Castigul cultural spiritual era al intregii natii romanesti pentru ca in minivacantele lor scriitorii mari si mici se stimulau reciproc, ii stimulau pe cei de pe loc, si prin popularizare la radio, tv, ziare si mai ales prin spectacolele in toata tara si pompau sangele cald al creatiei. Nu chiar intamplator si nici pentru vreun pahar de vin (damigenele erau la mare putere) marii scriitori ai vremii formulau expresiile cele mai laudative. Pentru un cronicar al acestor decenii e mult mai usor sa nominalizeze absentele decat sa aminteasca o lista foarte lunga de participanti, crema culturii (socialiste) nationale.
Ierarhizand cumva:
a) dintre cei din afara judetului, Valentin Silvestru se detaseaza (si) pentru ca era autoritar, competent, era (si) selectiv, promova mari valori sau promisiuni de valoare.
Stefan Popa Popa's are merite indiscutabile mai ales unde este, (credem), cel mai bun: caricatura. Pe cheltuiala sa a organizat numeroase expozitii la Vaslui si in judet.
Ioan Massoff fara de care AFIRMAREA nu era posibila. Acest teatrolog (3 volume de Istoria Teatrului), secretar literar la Teatrul de revista "Constantin Tanase" a trimis afise, invitatii, scrisori de multumiri (si pe mine personal) la toate marimile vremii incepand cu Dumitru Popescu - Dumnezeu, Radu Beligan si l-a ambitionat pe Valentin Silvestru. Inceputurile fara el n-ar fi dus la AFIRMAREA rapida si recunoscuta.
b) Dintre "localnici"
Se detaseaza prin durata influentei ca seful propagandei de partid, ca presedinte (cativa ani) la Comitetul de Cultura si Educatie Socialista ("trimis de partid sa asigure educatia socialista a maselor" - 1974), un tractorist ajuns in functie importanta de partid, Dumitru Bran. Avea cel mai numeros personal in subordine si nimeni nu-l infrunta fara riscuri maxime, in primul rand sa-si piarda slujba. Asmutea insa, caraliii care-i luau in primire pe "sabotori" sau "reactionari".
Inalt, flegmatic, dezagreabil si la vorba si cand zambea, cu un usor defect de vorbire, era taios si foarte exact. Era greu de convins, dupa care punea tot sufletul si avea tot felul de relatii pe verticala si pe orizontala. {ef al propagandei multi ani era mai puternic decat cel de la cadre si chiar decat secretarul II iar cuvantul sau conta (hotarator).
La prima editie n-a avut nici o contributie.
La urmatoarele, birocrat din maruntaiele partidului, din umbra, controla si citea totul si nici o cuvantare a cuiva nu se rostea fara s-o fi vizat "tovarasul Bran" consultat zilnic si cand manuia "cultura": Comitetul de Cultura (subordonat Comitetului Judetean); Casa Creatiei (subordonata CJCES), sectorul cultura de la sindicate (Al. Vatafu), sectorul cultura si invatamant de la UTC, Directia Cinematografica, Librariile, Teatrul, Caminele culturale, Bibliotecile si numerosi "activisti voluntari" (jumatate din functionarimea judetului).
Ca duritate l-a depasit doar efemera presedinta Elena Condrea - o veritabila unealta comunista. Pentru ca "aplica neabatut linia partidului", Elena Condrea i-a idiotizat pe multi! Aceasta a schimbat multe destine atat la cultura cat si la invatamant chiar in agricultura unde era mentinuta si din interese oculte, nu numai ca era foarte muncitoare.
Nu exista subordonat s-o simpatizeze si chiar cu Valentin Silvestru s-a certat si l-a indepartat un timp. Dura si lipsita de delicatetea feminina era teroarea Partidului Comunist in expresie manageriala.
Nu stiu ce rezultate de creatie a inregistrat si nici cati adulatori au mai cautat-o, in afara de "limbagii" si delatori nu stim de aprecieri onorante, n-a rostit nici un cuvant despre cultura in ultimii 21 de ani.
