Oricine observa acum ca de ani buni caldura primaverii, de fapt de vara, vine aproape dintr-odata dupa frigurile iernii. Semanaturile nu se pot face in rastimpul celor 3-4 saptamani si cum a fost cazul anul acesta, nici vorba sa se poata dezvolta familiile de albine inaintea infloririi salcamului. Cine spune ca a avut dezvoltarea corespunzatoare in apicultura, minte. Minte, sa-si ascunda mierea din zahar pe care o obtine acum. Pentru ca acum, cine vrea productie, isi ,,alimenteaza din greu stupii. In loc sa avem de 21 mai (Constantin si Elena) salcamul sa crape in floare, astazi, 23 mai, el este de cateva zile epuizat, inchis. Productia va fi cel mult 1/3 din cea a anului normal, mai ales ca au lipsit cu desavarsire ploile.
Dupa ploaia de miercuri (ieri) in judetul Vaslui si cea de acum 2 zile la Iasi, sperantele cresc. Ale tuturor, pentru ca unii asteapta sa le incolteasca porumbul sau floarea soarelui semanate acum doua, trei saptamani!
Asupra romanilor ,,s-au napustit culturile modificate genetic, erbicidarile si tratamentele la culturi si livezi, insusi calendarul natural al alternantei temperaturilor (mari) cu cele mai reci, ploile si infloririle.
Toate s-au schimbat, chiar si comportamentul oamenilor, care ,,fac ce pot pe la colturi, crasme, la umbra deasa. Despre atitudinea fata de actiunea concetatenilor in campanii agricole am mai scris. Gandul ,,loviturilor fara grija zilei de maine e prezent la 80% din populatia zdrentuita a tarii. Un toi sau o cana de vin par conditii multumitoare pentru o zi. Ce sa faca lumea cu cinste, oanoare, munca, mai ales daca nu ploua!
Valul de ploi de dupa Sfintii Constantin si Elena ar putea dezlega si energiile specifice noua romanilor si mai ales moldovenilor recunoscuti ca mai gospodari.
Stiind ca fara munca (si fizica) nu se poate, n-am alt indemn decat LA TREABA!
*
Atrag atentia tuturor asupra eforturilor lui Dragnea si alti tradatori de tara de a faramita si a distruge TARA pe care altii au intocmit-o timp de secole. Regionalizare ne trebuie? Pentru cine?
Chiar nu vedem pericolul?
[ add comment ] ( 34 views )
Am apucat vremea cand mecanizarea, irigarea si chimizarea erau pretioasele directive de partid care sa asigure dezvoltarea agriculturii romanesti, in conditiile in care colectivizarea era demult incheiata. Si chiar s-au facut pasi importanti, s-au schitat si realizat proiecte interesante care au fost pasi inainte pentru asigurarea hranei pentru intreaga populatie. Am avut si avem potential.
A urmat, ceea ce stim, adica impartirea pamanturilor, munca entuziasta cu sapa si tractiunea cu vaca, revenirea sentimentului de stapan pentru amaratul proprietar al unei gramezi cu lemne. Si a revenit, acum, nevoia reorganizarii (pe alte baze) a agriculturii care, in conditii de criza economica trebuie sa se pregateasca in vederea crizei alimentare. Adrian Porumboiu credea inca de acum 3-4 ani ca aceasta va fi marea noastra confruntare cu viata.
Oricum, agricultura actuala romaneasca nu este pregatita sa infrunte criza cea mare deci, aia cu ... hrana. Poate, partial, pentru ca prin subventiile de la APIA, s-au micsorat parloagele si terenul agricol tinde spre 90-95%... lucrare!
Zilele acestea oamenii isi indreapta sperantele spre cer pentru ca e o seceta ,,declansata mult prea din timp, astfel ca in timp de o luna trebuiau terminate semanaturile (si nu s-a putut), apicultura inregistreaza deja pagube din cauza salcamului grabit de caldurile mari, zootehnia este pe pamant crapat, irigatiile-s visuri. Politicienii si guvernul isi suplimenteaza veniturile, populatia are taxe noi si venituri vechi.
Intrebarea capitala: ce face acum tot omul?, ca inca nimic nu misca!
