VOR SĂ RĂMÂNĂ … PROȘTI 
Am asistat, după ani buni, la o conferință de presă a primarului Vasile Pavel în sala mică a primăriei. În afară de cei 5 ai primăriei, împrejur, cu cafeaua în față vreo 12 ziariști, alți vreo 2 filmau de zor, fără legătură cu profesia celorlalți. Cum libertatea are fețe – fețe a fost bine să se filmeze (mai ales că unii primesc bani serioși pentru asta de la Primărie).
S-au pus prea puține întrebări, și dintre ele puține interesante, în serviciul public, aș zice, pentru că era mai bună cafeaua și liniștea. Am întrebat dacă, în condițiile scăderii populației și a tineretului studios există vreo prognoză la nivelul județului Vaslui. Nu este…
Am întrebat de populația reală a municipiului, și, s-au cam burzuluit câțiva, că de ce întreb; am întrebat despre „realitatea electorală” și iarăși am auzit ceva mârâieli, l-am criticat pe viceprimarul Cazacu pentru activitatea zero a sectorului de cultură din Primărie și au tăcut toți, dar când am înștiințat adunarea că a apărut nr. 16 din Meridianul Cultural Românesc având 478 de colaboratori din toată lumea, tăcere, tăcere. Am mai anunțat „publicul” că îmi apare cea de a 31-a carte „101 vasluieni, pentru 100 de ani”. Acum s-au foit semnificativ, vreo câțiva, dintre care unul s-a scăpat să întrebe „ei, și ce!?). De aici gândurile următoare.
…. N-am făcut eu lumea cu deștepți, proști, buni, răi, scursuri sau…genii. N-am contribuit prea mult la formarea celor din încăpere, la doar câțiva, de loc; dar cam tot ce înseamnă om de presă, lucrător de valoare în presa locală a trecut pe la TVV, Unison Radio sau ziarul Meridianul de Iași – Vaslui – Bacău, unde măcar au dat ochii cu mine și au văzut cam cât muncesc. Vreo câțiva n-au fost prea surprinși, deci.
Chestiunea s-a dezbătut și după ieșirea dinlăuntru: „mă, da când a scris ăsta atât; și ce dacă are 31 de cărți… eu nu i-am citit niciuna; să fie sănătos Marin, să-și pună cărțile la cap; să-i citesc, părerile lui…asta n-o fac; îl citesc sau nu-l citesc, tot Marin rămâne, s-aștepte el să-i citesc cartea…”(că zisesem că 101…îi va interesa pe toți. Am gândit simplu: văcarul care nici nu vrea să știe csarte (știe că nu poate) se întreabă la ce-mi trebuie și refuzxă zgomotos.
Dacă unii vor să rămână neinformați, netoți sau proști, te poți pune cu ei ?

[ add comment ]
Trăim… pe vechi !? 
În acest ianuarie, când propaganda culturală ar trebui să beneficieze de suportul marilor personalități ale românilor, din dorința unei câtimi câștigate în activitate electorală oficialitățile (de pretutindeni, nu,?) s-au năpustit asupra stiliștilor, adică au participat (și, desigur s-a scris) la sărbătorile „pe vechi” ale acestora. La ce foame de voturi va fi…sunt buni și ăștia.
Un fel de recapitulare: Sf. Vasile, Ziua culturii române, Poetul Mihai Eminescu, Ziua marii Uniri (24 ian.), Sf. Ierarhi Vasile Grigore și Ion- Ion Luca Caragiale. Așa cum evoluează politicul românesc, va fi, curând, și 26 ianuarie, ziua lui Ceaușescu.
Observație, legată de nașterea poetului național : tot pe vechi o ținem, în sensul că tot ruginiții au organizat depuneri de coroane, simpozioane, lansări, discuții pe oriunde s-a nimerit. E real că la Muzeul Județean Vaslui, nu toți sunt ruginiți, dar acel spectacol intelectual despre care am vorbit/scris tot cu generația prea coaptă s-a înfăptuit. Un grup de copii care a trecut pe lângă statuia lui Eminescu, nici nu s-a uitat la oamenii mobilizați de col.(rez.) Mihai Focșa, iar la Obelisc, la Iași, nu era nici un școlar.
