Trec senin peste gandacii de balegar de la o fituica vasluiana care se tin ca boala de om sanatos sa ma innegreasca josnic si incalificabil ca niste jigodii care put. Mi-e rusine ca am avut asemenea elevi. Ziaristul Romeo Cretu nu ma cruta dar recunoaste ca (inca) reprezint Curentul Cultural-Informational asa cum pledeaza si semnatarii volumului anuntat. Sa fiu in asemenea companie nu se putea fara reprezentativitate, adica valoare si opera. Fosta eleva, Mihaela Babusanu-Amalanci imi trimite cu dedicatie “Adevarata Fericire”, poezie de calitate care-mi tulbura sufletul.
La o scurta privire I.P.S Corneliu, episcop de Husi, Val Andreescu, Timona Balmus, Corneliu Bichinet, Simion Bogdanescu, Mona Bujor, Laurentiu Chiriac, Teodor Codreanu, Mircea Colosenco, Adina Huiban, Nicolae Ionescu, familia Valentina si Valeriu Lupu, Vasile Mihalache, Ioan Macnea, Vicu Merlan, Ion N. Oprea, Ioan Paval, Teodor Pracsiu, Vasile Puf, Ticu Rosca, George Stoian, Laurentiu Soitu, Avram D. Tudosie, Nicolae Viziteu si destui altii din judet, la care se adauga nume mari de prin alte parti, toti acestia sunt ai nostri ca brazii locului. Intentionat n-am pus functii si opere pentru ca numele lor spun ceva prin ele insele iar operele lor sustin cultura acestui judet, autoritatea sa stiintifica, eforturile spre lumina ale intregii populatii. Nu niste ganganii santajiste care nu vor avea vreodata insemnatate pentru ca sunt gresite si murdare caile alese. Cand o lume aleasa, stilata, civilizata, creativa afirma pe baza de date ca “habeat” omul acesta, ce mai conteaza latratorii !
Titlul de fata mi-a fost inspirat, insa, de bogatia, complexitatea, diversitatea, importanta operelor acestor mari creatori si OAMENI (cu bunele si relele lor) intr-un mediu (vasluian) si un moment unic si, sigur, irepetabil de individualizare a materiei cenusii de productia locala.
Oamenii astia (ma alatur lor) au plantat ceva idei, sau au ridicat materialmente, o aura de norod indraznet si productiv, chiar daca judetul Vaslui poate fi considerat printre cele mai sarace din tara. Personalitatile acestea ne fac pe toti sa stam cu fruntea sus in fata unei tari, a Europei, si a lumii (unde avem reprezentanti de mare valoare). Si chiar daca au fost marginalizati, atacati, “desfiintati” si-au continuat menirea si intocmai ca brazii (putini cati sunt in judetul nostru) au ramas si sunt vii (nu numai in viata) si indrazneti in gandire.
Scriam intr-un editorial (cati sunt in toata presa romaneasca prezenti astfel - peste 20 de ani … !) ca "prostul spune ce mananca si bea, desteptul ce simte si ce gandeste" si ca atare am comunicat si eu, si ei, ce s-a crezut ca foloseste comunitatii din care provenim.
Am ramas (toti) saraci dar nu prosti; nu ne poate considera nimeni retardati (ca pe negriciosii de la acea foita locala), avem cine sa ne reprezinte si era mult mai rau fara ai nostri ca brazii locului. La umbra carora mai cresc si spini si jivine, dar ce mai ramane in timp e viata insuflata si altora, indemnul la creatie: OPERA MAGNA a fiecaruia.
Tinand cont de anotimpuri (cand mai bine, cand mai rau), de hoti, de rautati, pe vremuri de furtuna fiecare dintre cei 460.000 de locuitori ai judetului Vaslui, are de unde alege pe cineva de ajutor sau de sprijin dintre acesti ai nostri ca brazii locului !
