Redivivus observatorul fidel pentru anii de framantari, redivivus umorul de calitate chiar cand cultura video pare sa intunece vechile orizonturi.
Nascut de ,, Sf. Vasile, Grigore si Ion”, adica la 30 ianuarie, acest Ion (prenume romanesc reprezentativ alaturi de Gheorghe) este cel mai mare dramaturg, in limba nationala (,,O scrisoare pierduta” e mereu regasita, ,,O noapte furtunoasa”, nu e numarul 9, ci, mereu NOUA, celelalte-s bijuterii comice, iar drama ,,Napasta” e mereu adevarata!), e prozator reprezentativ, cel mai mare pentru secolul lui (si nu-i putem nicicum uita nuvelele), iar pentru posterioritate ... MOMENTE SI SCHITE sunt monumente pentru secolul XX si tot modele pentru secolul XXI.
Pare un truism sa afirmi ca opera-i cuprinde mai toate sectoarele vietii sociale intr-un stil fluent si spumos, chiar si cand evoca imprejurari tragice. Tot asa afirmatia ca ,,neica” e mai actual ca niciodata.
Sfantul umorului romanesc tiparit, tipand prima data, de alti trei sfinti (Vasile, Grigore si Ion) indreptandu-si bunavointa catre o natiune mereu bogata si trista (,,la noi sunt codri verzi de brad/ si campuri de matase,/ la noi atatia flutura sunt/ si-atata jale-n casa”, zicea Octavian Goga, un geniu al poeziei despre viata trista a unei natiuni).
Spre deosebire de Eminescu (cel din Doina), marele dramaturg n-a scris nici un rand impotriva vreunei nationalitati si totdeauna e impotriva naravurilor timpurilor; ca prin teatru a satirizat mai acid, aspecte mai multe (,,Prin el naravuri indreptati/ Dati ascutiri de minte” - Iancu Vacarescu) si cu talent desavarsit este, sigur, de atributul geniului. Al sau, al poporului roman...
In ianuarie s-au nascut mai multe genii printre care: cel tutelar (la mijloc), cel reprezentativ in fata secolelor (la sfarsit), de ziua sfintilor intre care vor intra in cele din urma. Pentru ca cei trei sfinti din calendar care nu stiu ce si cand au facut ceva pentru romanism (mai toate biografiile sfintilor fiind legende facute si refacute dupa sute de ani; hm, o discutie foarte lunga!) nu pot concura sfintii literelor, limbii si simtirii romanesti care, iata, exprima si innobileaza viata si astazi. Sa nu uitam vreun moment ca ,,involutia limbii” este inspre pieirea ei in cateva zeci de ani.
Ca pietre pretioase, monumentele de limba lasate de Eminescu si Caragiale sunt izvoare reintineritoare, autorii fiind BRILIANTELE dintr-un lant al valorilor care trebuie sa fie fara sfarsit. Multimea imensa (omenirea dintre granitele Limbii Romane) a lui Caragiale (care soarbe slovele eminesciene) nu trebuie re-creata, inca, ci doar incurajata sa existe! Cata vreme exista Caragiale, exista limba, simtire, popor, educatie, umanism si ... distractie!
Existam, deci!
Limba Romana va evolua, probabil inspre tehnicism, oamenii robotizati, alergatori aprigi dupa ,,ochiul dracului”, tara inspre o instabilitate (disparitie) asa cum s-a intamplat cu indienii amerindieni, dar spiritul ar trebui sa fie vesnic.
Sa nu creada cineva ca tare plangem acum pentru cei care vor veni si a caror viata va fi cu totul altfel. In 1927 inventatorul roman Tesla proorocea ca in mileniul acesta vom avea centura de transmisie radio libera (si o avem prin telefon, radio, televizor, calculator) iar Pamantul va fi inconjurat de o centura electrica gratuita. George Calinescu ,,vedea” ceva din caracteristicile limbii actuale. L. Blaga vedea prin metaforizare, crestere in expresivitate. Nu stim cat ne-ar intelege vreunul dintre cei amintiti.
Dar:
Atata vreme cat Limba Romana ne exprima felul de a fi (cam pe oriunde in lume), borna de orientare numita ,,opera lui Caragiale” ramane ca o flamura tricolora pe muntii Himalaya. O vor vedea mai putini (in special cei plecati ,,afara”) , dar acolo sus reflexele diamantelor acestei limbi vor ghida eforturile slujitorilor ei.
Caragiale cel de acum un secol si autorul dramatic si scriitorul transpus cinematografic (ce mari servicii face televiziunea nationala cu arhiva sa!!!) ori mereu reluat pentru public, ca adevarat prototip, este idol, mentor sau model fara uzura.
In conditiile de astazi cand televiziunea si computerul substituie cartea pentru inspiratia sau viata dintotdeauna normala, TREBUIE sa ne intoarcem spre dramaturg si prozator. Pentru ca si-a pastrat contemporaneitatea, pentru ca inspira intoarcerea la omenie, umor, pace, el ar trebui preaslavit intre granitele Limbii Romane. Sa speram ca asa va fi si ca sanctificarea sa nu e departe.
Cat mai citim noi, publicul obisnuit, despre sfinti inclusiv despre cei trei?
Caragiale ne-sfantul e viu, ne alina sufletele, simturile, viata. Il citim in carti, il vedem in filme, ne gandim (cand vrem) cu recunostinta: traim de peste un secol in ZODIA CARAGIALE!
[ add comment ] ( 21 views )
Calendar