[ add comment ] ( 15 views )
Festivalul vasluian (national si international) avea un prestigiu exceptional, greu de contestat si forte artistice pe masura. Bunaoara, la editia a-X-a din 1988, compozitorul vasluian Dumitru Jijie a reusit incredibilul: Estrada de la "Mecanica", un ansamblu mai puternic decât orice formatie de estrada din tara, impunându-se intr-o concurenta cu totul deosebita (ma rog, locul I) care a incheiat spectacolul de gala cu o evolutie impresionanta. (vezi si Vremea Noua, 4 octombrie 1988).
Si … 1989 … !
Filmul nu s-a rupt la revolutie, temporarii presedinti, politicieni, activisti si angajati intelegând rostul unei manifestari de prestigiu. Profesorul si etnologul Dan Ravaru a avut un rol important in apararea Festivalului.
In 1990, inca mai era normala prezenta grupurilor satirice, a scheciurilor, interpretilor individuali si mai ales Salonul caricaturii si con- cursul de literatura umoristica.
La a XII-a editie (1992) cu Valentin Silvestru la cârma, sustinut de Ioan Mancas, Stefan Serban si trupele lor, s-au perindat la Vaslui si in orase, aproape toti marii artisti ai momentului, de data aceasta cu o exprimare libera si avizi de o noua imagine.
Incepând cu acest moment TV.V. (infiintat in decembrie 1990) a fost alaturi de organizatorii principali, si a captat interesul maxim.
Curiozitatea era exceptionala pentru ca in toata Moldova nu exista alt post TV liber si mai erau doar 3 in tara.
Datorita noutatii in peisaj, a disponibilitatii grupului de reporteri, practic a existat o dublura a Festivalului pe micul ecran care transmitea imagini (prin DRTV Iasi) in toata Moldova si o parte din Basarabia (14 statii de emisie). In direct (la Casa Armatei) au fost aproape toti participantii si concurentii cu evolutiile cele mai neasteptate si… libere, de Regulament.
Printre invitati: Arsinel + Stela Popescu, Irina Loghin, Cristina Stamate si toata trupa de scriitori si caricaturisti venita cu Valentin Silvestru. Ce n-a incaput in programul de emisie, am difuzat ulterior. Am conlucrat foarte bine si cu oganizatorii.
Popularizarea Festivalului Umorului "Constantin Tanase" a avut fara indoiala efecte benefice in rândul populatiei (emulatie creatoare) si s-au constituit in momente educative de mare efect.
Pentru artisti era surplusul de imagine (pozitiva). Pentru noi erau subiectele. Simbioza s-a prelungit pâna astazi.
Editie cu har a fost caracterizata de "dirijor" drept "editie admirabila cu un program ambitios, amplu si divers care in mare parte s-a si realizat" cu telurile "sa valorifice talentele existente, sa se constituie intr-un for de competitie …" considerând-o "cea mai importanta si mi se pare unica manifestare spirituala ce imbogateste umorul românesc, cultura nationala in general".
Compozitorul si muzicologul Vasile Donose (vasluian la origine), directorul Teatrului de Revista "Constantin Tanase" Bucuresti considera ca manifestarea ia amploare cu fiecare editie si "este un semn foarte bun si indubitabil al inteligentei populatiei vasluiene", concluzionând ca "in editia din acest an a fost prin cei mai buni creatori prezenti …, prin cele mai bune formatii artistice si interpreti de umor, o reusita manifestare a umorului …" Urmau si alte pareri (Adevarul, III, nr. 301, p. 1^4, 6 - 8 octombrie 1992).
Era de asteptat ca intre timp sa se gaseasca noi formule de concurs, elemente noi de stimulare si orice altceva cât de cât netraditional. Editiile urmatoare (pâna in anul 2000) au mers cam pe acelasi calapod si, firesc, s-au inregistrat regrese din ce in ce mai evidente, mai ales la concursul de interpretare.
Prin interventia si prezenta lui Stefan Popa Popa's caricatura si grafica au devenit cu accentuata reprezentativitate internationala (inceputa din 1982). Daca atunci au concurat artisti din 20 de tari, s-a ajuns la expozitii cuprinzând 80 de tari din toata lumea. Intr-un interviu telefonic, pe 15 septembrie 2010, ora 10:16 marele nostru artist promitea ca la editia a XXI-a vor fi prezente 200 de tari. (pe 6 si 7 octombrie)
Stefan Popa Popa's a considerat si el ca apogeul Festivalului Umorului "Constantin Tanase" a fost atins in 1994 - 1996.