Imi indrept de pe acum multumirile calduroase catre semnatarii din MARIN 70.
[ add comment ] ( 32 views )
Sarbatoare nereligioasa, singura aleasa de toata lumea benevol si fara obligatii sociale sau religioase ci doar morale fata de cele dragi, ziua de 8 ar fi doar expresia pretuirii mamei, sotiei, fiicei, pana la urma a simbolului femeie.
Desigur, nu ele, ci EI, acei cu simtire si dragoste incearca sa omagieze fie si o reprezentanta a sexului frumos.
Cea mai mare amploare se da sarbatorii, in gradinite, unde ideea de model e puternica, incepand de la obiecte si termin=nd cu reprezentarile mentale, intre care cel al mamei devine cel mai concret. Serbarile care se organizeaza devin bune prilejuri de educatie.
In scolile generale acestea sunt dupa chipul si asemanarea educatorilor, dar, cum marea majoritate a acestora sunt femei, nu pot fi decat pozitive. In licee primeaza interesul, si adolescentii ofera flori sau cadouri dupa cat vor sa capteze bunavointe (eventual, ce bani au). Martisorul cel mai bun si bine de oferit este cuvantul cald, respectuos, afectuos pentru ca oameni fiind, toti avem nevoie de afectiune. Important ramane ca ziua aceasta scoate la iveala sufletul, simtirea reala si a unora si a altora. E jale cu insingurarea, cu lipsa unor sentimente roase de adversitatile vietii.
*
In petale de ghiocei, in albul imaculat al florilor de primavara (de sera) se invoca sinceritatea, curatenia sufleteasca, aspiratia spre frumos.
Un trandafir sugereaza nabadaile iubirii/o floare rosie a acestuia simtamantul aprins, speranta catre implinirea visurilor de dragoste.
Alte atatea flori, multe alte particularitati de manifestare … in viata.
Poate de aceea ochii iubitei poarta numeroase taine, deopotriva dulci sau pacatoase, suferinti sau satisfactii. Albastrul (cerului), verdele (campului), negrul ca adancime, vointa si forta, vin sa completeze silueta, parul, comportamentul.
De 8 martie se admit reciproc minciunile. Ea este cea mai frumoasa (desi stie ca …) este cea mai buna (ei, nu chiar …) e cea mai minunata (cum, naiba …).
Cine poate, o spune si-n cuvinte, ceilalti au invatat cuvantul simbol si cumpara flori (dupa punga !) ori alte obiecte. O fi dragostea mai mare cand apare lantul de aur ? Chestiunea e ca ziua (ca si viata ) sunt mai urate fara aceste mici exagerari de care avem mare nevoie !
De ce?
Fara un simbol, n-avem (in noi) dragoste.
Fara darurile minunate ale femeii n-avem nimic pentru ca sarutul ei toarna foc si energie in trup si in suflet, imbratisarea ei poate aduce furtuni de primavara … cu soare in priviri si in viata (dupa aceea), iar copiii (adusi prin chin de femeie) dau sens existentei.
Asocierea cu floarea, luna, raiul, viata in complexitatea ei e o esentializare a tumultului existential care are nevoie de un simbol.
"Floarea mea draga, sufletul meu drag, iconita mea scumpa, minunea mea draga, z=nuta mea cu ochi caprui, inima minunata, esti totul pentru mine”, ar fi rodul fanteziei, al iubirii, al statorniciei.
Ne intoarcem astfel la constatarea ca macar de 8 martie, daca dragoste e, totul … ESTE !
Doamnelor, de ziua asta un gand ca o floare … pentru Dvs. !
[ add comment ] ( 27 views )
Un mare adevar al vietii exprimat simplu de secretarul primariei din Tutova, apicultor vechi. Ti-e prieten cineva cat timp are nevoie de tine; dupa ce si-a facut treaba, se apuca de barfit, ca cine e ala, ala, tu … ?!, cine se crede ala … etc. Cand iar se roteste viata, redevine catelus ascultator.