Spunem, astfel că noua generație nu este determinată să fie interesată de MODELELE pe care LE VĂD, și care să le vorbească de un trecut nu prea îndepărtat, dar valoros, așa cum nici despre valorile românești aproape nu se mai vorbește. Adică noi, nu-i educăm pe ai noștri, să prețuiască pe ale noastre, într-o pagubă intelectual-patriotică imensă. Cum să trăim, cum să existăm fără suportul ISTORIEI ? Doar ca robi. Cum vom fi atunci când noua generație „așa educată” va arunca la coș cu tot ce-au „adunat printre plăvani/ rodul muncii miilor de ani” (T.Arghezi), adică și pe făuritorii de cultură de azi, în avântul lor pentru noua cultură existențială. Și așa este mai mult decât vizibilă ruptura dintre generații, dar cea mai vizibilă e tâmpenia guvernanților care distrug cu bună…obediență neamul românesc.
Generația noastră a creat câte ceva durabil în toate domeniile, deși județul este considerat ca raiul relelor, cu violatorii, curvele, hoții și puturoșii de serviciu ai națiunii. Poate mai e ceva din cultul eroilor spre care tot batem noi, în apărarea limbii române. Poate, să trăim mai puțin „pe vechi”, mai mult pe nou, pentru copiii și nepoții noștri.
In numele acestei generații va apărea în puține zile o carte unică în cultura română : 101VASLUIENI PENTRU 100 DE ANI.


[ add comment ]
La… Eminescu… astăzi ! 
Adică de ziua lui și a limbii române, adică până marțea de 15 ianuarie 2018.
1. Alienarea dorinței de cultivare spirituală și culturalizare este ușor de constatat. Luat ca punct de observație Vasluiul a prezentat două aspecte legate de educație, respectarea înaintașilor, omagiu poetului : La monumentul lui Eminescu din centrul civic col.(rez.) Mihai Focșa a organizat o depunere de coroană (la ora 10) cu pensionari colegi, și fără nici un tânăr sau elev. La câțiva metri distanță , la intrarea la Inspectoratul de poliție era un grup de tineri, tot 22 la număr, care se hlizeau privind la cetățenii onorabili ascultându-l pe cantautorul Ion Chiriac interpretând melodia soților Teodorovici. („știți ce comemorează oamenii ceia de alături ”(întreb o domnișoară în roșu, „iaca de asta nu mai pot eu…”, „de Eminescu ați auzit ?” și aproape toți chicotesc amuzați, că, adică, nici eu n-am ce face…).
2. La Biblioteca Județeană sunt în sala de studiu tot cam atâția copii de clase gimnaziale, unde Șefa de serviciu…. Moga susține o lecție modernă despre M. Eminescu și opera lui, sunt și 4 cadre didactice, este și Gelu Bichineț, directorul. Atmosferă cu grație…poetică, copii mai mult sau mai puțin atenți, dar, observ că aici chiar se face educație pentru modelul suprem poetic. Dar dacă, dintre miile de elevi ai municipiului, doar atâția aud câte ceva despre poetul național, de ziua lui, mă gândesc la acel ceva, că înseamnă foarte puțin.
3. La Muzeul Județean dr. Laurențiu Chiriac și colegul său, Marian Antoniu, au „desfășurat” o echipă de aleși oameni de cultură din județele Iași și Vaslui, în prezența câtorva maturi din târg (și de la Tăcuta), a vreo 2o de elevi de clasa a XI-a (i-am întrebat la intrare care dintre ei scrie câte ceva și m-au tratat cu adâncă tăcere), a unor oameni de presă. Ce le-am spus citiți, alături. Dar, prezența lui Mihai Batog-Bujenița, Corina Gherman, Teodor Pracsiu, Vasile Larco, cei care au vorbit despre cărți la lansarea lor, adică despre autorii Viorica Șerban, Corina Matei Gherman, Calistrat Robu, plasați și ei într-un prezidiu, chiar că a fost de un regal cu vorbe. Au recitat Daniela Oatu , Dumitru Apostolache, am vorbit și eu, deci 2 ore petrecere intelectuală. (Desigur, m-am întrebat cum și ce au gândit elevii…).
