Amintire: toți cei de la TVV (înf. 5 decembrie 1990), radio UNISON (1993, 1994) simțeam nevoia unui ziar ca document scris care să și rămână, deși aveam o audiență de invidiat și o autoritate de necontestat. M-am dus cu niște materiale la editura Meridian, unde era redactor… Ion Marin (ajuns un nume în jurnalistică, prof.univ.dr.) pe care, în noaptea aceea l-am cunoscut. El a insistat să redactez, după ora 2 noaptea, un articol-program. L-am reluat și în numărul 2, de peste o săptămână. A mai sărit în ajutor Sergiu Andon, avocat și pu-blicist, am întocmit spre dimineață cu puțin înainte de intrarea în rotativă, conținutul pe care-l vedeți și astăzi. N-a fost nici atunci, nici în acele condiții, un ziar prost, ci foarte modern pentru acele vremuri.
Evoluție: am avut vremuri de glorie ceva mai mare decât astăzi, când l-am transformat în cotidian, revenind la trisăptămânal, bisăptămânal după trădarea grupului Tănăsuc, la săptămânal după o altă trădare a unuia pe care l-am scăpat de închisoare și i-am dat, să nu moară de foame și să-și achite datoriile, 5000 de dolari, ca și lui Tănăsuc, cel care decenii
de-a rândul m-a atacat cu venin verde de șarpe de dudău.
Ne-am extins și în județele Iași (am avut redacție pe Cuza Vodă 2 și destui redactori și colaboratori care ne-au rămas prieteni) și Bacău (unde fosta noastră elevă, Mihaela Băbușanu a făcut minuni), sprijiniți de fiecare dată de alese personalități și oameni de cultură.
Colaboratori: mulți și foarte mulți, de pretutindeni, adică dintre marginile limbii române, de pe 4 continente.
Suprafață națională și continentală.
Ziarul acesta a fost un fel de pariu cu eternitatea, pentru că, se știe, imaginea (TVV) sau sunetul (radio) sunt pentru o clipă și doar tot ce este scris mai poate fi recitit, analizat, combătut. Cei din presa locală ne-au fost inamici necinstiți tot timpul, dar am avut și avem o aderență rară între marginile limbii române, adică pe tot globul, comentariile și aprecie-rile sunt la ordinea zilei din Australia, Montreal, Passau, Roma, Londra, uneori Chișinău, ș.a.
Orice s-ar mai spune, după atâția ani, nimeni nu poate contesta prezența noastră peste hotare, deși logistica și celelalte componente sunt la Vaslui.
Ne întrebăm cum va putea fi informată corect populația prin diversele site-uri generate de niște smângălaci care vând gogoși de tipul: avem… mii de urmăritori, ca și cum prăpăditul cutare ar fi zeul informării publice. Deocamdată… nu!!!
A prefigurat M.C.R.
Încă de la primul număr tipografiat, adică de la 26 septembrie 1996, am avut pagină culturală unde și-au găsit numele tipărit mai toți creatorii vasluieni (cu producțiile lor), mulți și foarte mulți din România și destui din toată lumea (când tot spunem de 32 de țări și 4 continente, așa e.
Când am hotărât împreună cu Val Andreescu, Mihai Batog-Bujeniță, dr. Valeriu Lupu și doamna Cornelia Ursu, la 1 febr. 2015 (există proces-verbal cu semnăturile noastre), să scoatem o revistă, ne-am bazat pe infrastructura ziarului și pe numărul mare de colaboratori de pe atunci. Așa se face că primul nr. din M.C.R. e semnat de 93 (nouăzeci și trei, oameni buni) de colaboratori. Azi am ajuns la 856.
Deci acest ziar stă la baza apariției unei reviste internaționale care a ridicat Vasluiul pe harta culturală a lumii.
AZI:
Mai spun unii că și omul se degradează
(fost-ai lele, când ai fost…) dar-mi-te o asemenea publicație, care suportă și cuceririle tehnice ale evoluției umane. Când am văzut primul număr „legat” pentru tipar (adică fiecare cuvânt, cu pauze, fiecare rând așezat pe masa de montaj) în plumbul aferent și am putut corecta primul număr, am uitat de foame, sete, oboseală și mi-am ascuțit mintea să nu scap greșelile inerente într-o tipografie. Nimeni nu mai crede în dificultatea efortului de atunci, acum când în minute puține batem la calculator
textul, îl putem corecta, îl expediem la rotativă.
Progresele tehnice de azi, nici nu puteau fi concepute, visate, atunci.
Un magnat de presă din SUA a spus acum 20 de ani că presa scrisă va dispărea în 15 ani. Cam așa și e, pentru că s-au ivit site-urile de socializare unde oricine poate posta cuvinte și filmulețe, s-au „specializat” câte unii într-un fel de baba Wanda cu scop de informare a publicului, drept care își așteaptă
vizitatori, și bani.
Cred că, probabil, va mai fi și alt mijloc de informare, tot online, că așa e ieftin, dar, foarte curând și internetul va fi plătit și vor fi alte adaptări. Așa cum sunt lucrurile astăzi, epoca acelei culturi scrise (pe hârtie, Gutenberg, spun eu) a cam apus. Numai Domnul mai poate ști unde ne îndreptăm, pentru că acea minune numită computer a dezvoltat omenirea dar o și poate distruge.
Ziarul nostru împlinește pe 26 septembrie 2022, ora 5, dimineața, 26 de ani!
[ add comment ]
Calendar