Norocul vietii mele a fost sa fiu intotdeauna cu oameni, mai mult sau mai putin valorosi, mai tineri ori mai in varsta, unii m-au remarcat macar pentru spiritul meu de muncitor si de competitor. Din lista celor care m-au incurajat si m-au indrumat extrag pe academicianul Iorgu Iordan, Mircea Malita (ministru de externe atunci), prof. dr. docent Mihai Pop (o lacrima pe mormantul sau), Ovidiu Barlea, Adrian Fochi, Ovidiu Papadima, Gheorghe Vrabie si multi alti folcloristi si etnografi de mare autoritate stiintifica (nu-l uit pe Vasile Adascalitei). Academicianul Serban Cioculescu, directorul Bibliotecii Academiei Romane mi-a aprobat special sa studiez fondul S (secret) si sa vad Scrisoarea lui Neacsu din Campulung, iar pictorul Dan Hatmanu din Iasi m-a trimis la Sabin Balasa in Bucuresti … Aproape mi-au fost Alexandru Mironov, Avram D. Tudosie, Theodor Codreanu, Theodor Pracsiu, Valentin Ciuca si multi altii carora le-am facut dar doar cate o bucata din suflet. Cu foarte putini am ciocnit, poate, un pahar de vin.
Am facut dar din suflet, am primit la fel.
Astazi, asa ceva nu se mai poarta. Daca-i dar, apoi sa fie ceva material.
In ultimii 20 de ani ciubucareala, darul, mita, au intors sistemul de valori. Nimeni, absolut nimeni nu te baga in seama daca nu-i daruit cu ceva incepand de la un bold, o floare si terminand cu milioane.
Pe la TV.V. si Unison Radio au trecut peste 500 de persoane cu bunele si relele lor, unii cu talentul lor. Dumnezeu ne-a facut la trup si la popou cam la fel, la minte suntem tare diferiti. Norocul catorva sta in valorificarea trupurilor, al altora, putini, in productia mintii. Credeti ca inteligenta e recunoscuta ? As ! Bunatatea … nici ea !
Foarte putini dintre sutele de aspiranti - ziaristi cred ca nu trebuie sa ma salute (si atunci ma fac a nu-i vedea) pentru ca le-am pus painea in mana ! Si i-am mai omenit si in alte ocazii.
Ca nu le fac daruri … sunt acei, oarecare …
Din pacate, averea, viata, onoarea se apara si cu darul, dar mai ales cu parul. Fiindca-s oameni, fiind saracie si vremuri tulburi, cu voie sau fara voie toti pot gresi. Dar cand se degradeaza incat devin jigodii, oricine se gandeste la pedepsirea intrusului, cu cuvantul, cu invective, cu blandete … cu parul. Ajungem astfel in sfera unor conflicte greu conciliabile.
De exemplu, unul Costica M. pensionar angajat cateva luni a furat orice i-a cazut sub mana, de la chei si pana la camasi. A sters-o cu telefonul unitatii. Asta mai poate fi tratat cu duhul blandetii ?
Din pacate, cu parul iti faci dusmanul, il pastrezi si uneori il pedepsesti.
Dar acestia se inmultesc dupa cat de inalta ti-e pozitia sociala desi, ura-i obositoare si fiecare o poarta cu sine. Cearta e aproape.
Nicolae Iorga scria ca dupa o cearta desteptul tine minte o noapte, prostul toata viata.
E clar ca trebuie sa ne desteptam cat mai mult si cat mai multi pentru visata armonie sociala. Cui pe cui se scoate dar ura, dusmania numai cu iubire. Or fi destui care dau cu parul dar tot mai bine e … cu darul !
[ add comment ] ( 12 views )
Nu-s chiar zapezile de altadata, dar acum cand "totu-i alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare", un plus de optimism se revarsa in sufletele noastre cam prea descurajate in ultima vreme.