Fondurile guvernamentale nu prea s-au vazut, actiuni economico-manageriale... nu-s.
A crescut mult in tara romaneasca cererea de medicamente si... de erbicide! Habar n-am daca si de sape, pentru ca la prasit in camp sau in vie se vad oamenii. Deci, a reinviat (sic!) spiritul de gospodar la poporul roman!
Vasazica, plecam de la ideea ca oricata seceta va fi, nu vom muri de foame: cei de la oras, salariile pe mancare (din Turcia), cei de la tara, borsul (chiar cu stir, dar e!) si mamaliga stramoseasca. E seceta, nu-s bani, se fura in draci (un fost angajat, Istrati, a furat si funia de intins rufele), se inseala aproapele...
Multi vor sa mai faca ceva cinstit. Nu-i asa ca tot la agricultura se ajunge? La munca de aici sau emigrarea. Asta din urma inseamna munca in Europa, tara noastra cea mare. Ai mari se bat pentru regionalizare (la ce mama dracului ne trebuie!?!) pentru noua constitutie (nu stiam de ce inghitim cu atatea noduri...) sau pentru contractele cu statul (ca deh, banisorul de pe aici e sigur).
Omul simplu se intoarce la sapa, la vitelul lui, la tabla de ceapa si patrunjel injurand de mama focului! Singur, ca rascoala nu se mai poate, mitingurile nu mai exista cu nici un fel de arma nu mai e voie... Stiti ca pentru un litru de motorina trebuiesc 6 kg. de grau? Dar de unde?
Cu nadejdea la mamaliga cu lapte, inapoi la agricultura cu sapa # actiunea si vaca tractiunea!
[ add comment ] ( 35 views )
Cresterea albinelor e de cand lumea si inseamna o preocupare cu rezultate in raport de culesurile principale. Pana acum cativa ani acestea erau la salcam, la tei, la floarea soarelui. Nu vorbim de cei din delta ci de apicultorul de rand care-si putea purta stupii pentru recolta (deci profit) nu numai pentru intretinere. Am obtinut acum cativa ani buni cateva sute de kilograme la pomii fructiferi, deci familiile s-au intarit cu ajutorul florilor de papadie, prun, zarzar, mar, par. Multi au crezut ca plantatiile mari de pomi fructiferi sunt mana cereasca. Atunci
Au venit calduri mari, imediat dupa frigurile iernii, si de cativa ani buni recolta de miere, fara alte hraniri, nu mai exista! Constatam, nu inventam!
Imprimavararea (si anul acesta) s-a produs tarziu, familiile neavand zboruri de curatire, s-au dezvoltat slab si multe au pierit. Daca ne luam numai dupa ce stim, mortalitatile au atins si 50% in fiecare stupina. Sunt cazuri in judetul Vaslui unde apicultorii au ramas cu cateva familii in viata dintre sutele pe care le-au avut. N-au depistat nici loca, nici alte boli (cu exceptia nosemozei), doar mereu si implacabil stupii s-au depopulat chiar daca s-a incercat stimularea lor cu sirop sau miere descapacita.
E absolut dezolant sa vezi ca din miile de albine ramane doar matca sa tot caute loc de ouat pe faguri negri cu coroana de miere deasupra sau pe pata cu puiet parasita de albinele din ce in ce mai putine.
Odata cu aparitia polenului au revenit ceva sperante, dar foarte slabe si nesustinute de cresterea asteptata a puietului, ramele fiind tot pestrite.
Deci, salcamul de anul acesta va fi cercetat tot de familii nedezvoltate.
Viitorul SUMBRU al apiculturii este prefigurat de:
- Vremea prea calduroasa dintr-o data care a determinat 1) aparitia florilor de primavara dintr-o data si multe specii; 2) perioada scurta-scurta de inflorire; 3) continut nectarifer foarte scazut.
- Inflorirea mult mai devreme a salcamului este absolut daunatoare si se anticipeaza recolta slaba. Tot din cauza caldurilor.
Desigur, oamenii nadajduiesc, asa cum au sperat si la rapita unde de cativa ani nu se obtine miere.