Nota: serialul de fata face parte din cartea - document FESTIVALUL NATIONAL AL UMORULUI VASLUI, 40.
[ add comment ] ( 14 views )
Cu "Salutari placute … daca nu facem deranj" deschidea conversatia telefonica Valentin Silvestru. Era un tip cu umor, voce placuta si deosebit de amabil si curtenitor, dar fata de mine a devenit asa in aprilie - mai 1972 cand a acceptat presedintia juriului cerand sa aiba ceva de spus pentru asigurarea calitatii considerand ca scheciurile de la editia I si prezenta familiei Tanase au avut efecte lacrimogene si nu umoristice. Cred ca in 1974 s-a impus ca spectaculozitate brigada artistica de agitatie, adica un grup vocal (se ajungea si la 40 de persoane), acompaniat sau nu de instrumente muzicale cu textele cele mai diverse, cuplete, scheciuri, parti corale sau dansante, neaparat cu critica la adresa unora dar nu la adresa partidului si a secretarului sau general. Editia a-III a a fost o reusita deplina.
Din 1976 manifestarea s-a diversificat (ca si umorul propriu - zis), cenzura s-a inasprit si Valentin Silvestru a avut ca prim ajutor pe Stefan Serban desi la conducerea Comitetului Judetean de Cultura si Educatie Socialista a venit biciul partidului, adica o persoana cam de genul feminin, fara mama, fara tata, fara prieteni convinsa ca va dainui cat pamantul (si ce-i drept a biciuit si cravasat destul, inclusiv in invatamant). S-a facut destula educatie socialista cu parul.
Editia a- VI a, adica aniversara, de 10 (zece) ani a inceput pe 8 septembrie 1980 si s-a incheiat pe 28, avand Gala teatrelor pentru copii si tineret (in diverse orase si comune), Gala teatrelor dramatice cu spectacole de comedie, Zilele Filmului de comedie, Decada literaturii satirico - umoristice, Gala teatrelor de estrada si Concursul de interpretare pe 24 - 27 septembrie 1980 (cu sali pline ! desi erau amatori).
In ziua a- XXI a, spectacol de gala, numai al laureatilor la Sala Sporturilor, cu scenografie deosebita si elogiile cele mai sincere omului nou si maretului reformator, fiul stralucit al poporului roman. Inca nu era la prea multa vedere mama poporului, Elena Ceausescu dar era carma culturii judetene Elena Condrea.
N-a lipsit (incepand cu editia a-II a, la prima fiind doar o expozitie cu fotografii, articole, texte de umor) caricatura sau grafica satirica intr-un Salon national, devenit repede international considerat semn de inteligenta, de activa participare la propriul destin: cel din 1994 avea 11 europeni, un japonez, cate unul din cele doua Americi si 54 de expozanti romani.
Editia a- XV a (21 septembrie - 3 octombrie 1998) a fost foarte bine pregatita dar in absenta lui Valentin Silvestru (accidentat in Bucuresti in 1996). "Festivalul Umorului de la Vaslui - daca il iei in serios - e de natura sa-ti prelungeasca viata si sa ti-o faca imbietoare ceea ce v-o dorim, cu sinceritate, tuturor celor de fata si din viitor - care-l veti mai apuca" ar fi testamentul lui Valentin Silvestru care in 1993 lasase pe o carte autograful "Cititorilor mei din Vaslui, o particica din inima mea de vasluian". Consilierul sef teritorial Miluta Moga considera ca Festivalul Umorului e un arc peste timp relevand si contributia maestrului caricaturist Stefan Popa Popas. Numai Salonul de caricatura, international, ingloba peste 100 de expozanti.
Tinand cont cata lume participa la aceste manifestari (cu zecile de mii), cati artisti consacrati de toate felurile si specializarile (cu sutele, pentru ca erau domenii variate), cati amatori erau mobilizati (la unele editii s-a trecut bine de o mie), si ce forte organizatorice erau mobilizate si sustinute de un buget special si tot putem spune ca era cu adevarat FESTIVAL care nu implica neaparat cheltuieli (cele mai multe cu intrari gratuite) ca existau si grade de cultura (si interes) si ca, chiar au fost rascolite benefic mai toate localitatile judetului si multe, multe din tara si nu numai. AUTORITATE, deci !
