s-a mai revenit, organizatorii așteptând totul de-a gata, după ce ani mulți n-au acordat vreun sprijin TVV, ziarului, Revistei M.C.R. Reamintesc o realitate: nici măcar 52 de lei (=4 țigări) n-au vrut să dea ca abonament, iar de cei 80 de lei (=Revista internațională) nici atâta vorbă. Să înțelegem că toate
refuzurile, în toți anii au fost sub semnătura unuia dintre groparii culturii vasluiene, Dumitru Buzatu.
Precizez că am făcut parte din acel Consiliu provizoriu, imediat după formarea la nivel județean, după 1989, ca șef de partid ecologist. Oficial am la activ 4, auziți, măi, organizatorilor, 4 (PATRU) mandate de Consilier Județean, dar „cupilașii” nu l-au înregistrat pe cel de al 4-lea, obținut prin justiție, întrucât un „cap de oaie” ajuns președinte, mi-a retras sprijinul politic. Cine știe ce-or fi gândit „editorii” pliantului aniversativ, dar acolo m-au înregistrat doar cu trei mandate din 5 (dacă-l considerăm și pe cel dinaintea alegerilor din 1992).
La această aniversare am avut și calitatea de „decan de vârstă”, de om de presă, de omul de cultură al locului (52 de ani de activitate în Vaslui!!!), și cea de Consilier județean, repet cu 4 mandate (16 ani + cei 2, provizoriu). Desigur, nu a fost vreo referire specială legată de acestea. Ba, da, dacă mă gândesc la grosolana ironie a unuia care n-a făcut mare lucru la viața lui, dar care, să se dea deștept, a zis că dacă știa că Marin se va lăuda, întârzia vreo jumătate de oră de la această ședință. Unul cu cârjă, tare deștept(!). Ca să precizez:
Am cerut primul să iau cuvântul și alt oarecare a intervenit cerând el să spună ceva, că nu mai poate de suferință. Ce-i drept, a suflat destul pe unde trebuia la vremea lui, că
l-am descoperit recent într-o listă de susținere a unei cunoscute reprezentante a Securității. Am așteptat deci să expire cuvântul aceluia, după care am făcut precizările necesare, accentuând că întotdeauna am fost în opoziție CONSTRUCTIVĂ, chiar și când făceam parte din Delegația Permanentă a C.J.
Actualii Consilieri județeni și invitații, adică cei care au fost măcar un mandat, au ascultat interesați „Măsura” activității celui dintâi Consilier județean care a luat cuvântul la primul Consiliu Județean din 4 aprilie 1992. Subliniez, cuvântul Măsura pentru că s-a constituit într-o prezentare a personalității și nu laudă așa cu ar percepe orice ignorant (ca cel amintit). Am considerat necesar acest excurs pentru că mi s-a părut că nimeni, absolut nimeni din acest Consiliu nu este interesat de vreo activitate creativ-spirituală. Prin urmare să se cunoască amănunte ale ridicării Vasluiului pe harta culturală a lumii.
Impresia pe timpul expunerii:
Niciunul dintre cei vreo 60 de prezenți (inclusiv presă) nu poate pricepe că unul dintre ai lor ar putea să realizeze atât, că s-ar putea afirma pe plan național și universal. Nu intră în posibilitatea lor de înțelegere. Pretenția că Președintele sau vicepreședinții, ori „foștii” ar putea realiza aceste dimensiuni nu are nici un suport. Nu în cazul acesta.
Din cauza asta:
– Luasem cu mine mai multe cărți din Opera Magna 7, să le fac o carte cadou;
– Aveam câte un număr de ziar;
– Pregătisem câte un număr din rev. Meridianul Cultural Românesc…;
Cui să le dau când am văzut asemenea dezinteres pentru cultură la oamenii locului? Cum să pun mărgăritare în râtul unor necuvântătoare?
Știu că vorbele mele sunt aspre; știu că pierd ceva din prețuirea unora. Dar prefer să se citească aceste rânduri spre meditație și îndreptarea lucrurilor. Dacă vreun altul ar încerca să zică cine sunt eu să le dau sfaturi, iată răspunsul:
– Un om care a slujit cultura locală peste o jumătate de secol, cu atâția nenorociți intelectual în spate;
– Cineva care mai crede în rolul important al culturii, chiar dacă noua cultură existențială înseamnă(?) doar grija pentru mațul gros.
– Cel care a infuzat 1488 de interviuri în cultura locală mereu părăsită de materia cenușie nevoită să plece în alte părți.
O constatare: s-a văzut că Buzatu și ai lui „nu sunt fabrică de diplome”. Cele făcute pentru consilierii cu cel puțin un mandat sunt tare urâte și neexpresive. Asemenea urâțenie, am primit și eu, precum și o cutiuță cu efigie comemorativă (la câte am, la valoarea lor, la importanța lor aceasta este doar o tăbliță de amintit.
O impresie: consilierii expirați s-au îngrămădit în vorbe de mulțumire la adresa președintelui pentru că au fost convocați și băgați în seamă. Buzatu a uitat să le mulțumească deși el trebuia să mulțumească acelora care l-au săltat în
ierarhia socială.
[ add comment ]
Calendar