M-a distrat sa va spun ca o capra mi-a fatat trei iezisori care cam fug de zapada dar si pateaza imaculatul ei cu cate un strop de viata care anunta noua generatie de ovine, de ghiocei, alte flori, poate alte zapezi, alte griji si sigur destule rosturi de a trai.
Acolo unde se faureste painea, adica sub plapuma alba e cu atat mai bine cu cat centimetrii de zapada sunt mai multi: "iarna grea, omatul mare/ semne bune anul are" ! Si chiar daca n-am facut araturile la timp, tot nadajduim la sporul in agricultura care ne linisteste pentru hrana de maine.
Nu ma lasa voia sa nu va indemn sa lasati si inima sa mai zburde. Pana la urma, sunt nenorociti invalizii, grav bolnavii, nu cei in putere care trebuie sa-si gaseasca de lucru pentru ei si pentru ai lor. Iar sa stea numai la televizor, oricate evenimente ar fi prin Africa ori la vama, ori in politica, nu e deloc indicat (pentru ca ei nu pot modifica ceva...) si nici productiv. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a munci pentru a ne putea bucura de viata chiar daca pentru a fi o zi rege trebuie sa fii 6 (din sapte) sclav. Sa putem fi fericiti cu ce avem !
Candva erau cotloanele de dupa sobe unde torceau matele sau isi indreptau ciolanele batranii. Crasmele de azi (cu multe stele) nu vor putea inlocui vreodata sezatorile satesti, motoarele nu vor inlocui caii cu clopote sau fara. Caii putere misca acum mijloacele mecanizate care "apara" sosele si drumurile.
Apropo: n-am mai vazut vreodata navala atator pluguri de zapada, semn ca unitatile au mare nevoie de banii Consiliului Judetean, afacerile cu statul fiind cele mai prospere.
Nici nu incepuse bine sa fulguie si autogrederile s-au napustit, inclusiv asupra gropilor din sosele, adancindu-le, largindu-le. E foame mare la proprietarii de utilaje si asta inseamna sa faca si treaba buna !
Zapezile din zilele acestea (fara viscole) dau incredere tuturor desi, saracii care se ingramadesc la cozi interminabile, la ajutoarele din U.E. ingheata si blestema. Unii chiar sunt neputinciosi, altii, pensionari amarati dar si destui tineri puturosi dar tare buni de treaba. Eu le-as da sa intinda (cu plata) parazapezile de pe langa sosele (am vazut garduri moderne anume construite din materiale plastice) ...
Pana acum, in judetul Vaslui n-am auzit de drumuri inchise.
Sectorul zootehnic n-a avut de suferit pana in prezent desi, au fost si temperaturi critice, dar in apicultura sunt probleme, multi si-au pierdut familiile de albine. Din pacate oile s-au imputinat pe aceste plaiuri, vitele mari, la fel.
Sunt sperante si aici, iar la legumicultura sunt din ce in ce mai slabe datorita preturilor mici. Dar, cati isi mai bat capul cu agricultura ?
Industrie nu prea mai avem, constructii noi nu se prea mai vad. Piata imobiliara e la pamant desi, televiziunea mincinoasa trage de maretele realizari ale regimului ...
Daca una nu facem, alta nu, investitii nu, cum ne trecem timpul pe zapezile acestea ?
Si, aduc vorba cronicarului Miron Costin "ca nu este mai cu folos zabava decat cetitul cartilor". Chiar, cu "trei iezi, cucuieti", cu flori si frumusete, cu zapezile si semnificarile lor, cu oamenii si patimile lor.
[ add comment ] ( 20 views )
Vedem adesea cate un batran garbovit, slab si neputincios, intalnim tineri ramasi schilozi din cauza unor acte de bravura, inclusiv din accidente de masina.