Nu vreau sa inchei fara a preciza:
1. Serialul acesta a provocat multe discutii. E bine si foarte bine chiar daca unele nu mi-ar fi favorabile.
2. Precizez, presedintii Institutiei de cultura tocmai pentru a afla reactii: Gheorghe Balauta (1970) slujitor pana la moarte (s-a sinucis) al socialismului, Augustin Chiper, profesor de istorie, fost instructor de partid, bleg, daca nu cumva era prea prudent, Dumitru Bran, tractoristul trimis de partid sa faca educatie (tot socialista), Elena Condrea trimisa sa idiotizeze cat mai multa lume, biciul si maiul care a strivit multe destine, exemplu de fanatism comunist, Cristiana Stoian, profesoara prea fina pentru functia in care a domnit vreo 4 ani, Miluta Moga, profesor promovat politic dupa revolutie dar nesustinut si neapreciat, Ioan Mancas, slujitor o viata a culturii vasluiene si Gelu Voicu Bichinet care a contribuit la mentinerea Festivalului dupa ce i-a disparut obiectul muncii s.a.
3. Serialul de fata este inglobat in cartea FESTIVALUL NATIONAL al umorului "Constantin Tanase" care va aparea inainte de deschiderea manifestarii.
4. Ma bucur ca serialul este citit si comentat …
[ add comment ] ( 20 views )
Insist asupra momentului de AFIRMARE, desi cu cateva saptamani inainte "organele partidului" il consi-derau ineficient, dar … Atentionat, Valentin Silvestru l-a sprijinit cu toata autoritatea. Au contat si cateva scrisori care intrebau, cand se va mai tine si de conditiile de participare.
Pe langa Casa de Cultura se inaugura si Cinematograful "Modern", unde s-a planificat concursul pentru interpreti individuali ^ brigazi artistice.
Numai concursul a insemnat 18 ore si 42 minute in doua sali care gemeau de lume, desi era campanie agricola. Bucurestenii scapau "cu sarcina de partid" din fierberea zilnica si-si luau tot felul de libertati prin orasele sau comunele din judet pe banii Comitetului de Cultura si Arta care asigura cazare, masa, diurna si masini pentru deplasari. La individual, premiul I a fost obtinut de Nelu Norocea, de 9 ani, din Vetrisoaia (am inteles ca nu s-a ales nimic de capul lui) dar la brigazi artistice au rezultat spectacole adevarate, cu Intreprinderea de Transporturi Bucuresti (ITB) prima clasata. In competitie au fost 423 de artisti amatori, din 27 de judete, presedintele juriului Valentin Silvestru nu s-a dezlipit de scena … imprimand o nota de seriozitate fara precedent. Tudor Gheorghe, cunoscut menestrel, a avut un concert special iar evolutiile teatrelor invitate au provocat multa emulatie.
Concursul de caricatura n-a lipsit, prezenti fiind cei mai cunoscuti caricaturisti din tara (mai ales cei de la "Urzica" si Nicolae Viziteu, vasluianul nostru, cu un premiu).
Au fost manifestari premergatoare in mai multe orase si comune incluzand si un ciclu de filme, expozitii (itinerante), spectacole cu teatrul "Tandarica" si "Intalniri cu epigrama". De mare succes s-au bucurat: dezbaterea "Umorul in literatura romana", recitalul lui Nicolae Stroe si Expozitia de desene si gravuri (deplasata la "Confectii" si alte locuri). Elita umorului romanesc si a scriitorilor a fost prezenta si purtata prin judet, aratata, comentata.
Fara indoiala a fost o realizare la marea ambitie, foarte densa si spectaculoasa. "Culturnicii" de atunci au alergat, nu gluma, biciuiti de Valentin Silvestru care mi se destainuia (pe dealul de la Gura Bustei) ca e foarte obosit, extenuat dar a vrut sa demonstreze ce se poate face la un Festival, pe care-l va internationaliza (se referea la Republica Federativa Iugoslavia).
Editiile din 1976 si 1978 au fost aproximativ la acelasi nivel, dar editia de 10 ani (a VI-a, unii i-ar spune jubiliara) din 1980 s-a intins pe parcursul a 3 (trei) saptamani, cu 4 (patru) zile concurs de interpretare si spectacol de gala, duminica, 27 septembrie 1980.
