CIUMA, HOLERA, CORONAVIRUSUL 
Scriam în nr. trecut despre paradoxul acestei societăți omenești superdodate cu calculatoare și alte invenții peste nivelul de înțelegere al oamenilor: o materie ne-vie provoacă moarte mai ceva ca oricare război pe care omenirea l-a cunoscut. Sub denumirea de virus se
ascunde acel ceva încă necunoscut, încă netratabil dar morbid și
extrem de periculos. În câteva luni a pus la pământ economia planetei.
De la fiul meu din Montreal - Canada aflu că de 2 zile este și el „pozitiv” deși a stat în casă și a lucrat de acolo cât a trebuit să nu sufere sarcinile de serviciu. Bănuiește că la mijloc ar fi faptul că o vecină de la bloc, care nu știa că ar avea boala, a fost dusă pentru tratament în spital.
Din Europa avem știri și… tot felul de știri, care mai de care
alarmante: numai morți, infectați, nenorociți care fug cu microbul în ei… De la noi, doar că se înmulțesc zonele izolate și ar fi de mare temere. Înseamnă că e rău.
Autoritățile române își fac treaba. Bine. Chiar cât se poate.
Nu poate nimeni să anticipeze rezultatul bătăliei cu moartea
dimprejur.
Președintele statului apare mai des, măsurat, serios și cu doza de optimism. Nu văd pe nimeni altul să poată da încredere mai mare ca el, întregii populații, panicate la această oră.
Guvernul își face cât de bine poate datoria. Eu am o prețuire aparte pentru curajul ministrului sănătății dr. Nelu Tătaru, aruncat direct în bătălia cea mai cruntă, după fuga precedesorului. Văd că are omul acesta o îndrăzneală…
Noi toți ceilalți purtăm câte o fărâmă de responsabilitate, dar aceștia din frunte parcă se bat cu morile de vânt: niște vajnici
politicieni îi atacă să-i sfâșie ca haitele, urlând chiar că ce mai bine ar face ei. Deh, baba la gard.
Trebuie să fim alături de ei, pentru noi, pentru ai noștri.
Coronavirusul acesta va determina un salt serios în direcția informatizării în toate domeniile: văd că școala prin televiziune și
calculatoare (tablete) prinde aripi, și, poate se va simplifica și Direcția Mișcării Hârtiilor. M-am adresat la ANAF cu o cerere și nu se poate prin email, nici prin telefon, deci tot trebuie să merg la ei. Dar…
oameni buni, de acolo, de ce mă invitați personal? Dacă sunt purtător de virus? Ferească Dumnezeu, dar, din nou întrebarea, de ce pentru o hârtie… la voi? Știți cum spuneau bunicii mei către perceptori,
„dare-ar holera-n voi”, eu trebuie să schimb, „dare-ar virusu-n voi” ca să acceptați și online cererile?
Oricum ca și pentru ciumă, holeră, și Covidul, trebuie să-și găsească leacul. Problema e cât vom suferi până atunci.


[ add comment ] ( 1 view )

<<First <Back | 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36 | 37 | Next> Last>>