Limba romana ca proba de BACALAUREAT, adica acel examen la care tinerii sa dovedeasca nu numai maturitate trupeasca, ci si intelectuala, un fel de punte nu prea ingusta care desparte valoarea de nonvaloare (adica incearca!), mai mult un drumeag spre afirmare in viata. Limba nationala, cea a parintilor si stramosilor, cea mai sigura cale de comunicare a devenit puntea suspinelor pentru niste tineri care nu realizeaza duritatea proverbului ,,ai carte, ai parte. Bac-ul, cu acest obstacol (devenit imens, de groaza, de netrecut) care pana la urma este capacitatea de exprimare, isi imprastie spaima nu prin matematica cea rece, nu prin alte obiecte ,,mai usoare ci prin metafora cea calda si fierbinte care in loc sa-i duca spre fericire pe tineri, ii imbraca in ,,camasa de gheata. Cine-ar fi crezut?!
Sunt intre 20 si 40 de subiecte (scriitori si opere) care se pot insusi in atatia ani de scoala sau chiar in tot atatea zile, ca sa fie temeinic retinute. T. Arghezi, G. Bacovia, L. Blaga, G. Calinescu, M. Eminescu, M. Sadoveanu, N. Stanescu, L. Rebreanu sunt din cartea de capatai a acestei natii numita Romania. Daca nu se stie nimic despre valorile de baza care reprezinta un neam in concertul artistic al lumii, de ce ,,sa treaca acei care-si refuza efortul personal, mandria personala (,,ce prost e un ala fara Bac!) si integrarea in randul oamenilor cu glagorie la cap?
Pana la urma, severitatea unui asemenea moment e absolut necesara!
Poetul bacaoan, la 133 de ani de la nastere, a fost selectionerul (iertati-mi apropierea cu fotbalul...) national care a dat voie doar la 20% dintre absolventi inscrisi sa paseasca mai mandri intr-o viata cu multe necunoscute. Trebuie spus ca subiectul ,,George Bacovia, oricum s-ar formula el, e dintre cele mai usoare, accesibile... Dar cand limba romana e supusa unui proces de alterare, cu pretentii - dezvoltare - e sustinut de insusi sistemul de invatamant, cand ideea efortului personal si mai ales a creativitatii (in orice plan) e pierduta in spatiul capsunarilor si al muncii necalificate, cand ispita metaforei nu exista intre liceenii indragostiti de trupuri si nu de minti, in aceste conditii Bacovia devine munte greu escaladat.
Ca fost profesor de liceu atatea decenii, care am apreciat particularitatea fiecarui scriitor, nu pot decat sa indemn: inapoi la carte, la studiu.
Veti spune ca nu-i trebuie amaratului, Bacovia, cand impinge la roaba sau tine de sapa! Ignoranti veti putea zice ca stiinta de carte e inutila cand europenii ii asteapta pe tinerii nostri sa-i ingrijeasca pe batranii lor sau si mai rau, acum cand suntem subjugati si sub talpa lor, cand dimineata bem ,,ce-ai, la pranz mancam ,,cum pot iar seara ,,gem pe niste pamanturi ale acestei tari blagoslovite de Dumnezeu.
Ca sa ne pastram, ca sa-i infruntam pe astia, ne trebuie LIMBA ROMANA si MULTA STIINTA DE CARTE, ca altfel tinem doar de coada harletului.
George Bacovia i-a selectionat pe cei care pot ajunge in fruntea societatii: ,,si aud materia plangand si care nu trebuie sa ramana ,,singuri. Oricare dintre marii nostri scriitori putea fi arbitrul la Bacalaureat.
In toamna bacoviana s-a dovedit ca avem nevoie de limba romana.
[ add comment ] ( 20 views )
Calendar