Am vazut in bazinul de inot o fetita de 7 ani, nascuta fara ambele brate, dar cu o pofta de viata si o energie iesita din comun (care o vor ajuta sa izbuteasca in viata). Tot aici am vazut tineri deveniti "legume" prin afectarea maduvei spinarii si varstnici cu mari handicapuri dobandite. Pana la urma, destui carora sa le plangi de mila si sa te gandesti la categoria de oameni (chiar) aflati in napasta ...
Sunt NENOROCITI aceia pe care i-a batut Domnul si multi, multi aceia din cauza domnilor ...
Unul care nu poate, singur sau cu vreun insotitor, care e un chin pentru el insusi dar si pentru cei de langa el. E situatia si atator batrani ... cu totul in afara lumii si asteptand sa moara.
Tot nenorocit este si ala care ajunge intr-o functie si nenorocitul tot nenoroceste pe altii prin felul in care gestioneaza, averea sau banii statului din care se infrupta cat poate mai mult. Nu putem zice "iarta-l, Doamne, ca nu stie", pentru ca el, ar trebui sa nu se bage unde nu-l duce capul.
Sunt jigodii care stiu foarte bine ca ce fac nu e in limite umane: unul scrie la gazeta ce l-a invatat o jigodie mai mare in presa, altul fura gaina babutei de alaturi, careva isi scapa mainile in buzunarele vecinului. Sa adaugam hotii contemporani care nici n-ajung bine intr-o casa, si-s cu ochiul dupa furat, ca de cleptomani si de curve societatea n-a dus niciodata lipsa.
Vorbeam de nenorocitii (mintali) care produc pagube morale sau de alta natura prin modul permicios sau deplorabil in care-si "fac" sarcinile. Observ ca ideologia (politica) a celor de la conducere ofera un asemenea exemplu: la TVR au inceput seriile de stiri favorabile regimului. Spun aplaudacii ca in ultimii 10 ani s-au dublat salariile oamenilor, prin urmare, n-ar avea de ce sa se planga. Idiotul ala de serviciu la TVR ar trebui sa vada ca acolo unde se face papica e cel mai greu, ca trebuie 13 kg de grau pentru un litru de motorina cu care nu obtii nimic daca nu ai toata cantitatea, ca painea, daca n-ar fi subventionata ar fi de 10 ori mai scumpa, ca au crescut preturile per ansamblu de peste 15 ori, dar din "flotatia preturilor" agricultura e cea mai parjolita ocupatie de care se poate tine un om.
Nenorocitul ala care vrea sa-i intoxice pe oameni ar putea sa vada, poate, de ce barbati in toata firea se des-tareaza, de ce copiii ne cresc din ce in ce mai prosti, de ce standardul de viata visat e mult prea departe. Pana la urma, asta e "copilul" unor nenorociti si mai mari, dar acum cu averi si pozitii intangibile. Culmea, trebuie sa-l gasim capul rautatilor chiar pe presedintele tarii. Si, pentru ca tot asta era situatia indiferent cine era acolo ... nici nu-l nominalizez dar pot spune ca asta e soarta unei tari ocupate.
Prin satele apropiate de Oradea, am vazut la case alaturate steagul unguresc si pe cel romanesc. In Hidisul de Jos, preotul Romulus Bereteu a pus banda tricolora incepand de la poarta si pana la icoanele din biserica monument de lemn, o bijuterie de peste 2 secole. Alt fel de nenorociti (de catre altii) cred, dar care pastreaza si astfel speranta.
Pana la urma, vedem aici nenorocirea individuala si nenorocirea colectiva, chiar a unei natiuni.
Cu toate astea pe noi ne doare mai mult de nenorocitul din Ivanesti, ca e mai aproape.
Statul e ca o caruta cu roata impiedicata pe pieptul omului si, cand e aceasta deasupra, cand omul dedesubt.
Ne doare ca, uneori, nu putem face nimic pentru semenii nostri, pentru noi, chiar. Nenorocitii sunt la putere.
[ add comment ] ( 27 views )
Calendar