Deci: a) rapita e doar o speranta, desi campurile galbene sunt frumoase;
b) salcamul e deja pe sponci, probabil cules 5-10 zile in loc de 3 saptamani. Si acesta e culesul de baza.
c) La tei este cel mai nesigur cules! Nu cunosc pe cineva sa fi obtinut miere naturala de tei in ultimii ani, desi nu neg ca ar fi norocosi cu stupii prin preajma unor palcuri productive.
d) Floarea soarelui e modificata genetic, albinele n-au cules. Cei care pleaca in pastoral prin Dobrogea mai au rezultate. Cu stupinele in stationar, nici o sansa de cules.
In conditiile stropirilor de tot felul, erbicidarilor si a altor chimizari, este mare problema cu supravietuirea albinelor!
In situatia cultivarii pamantului scade flora spontana...
Paradoxul acestor zile este insa urmatorul:
Multi intreprinzatori se lanseaza in apicultura datorita fondurilor europene! Astia au stiut ce s-a intamplat la ei, acorda fonduri nerambursabile si-i ,,leaga pentru 3-5 ani pe noii apicultori sa produca, sa se ocupe de albinarit!
Dar, daca au disparut culesurile de baza, cum vor supravietui pana la urma nadejdile acestor oameni?
[ add comment ] ( 33 views )
Presedintele Emil Constantinescu a avut amabilitatea sa ne ureze Sarbatori fericite in ,,bucurie, sanatate si buna intelegere alaturandu-se multor prieteni adevarati ca Superior al Ordinului Ziaristilor din Romania, dr. Mihai Miron, prietenul nostru intotdeauna, prof. dr. Alexandru Ionescu, Lucian Parvoiu s. a.
Pana la urma prietenii se gandesc unii la altii oriunde si de la orice inaltime sociala se vor afla. Am auzit si de altfel de felicitari trimise de primari catre concetatenii lor care i-au ales sau nu. S-au jucat cu sufletele oamenilor care platesc pana la urma ,,sentimentele smecherilor care-i conduc. ~nainte de a ,,evada in Moldova don primar mai da o proba de turism sentimental aducandu-le aminte oamenilor cat e de aproape el de sufletele lor. Si daca vreo cativa musca nada e bine pentru momentul votului.
I-am descoperit, mai ales din judetul Iasi, pe cativa care se fac primari pe viata voiajand printre invitatii, felicitari, sarbatori, festivisme, inlaturandu-si aprioric asa-numita concurenta.
Am deschis adnotarile saptamanale cu acest fel de turism (mai exista si cel de atentionare a rudelor, iubitelor, amantelor etc.) dar chiar putem vorbi de turismul adevarat generat de caldura aceasta infernala si nevoia schimbarii decorului. Asa cum vad eu, din ce in ce mai putini oameni isi pot permite asta. A vorbi de dezvoltarea turismului in tara sau strainatate foarte accesibila ar fi sa publici o stire dar nu e fenomen de masa. Practic nu mai are cine din cauza emigrantilor, saracirii cetatenilor romani si lipsei lichiditatilor. Nu sunt nicicum un nostalgic (n-am timp) dar cand realizez cata lume din Iasi sau Vaslui iese la iarba verde de sarbatorile de primavara ... n-am termen de comparatie si de fapt, acum cu toata vacanta asta de aproape o saptamana a bugetarilor, lumea e la griji, nu la distractie, pentru ca bobul de sub brazda nu e tot pus la locul lui, lucrarile nu-s terminate, temperaturile sunt foarte mari si nepotrivite. Nici macar umbra nu este ... deasa.
,,Am coborat direct in vara secetoasa dintr-o iarna lunga care a taiat sperantele de viata, avantul specific oamenilor de actiune. Porumbul, floarea-soarelui, ovazul, facelia nu-s semanate nici la timp, nici in pat germinator corespunzator, nici umiditate impusa de normele agrotehnice. Pamantul e deja uscat-uscat! In zootehnie nu mai e nutret, cel de pe camp nu e inca de folosit, oamenii se plang de boli la animale, vite, pasari, penuria de cereale a inceput. Ca totul sa fie teribil diferenta de temperatura dintre zi (31-34 grade Celsius) si cea de noapte (pana la 4 grade Celsius) este daunatoare unei apiculturi normale. La rapita e invazie de daunatori potopitoare! Deci productia de miere va fi mica sau nula, cum a fost si la pomii fructiferi! Daca n-as fi adunat odinioara miere de la papadie, pomi fructiferi si flora spontana, n-as putea face deosebirea.
