Simpozion, Buzatu a răspuns că sala e ocupată cu recensământul (dar joi era goală), Mocanu de la Muzeu nu ne-a răspuns neam, dovadă de mare preocupare că și-a pierdut pisica Muza de la Muzeu (să vedeți ce afișe îndurerate a afișat în oraș), iar primarul ne-promotor de cultură ne-a comunicat prin cineva abia miercuri dimineață că ne putem duce la Centrul Cultural „Alexandra Nechita”.
Să participe, sau să-și trimită reprezentanți… nu se află?!?
Deci, pentru atitudine cultural-civică…brava băieți.
În numărul trecut de ziar am ilustrat incomplet ce s-a întâmplat acolo între orele 10 – 15,30, adică un spectacol lung, în care și ieșeni și vasluieni s-au dovedit valoroși, patrioți, slujitori ai culturii moldovene. Vom mai face o cronică în numărul următor.
Revenind la importanța Simpozionului:
– Pentru noi, a însemnat harul de A FACE.
– Pentru ieșeni și alți invitați, dovezi necontestate de
valoare.
– Pentru publicul redus din sală: un fel de sudoare a cuiva pentru racordare la marea cultură națională.
– Pentru străinătate: iată că și la Vaslui, în loc de violuri, hoții, nenorociri, se mai afirmă și talente. Despre aceste talente și eforturi locale, nesprijinite nici cu fapta nici cu vorba cred că va mai trebui să scriem.
– Un cetățean voinic și cu mustață a rostit,pe stradă, un adevăr trist: „noroc de Dvs. să mai audă de bine lumea despre noi, vasluienii…” Presa?
– O ultimă considerație, legată de constatarea cuiva că mă străduiesc degeaba: cred că nimeni nu vrea să fie tâmpit și atunci vor veni și vremuri pentru aprecierea faptelor de cultură. Cinstit vă spun că mă străduiesc pentru aceștia de azi, dar viitorul va avea nevoie de mărturii nu numai cele necesare mațului gros. Acum pot, și pentru că pot… fac?!? Luați-mi ca o destăinuire amară pentru aceste vremuri, cu acest fel de oameni, cu această bătălie pentru cultură și pentru LIMBA ROMÂNĂ, pe care o slujesc de 52 de ani și 2 luni.


[ add comment ]

<<First <Back | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | Next> Last>>