Dacă omenirea, România se va întoarce către spirit, cultură, istorie, limbă, atunci mulți, tare mulți, vor vrea să știe ce-a fost și pe aici; urmași ai vreunui vechi nucleu spiritual… neexistând la această dată. Aș zice, chiar, că Buzatu, Pavel, Tătaru (ăștia-s cei mai tari în județ, în 2022) și ai lor, pot sta liniștiți că ce scriem noi ar fi doar vorbe în vânt. Nicicum vreun om de afaceri, care, ca să aibă succes, a învățat să-și țină strâns gura, nu va dezvălui vreodată cum s-a îmbogățit cu ajutorul acestora, nici cum au ajuns în politică – parlamentari, nici cum reușesc să acumuleze mari averi din contracte cu statul. În județul Vaslui, totul e o apă și un pământ, fără fierbere/ emulație pentru afirmare națională (ce să mai vorbim de internațională?). Când a fost europarlamentar (ce salarii uriașe!), profesoara reciclată și ea (azi și de multă vreme, senatoare) Gabriela Crețu n-a mișcat vreun deget, nu și-a impus decât favoriți în funcții, cel mult a mai participat la unele manifestări publice, unde să se bucure de lăudătorii de serviciu. Pentru ce merite? Păi, de ce să aibă vreun merit, nu era pe o funcție ca pe un purcoi de bani? Știind că ani mulți de pe urma ei nu s-a văzut nimic, ce să scriem? Figurează pe Wikipedia, ca și soțul ei, pentru că a fost parlamentar nu pentru operă! Că nici unul n-are ceva notabil în vreun domeniu. Cultura județului neglijată constant de Dumitru Buzatu (cel cu politica mațului gros) s-a aflat într-o zvârcolire necesară din cauza secularelor pierderi de materie cenușie în favoarea marilor orașe, personalitățile afirmate acum în afară „auto-dotându-se” azi mai ales cu ajutorul internetului care le-a permis informație necesară la ei în apartament. Adică… prea puțin și fără sprijin oficial, material, politic sau de specialitate. Au avut o mare șansă după 1989, pentru că:
S-au sprijinit/afirmat/stimulat, însă, prin televiziune, radio, ziar, revistă puse la dispoziție de D.V. Marin, el însuși un autor cu peste 55 de cărți, cum s-a tot scris, unul contra multora, mai ales a conducătorilor pe care i-a luat în furculiță, om care s-a bucurat de clipa sa de deplină libertate (W. Withman).
DECENIUL DUȘMĂNIEI a fost mai aspru la Vaslui, pentru că nu erau valori reprezentative recunoscute. Din cauza unităților de presă și mass-media, s-a impus ca mentor același îndrăzneț om de televiziune care a atras împrejurul său și tot ce era mai valoros în preajmă, ca acad.prof.dr.ing. A.D.
Tudosie, scriitorul Ion Gheorghe Pricop, dr. Valeriu Lupu, prof.dr. Th. Codreanu, prof. Costin Clit, prof.dr. Vicu Merlan, dr. Laurențiu Chiriac, pe cei mai valoroși bârlădeni… și atâția alții din țară și străinătate încât astăzi se află în preajma altui record mondial: mult peste 800 de colaboratori din toată lumea, din 4 continente, colaboratori la
Meridianul Cultural Românesc.
Rolul stimulator al revistei M.C.R. este mult prea important pentru a fi tratat fugitiv, pentru că generează reacții în atât de multe țări, în grupurile cultural-științifice din lume: „Destine literare” din Montreal-Canada, cu cei aproximativ 80 de mari
oameni de cultură de pretutindeni, Ben Todică și toată intelectualitatea pe care o adună el în
Australia, Daniela Straccamore cu „Scriviamo” în Italia, etc. Volumul „Dimensiuni culturale globale prin TVV-30 și MCR-7”, Iași, Pim, 2021, 332 p., cuprinde creații ale scriitorilor străini difuzate în județ, în România și în lume prin ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău care merge ca și MCR în cele 32 de țări. Mi-a plăcut răspunsul public, sintetic, al scriitorului ieșean Mihai Caba către un interlocutor pe internet:
„Subject: Diferența essentială!
Îmi pare rău domnu´ Sorin, diferenţa este cu mult mai mare şi este bine s-o ştiţi:
Datorită M.C.R. (Meridianul Cultural
Românesc) Vasluiul nu este numai în UE, ci pe întreg mapamondul!
Cu sănătate şi numai bine, M.Caba”.
l
Adăugăm câteva cuvinte din scrierea dr.
Valeriu Lupu (Istorie, Spiritualitate…): „aflată la cel de al XXIX-lea număr, Meridianul Cultural
Românesc, cu caracterul său enciclopedic prin contribuția unui număr apreciabil de colaboratori din țară și din afara țării (peste 800), revista se constituie într-o adevărată ambasadoare a culturii române pe
întreg mapamondul” (p. 388).
l
Autoritatea revistei vasluiene și a autorului ei s-au văzut și în a 33-a ședință a Cenaclului „Destine literare” din Montreal – Canada din 12.03.2022, unde D.V. Marin este o prezență unanim apreciată. Intenția noastră nu este acum și aici de a reproduce sutele de aprecieri de pretutindeni, ci de a
informa o întreagă lume culturală despre sabotaje, sabotori, împilatori ai avântului creativ vasluian care nu va mai avea aceste dimensiuni niciodată în oricare viitor va fi.
Extrapolând, dacă așa se desfășoară lucrurile într-un teritoriu județean, într-un mediu semicultural și într-un timp de peste un sfert de secol, nu cumva tot cam așa este pe o bună bucată de țară, nu cumva sunt și alte multe locuri în lume unde se petrec întocmai lucrurile? Ajută la ceva hemoragia materiei cenușii?
Ne ajută să devoalăm incompetenții?
Există o certitudine: în județele cu astfel de personaje în conducere e mai puțină cultură și educație, mai puțină prezență a unor personalități locale.
Deși fără sprijin oficial, localismul cultural vasluian poate prezenta în fața viitorimii câteva nume, dar, cu ce eforturi din partea acelora…?!? Și, atunci:
Iată, dar, dacă se nasc și la Vaslui oameni capabili, întreprinzători și de mare cultură nu e nici un merit al acestor „conducători” pe care istoria manipulată i-a plantat în viața comunității, ca oriunde în România.
NOTĂ: Menționăm că acordăm dreptul la replică oricui dorește acest lucru!!!
[ add comment ]
Calendar