Destui oameni s-au napustit in apicultura datorita stimulentelor din UE si constata acum ca sunt terminati. Albina nu are de unde aduna, dobanzile la credite cresc, florile, raul, ramul nu mai ocrotesc pe intreprinzator. Ca unul dintre acestia, luni m-ati vazut lansand doua carti, sa vedeti ce-am hait la stupi de-atunci, deci sunt un participant direct in campul muncii.
Vara e necesara in agricultura dar SECETA si anul acesta categoric nu. Cat de greu a fost 2012, e nenorocire sa fie repetat!
Sa termin optimist! Cum?
Vazand cum bietii oameni muncesc degeaba ...
[ add comment ] ( 23 views )
Se apropie Pastele tarziu de anul acesta. A fost frig si e primavara foarte tarzie, drept care asistam la o explozie florala mai la toate speciile de pomi, inclusiv porumbeii de pe marginea drumului. Astazi, joi, e a-3-a zi de cand putem vorbi de frumusetea primaverii si optimismul generat de covoarele florale (specifice). Bagam de seama ca ar trebui sa vorbim de entuziasmul tineresc si primavaratic generator de incredre in viata! Mai adaugam din experienta anilor trecuti ca parrumul florilor de cires si aroma papadiei inflorite starnesc mereu pofta de viata si efuziunea iubirii.
Dar:
- Toate florile venite dintr-odata sunt cam lipsite de nectar, astfel ca albinele sunt foarte agresive. Cand fiintele astea minuscule, de un gram au cules, zumzaie linistitor si nu-l baga in seama pe om. Ieri, miercuri, era nenorocire sa umbli la stupi, deci o floare seaca! Mai mult, nu vor fi caise pe piata, ultimele ingheturi distrugand pur si simplu floarea lor, pomii fiind acum caramizii, tristi, fara perspectiva rodului.
Papadia, care ar fi avut cules vreo 3 saptamani, inflorind cu intarziere, perioada va fi mai scurta, adica la fel ca la cires, mar, par. Daca va continua caldura (dupa cum se anunta), in sectorul pomicol si apicol va fi multa paguba. Om vedea.
- Inginerul C-tin Nichifor zicea ca va fi un an agricol greu din cauza ca pentru floarea soarelui si chiar porumbul au iesit din epoca optima. Facelia e iarasi in intarziere ca si ovazul! Apropo, omul acesta e robul pamantului si ma mir cum mai rezista cu ce eforturi si cu ce deziluzii are. Daca as face un portret robot care sa ilustreze starea deplorabila a agriculturii noastre, ing. C. Nichifor e modelul.
De altfel, din floarea cea vestita a agriculturii vasluiene sau iesene, putini au mandrie de intreprinzator. Cu multa siguranta ne-a vorbit primarul Pamfilica Branza de la Cucuteni care se ajuta singur si-i sfatuieste si pe consateni sa-si puna nadejdea doar in munca lor.
,,Multe flori sunt dar putine/ Rod in lume or sa poarte/ Toate bat la poarta vietii/ Dar se scutur multe moarte (M. Eminescu). La cat sunt de plini de floare, albi si incantatori, poate ciresii si visinii sunt mai favorizati. Poate rezista!
As vrea sa dau nota optimista acestor randuri despre primavara si flori, desi gandurile-s cam negre. Spun ca intotdeauna: Numai in munca noastra ne sta si speranta. Mai intai sa bagam sub brazda, dupa aceea sa ingrijim si sa visam.
Ca unde paine (sau mamaliga) nu e, chiar nimic nu mai e.
Dintotdeauna pamantul isi hraneste oamenii care-l lucreaza, mai bine, mai greu, dar, de foame, ultimul lucrator de pe planeta care piere e taranul. Destui spun ca e sarea pamantului sau floarea lui!
[ add comment ] ( 35 views )
Calendar