Editie aniversativa, aceasta a avut si Gala teatrelor pentru copii si tineret (Sala Sporturilor, Casa de Cultura Barlad, Husi, Vaslui etc.), Gala teatrelor dramatice ("Badaranii" - Braila, a prins mult), Zilele filmului de comedie, Decada literaturii satirico - umoristice, Gala teatrelor de estrada, expozitii in sali din orase si la cateva camine culturale (Codaesti, Suletea, Murgeni, Tutova …). Concursul de interpretare era cam intre 08:30 - 21:00, in cele 4 zile !
Cata cultura era, cata politica … dar era o miscare culturala locala, cu putini localnici dar stimulativa prin personalitatile aduse pe diurna, distractie, betii, cuceriri … ceva libertate. Desigur ca nu lipseau deloc baietii cu ochi albastri pe care-i cunosteam in cea mai mare parte.
Era insa autocenzura, era frica de a gresi contra partidului, era spionajul si delatiunea reciproca. Fiecare se temea de ceilalti, iar Valentin Silvestru nu era tandru si "mai liber" decat in apropierea Rodicai Mandache si cel mult 3 dintre zecile pe care, el, ii aducea ! Tocmai pentru ca fusese peste hotare, era indeaproape supravegheat si el stia asta !
Beneficiul cultural era mai ales al elevilor de liceu adusi organizat sa umple salile si al concurentilor; la teatru venea lumea cea mai buna … si securitatea. Si adesea umorul era chiar de calitate ! Dupa vremi …
Credem ca Festivalul International al Umorului "Constantin Tanase" a avut 3 etape distincte: a) Afirmarea, intre 1970 - 1976, b) AUTORITATEA, 1978 - 1988 cand Valentin Silvestru aduna laurii pe fruntea lui Tanase si c) Decaderea lenta din acesti ultimi ani, cand au disparut formatiunile mari (brigazi artistice) si critica se face pe sponci. Probabil ca trebuie regandit profilul, tematica si adresabilitatea !
Impunerea autoritara in arealul national s-a infaptuit incepand cu editia a III-a, din 1974.
40 de ani, ca INSTITUTIE CULTURALA, alintata de vanturile de libertate de prin 1970 (ce-a urmat dupa 1971… !!!) botezata FESTIVAL, si-a onorat datoria de a raspandi cultura (mai veche sau mai noua) pe meleagurile de unde a plecat marele actor Constantin Tanase, dar si a desena o farama de spiritualitate vasluiana pe cerul Romaniei.
Cati, cat, cum au aplicat hotararile partidului (a fost o presedinta si increzuta, si fudula si cu totul incompetenta, dar hotarata) si pe langa limbajul de lemn cat s-au produs intelectual … vom vedea.
Dreptul la posteritate il au toti. Evident, insa, in masuri diferite, cel putin pentru cei legati de Bienala Umorului, Festivalul Umorului, Festivalul International al Umorului. La cea de-a 21 editie, deci … dupa 40 de ani putem trage concluzii.
Nu inainte de a vorbi de maturitatea acestei emblematice manifestari culturale.
[ add comment ] ( 13 views )
O manifestare artistica nationala la Vaslui are harul sau si a fost darul unei generatii pentru o populatie mereu urgisita cand s-au intors ochii intregii tari ca la Vaslui se face umor si vin. La infiintarea judetului prin reforma administrativ - teritoriala din 1968 aici nu erau nici de unele, fostul raion Vaslui fiind aspru neglijat in regiunea Iasi. Cultural, in judet, Barladul era mult deasupra si ca numar si ca traditii si ca autoritate morala, Husul parea mai vizibil prin vinurile sale, Negrestiul era oras inventat (mai dezvoltate erau Codaesti - fost centru de raion si Puiesti ori Murgeni). Cum, toata cultura locala trecea prin revalorificare, mai niciuna dintre personalitati nu se plia pe chipul omului nou sau al creatorului pus in slujba formarii profilului comunist.
Directiva partidului: fiecare judet, fiecare localitate sa aiba personalitate tutelara, manifestare artistica specifica.
Si chiar s-a nascut un entuziasm de aceasta natura care cam submina sloganul general: cincinalul in 4 ani si jumatate.
