Despre talente... ce-am putea spune. Ca e o neincredere nemaipomenita in cei care trebuie sa vina in locurile consacratilor, generata si de lipsa lecturilor aplicate si de conditii mai mult sau mai putin precare de viata. Ar fi cam urmatoarele stari generale:
1. „Sa fac ce-oi face si sa plec... peste.” Se uita ca nici acolo nu-s colacii pe drumuri si chiar cu ceva facultati, tot slugi ajung.
2. „Ori cu facultate, ori cu liceul... tot n-am de munca”. Si atunci flacaul nostru drag (ori „zana”) bate berbunca, pierde timpul, asteapta pensia, spera la ajutorul social, adica nu munceste.
3. Tineretul roman plateste acum o „chirie” pentru dezorientare si pofta de munca. Deci pierdem materie cenusie, vigoare omeneasca, sperante serioase pentru ziua de maine.
4. Cel mai greu e la tara, cu populatie imbatranita, cu lipsa de productivitate si de profit. Fericire pe acolo nu se gaseste nici cu... chirie.
Inca n-am ajuns la forma cea mai grea cand si sufletul e de inchiriat. Ne-au adus la sapa de lemn guvernantii astia si suntem pe acelasi drum al neputintei si lipsei de orizont.
Vedeti dumneavoastra, sunt destule lucruri pe care nu le putem lua cu chirie, si, sigur, nicicum nu putem inchiria... fericirea.
[ add comment ] ( 22 views )