4. M-am uitat cam ce grupuri de elevi se mai mișcă… N-am văzut. Bănuiesc de patriotism profesorii din școli care au organizat câte ceva.
5. La Iași un grup de scriitori au fost prezenți la Teiul lui Eminescu, la Obeliscul din Copou. La ALPI – Iași, peste 70 de oameni au petrecut cu Eminescu, duminică, după ora 10, la Biblioteca Județeană. În Bârladul intelectual s-a mișcat câte ceva. Dar, dar, TOT CU VÂRSTNICI, exclusiv cu VÂRSTNICI.
Deci:
Unde ni sunt visătorii ??? Adică tineretul, elevimea, cei entuziaști pentru metaforă, pentru simțirea umană aleasă ?
Putem ofta, ca și cronicarii moldoveni…„oh, oh, săraca țară”?!

[ add comment ]
CRONICI ENTUZIASTE/ DE –NTÂI IANUARIE 2019 
Cam de 30 de ani, în ultima zi a fiecărui an m-am deplasat pe cont propriu prin satele și comunele Moldovei, purtat de presentimentul ciudat că particip la înmormântarea datinelor-obicei din Moldova istorică. M-am născut la Giurgioana-Bacău, am copilărit acolo, am studiat la liceul din Podu Turcului și am urmat facultăți la Iași și București, unde am terminat cu un doctorat, am călătorit destul în lume. Dar în tot acest timp, adică o viață, am rămas purtător de folclor și promotor al tradițiilor și obiceiurilor populare în general și al Jocurilor dramatice cu măști în mod special. Cam de aici mi se trage hoinăreala prin sate în ultima zi a fiecărui an. Cu atât mai mult, că mai găsesc (din ce în ce mai rar) nestemate etnofolclorice ca firișoare de aur neacoperite de timpul care n-are milă nici de oameni, nici de faima lor, nici de familiile ori locurile de origine. Ce, mai, suntem muritori și „morți sunt cei muriți”deși putem căuta mult și bine „visul morții eterne”(M. Eminescu).
Am fost prezent în mai multe localități din județele Iași și Vaslui, urmărind ce mai înviorează atmosfera satelor, odinioară clocotind de voci-zurgălăi-cerințe-urări, sub un spectacol de sunet și lumină cu coregrafie specială, cu măști multicolore, cu sonoritate unică. Concluzii și păreri:
- Se înregistrează o revenire spectaculoasă a interesului populației pentru Obiceiurile de Anul Nou. Nu către sensurile lor arhaice, nici semnificațiile artistice. Spectacolul etnografic de sunet și culoare, stilizarea pentru scenă interesează.
- Cu sau voia sa STATUL român are rolul esențial: mai toate primăriile au găsit fonduri pentru stimularea artiștilor de o zi, tot banul fiind cel care mobilizează energiile.
- Acolo unde-s oameni de inițiativă , de sărbători se mișcă lumea spre spectacolul public de la primărie, de regulă cât mai impunător. Artiști pentru remunerări se găsesc mai pretutindeni, așa că la centrele de comună vin și cei pentru care nu se face nimic în sate.
- Festivalurile cu Datine-obiceiuri absorb bani serioși de la Consiliile Județene, sunt o necesitate, rămân cea mai ieftină organizare: să vină Irina Loghin pentru 10000 lei, plus organizarea, plus, doar câteva sute de spectatori, e mai greu. De Crăciun vin mulți , buluc mai toți cei care aud, alaiurile mai serioase primesc cel mult 5000 de lei și… ceva din buzunarul primarilor, eventual colaci, covrigi, o găleată cu vin. Destul de rar, însă.
- Până la urmă această reașezare a desfășurării Sărbătorilor de iarnă se situează în liniile generale ale noii CULTURI EXISTENȚIALE ROMÂNEȘTI.