Sa retinem ca in toate judetele s-au initiat festivaluri (menite sa atraga multa lume la "ora de educatie socialista") dar in foarte putine locuri acestea au prins. Era nevoie de bani destui, de personal muncitor - competent, de adevarati administratori in cultura (pana la urma cam, asta eram toti) un fel de management de loissir (organizarea timpului liber). Mai era nevoie de primi - secretari destupati la minte si priceputi, care sa aiba si persoane pasionate de astfel de evenimente. Hora de la Prislop (Maramures), Festivalul obiceiurilor (Iasi, Botosani, Suceava, Vaslui, Bacau), Hora Dobrogeana si alte cateva au avut perioade de existenta culturala diferita.
Cultul era al modelului local si Ceausescu model general.
Toate manifestarile erau conduse de Partid (in generalitatea lui), toate urmareau profilul omului nou, tot ceea ce insemna creatie (incepand cu Uniunea Scriitorilor) era mobilizat pentru constructia socialista.
Brigazile artistice erau arme ideologice prin care se urmarea mobilizarea unei parti cat mai mari din populatie. Un capitol adevarat au scris cei din Laza in frunte cu inimosul profesor Alexandru Guzu, participant la toate editiile Festivalului pana in prezent. Textierilor Vasile Ilie si Sandu Guzu le dadea gir Bogdan Caus (Bucuresti) sau George Stoian dar formatia lor era mereu dinamica si proaspata.
Editia a II -a (23 - 24 - 25 iunie 1972) trebuia sa-si adapteze continutul la hotararea Plenarei din 1971 (si textul meu de la Movila a fost verificat).
Cultura chiar devenise o prioritate educationala ilustrata chiar si de ziarele judetene care aveau rubrica, mereu ciuntita de cuvantari, cultura si viata cu profile de tarani si muncitori fruntasi, cu creatii mai mult sau mai putin muncitoresti. Era perioada formarii noii intelectualitati cu hamuri aspre pentru orice fel de creatori. Pana si caricaturile erau "poeme" pentru autoritati.
Articolul "Satira si umorul in haine de gala" (Mihail Harea si Mircea Colosenco) trecea in revista ( Vremea Noua, 1348, 27 iunie 1972) rezultatele la Brigazi artistice (Uzina Autoturisme Pitesti, Ceamurlia, Gaesti) si premiantii individuali ( Pasca + Selesi, Nicolae Taciu + Alexandru Jijie, Alexandru Guzu) exprima exact pozitia Comitetului judetean de Partid.
A fost interesanta Foaia volanta a Festivalului ziua I, 23 iunie, printre altele cu programul zilei: 10:00 - Cuvant de deschidere; 10:15 - 11:30 - Centenarul revistei romanesti, (1872 - 1972) expunere Ioan Massoff; 11:30 - Vernisajul expozitiei "Sa glumim din varful creionului"; 16:30 - Concurs Cine stie castiga "Tanase - Carabusul si critica cetateneasca"; 18:00 - 19:30 - ~ntalnire a instructorilor brigazii artistice de agitatie cu membrii juriului; 20:00 - 22:30 "REVISTA ARE CUVANTUL" - spectacolul de deschidere, a Teatrului satiric muzical "Constantin Tanase".
Conform Directivelor, abaterile de la program erau minime, abaterile la texte, excluse, umorul combativ, o necesitate. Se crea cultura politizata si se infaptuia in toate centrele urbanizate cu mobilizare (semi-obligatorie) a spectatorilor.
La cei 40 de ani de la prima editie, Ioan Mancas observa ca anul acesta se implinesc 130 de ani de la nasterea lui Constantin Tanase, 65 de ani a trait si 65 de ani la moartea sa.
Festivalul Umorului "Constantin Tanase" a reprezentat, insa, sigur, 4 decenii, cate un moment vocal local in context national cu descoperirea unor adevarate valori in domeniu ca: Doru Octavian Dumitru, Divertis - premiul I Toni Grecu si formatia sa, Dan Puric - marele premiu, Romica Tociu si Cornel Palade, Paul Buta, Teatrul Ludic Iasi s.a.
Am putea vorbi si despre radacinile CURENTULUI CULTURAL NATIONAL (de dupa 1989) in emulatia provocata de Festivalul Umorului "Constantin Tanase" sau Zilele viei si vinului (anii fara sot) cand tot ce era mai valoros in tara poposea la Vaslui sau Husi.
[ add comment ] ( 25 views )
Calendar