[ add comment ]
DECEMBRIE DE AZI, ÎN CULORI DIFERITE 
UNIREA cea mare a captat cel mai mult atenția și cred că a fost foarte bine: a fost un puseu de patriotism românesc în marea de amar a internaționalismului neproletar (adică a banului). Multiplele aspecte ale activităților, mai ales culturalpolitice sau servit nu neapărat de cultura propriuzisă, ci de elementele pur populiste, cu rare inserții factuale, adică nu cu multe dovezi care să pună realitatea timpului pe prim plan. Deci n-au lipsit deloc discursurile găunoase. Oricum, a fost un moment potrivit pentru încurajarea și promovarea sentimentelor patriotice ale acestei nații. Găsesc o bună realizare a intențiilor guvernamentale și mai puțin… educația politică otrăvită de Dragnea și problemele sale, conflictul Președinție – Guvern. (Foarte mulți vorbitori zic greșit „preșidenție” în loc de președinție, adică de la președinte și nu preșidinte, preșidente). SĂRBĂTORILE DE IARNĂ au început ceva mai repede pentru că unii
primaripoliticieni au declanșat „gălăgia” înainte de venirea lui Întâi: ba, au
aprins luminile localităților, ba, au trecut la cadorisirea copiilor (a populației),ba, au tot vorbit de sărbători cât au putut de mult. Așa se face că de Moș Nicolae n-au fost cine știe ce momente sărbătorești, au curs tot felul de colinde, contrafaceri și texte care de care mai adaptate sărbătorilor „fericite” de partid, stat și guvern. În numeroase sate există stații cu muzică non stop care umplu ulițele cu zgomot. Oricum, între 25 decembrie și 7 ianuarie sa
vorbit întotdeauna și s-a sărbătorit tradițional. Se mai face și la Vaslui ceva, adică Festivalul Obiceiurilor cu același fast și preocupare. Ar fi a 27 ediție, deși eu duceam formațiile de la Voinești, în 1971, la Muzeul Satului din București și eram pedepsit că în Piața Unirii fanfara și cei 45 de interpreți, de la Voinești, au provocat o îmbulzeală de lume nemaivăzută până atunci, până ne-am
retras la Hanul lui Manuc. La Muzeul Satului am primit felicitările primministrului de atunci și al multor delegații străine, pentru excelentele noastre reprezentații. FESTIVALUL OBICEIURILOR ne mai este necesar destui ani, deși, deja datineleobicei nu mai sunt cele de atunci. Am cercetat și scris peste ½ secol despre Jocurile Dramatice cu măști, despre celelalte obiceiuri de An Nou în special despre plugușor… Până la urmă, firișoarele de aur de atunci, mai pot fi zărite pe ici pe acolo, prin satele gata de dispariție. Credeți, dvs. că Ursul, Capra, Jienii, păpușarii, alte alaiuri, mai respectă rigoarea tradițională a artei populare și nu „designul” = simplificarea pentru spectacol? 5 DECEMBRIE, 1990: Sa înființat prima televiziune privată din
ROMÂNIA, la Vaslui, cu Licența 001/TV, cu așa de puține mijloace dar cu așa
mari efecte încât au fost cele mai alese reacții. Iată, au trecut aproape 3 decenii și nimeni n-o să mai repete această realizare vreodată, deși ora exactă s-a dat cândva… la Vaslui. Mai aducem aminte că PRIMA EMISIUNE TV… de aici a
fost, în dimineața zilei de 24 decembrie, DE AJUNUL CRĂCIUNULUI. A fost
sărbătoarea unui oraș, a unui județ, a unor oameni care au făcut atât de mult
pentru semenii lor, ei fiind atât de puțini. Epopeea culturală de atunci mai
continuă cu TVVonline, cu ziarul Meridianul de IașiVasluiBacău, cu Revista
Meridianul Cultural Românesc. Chiar vi se pare puțin că aceasta din urmă a
adunat 478 de colaboratori din toată lumea? Abia încep Sărbătorile de iarnă: noi vom apărea și pe 27, apoi pe 10. În umbra realizărilor noastre de excepție, vă dorim și Dvs., tuturor, cu satisfacția zilei de ieri, cu încrederea zilei de astăzi, cu speranță aleasă pentru ziua de mâine.
La Mulți Ani!




[ add comment ]

<<First <Back | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | Next> Last>>