Mi-as dori sa scriu mai frumos ca in romanul meu "Zapada pe flori de cires" despre IUBIREA din noi, zagazuita de atatea si atatea neplaceri, dar, gata sa erupa cand are ocazia ! Pana la urma omul este nascut din iubire (chiar daca numai unul din doi) este crescut cu chin si dragoste (de familie sau bunici) e educat cu afectiune de catre pedagogi (si familie) e invatat de mediul in care reuseste sa se stabilizeze si deprinde cel mai adesea sa fure, sa distruga, sa urasca, sa ... faca altceva, din cauza ca raul e mai puternic. Pe parcursul unei vieti dragostea exista chiar si in cel mai nenorocit om, macar sub forma de instinct ...
Ne-am bucurat de zapada groasa, chiar la -20 de grade sarutandu-ne lacom, cald, catifelat, salbatic tavalindu-ne departe de lume pe covorul inocent intr-un varf de deal sau intr-o vaioaga.
Ne-am bucurat si trebuie sa mai avem bucuria tihnei familiale pe gerul "de foc" in decorul intim al casei; sau am simtit efectele viscolului care ne-a trimis sa iubim, abia atunci cu adevarat, cand am fost primiti cu bratele deschise. Inima n-a inghetat nici cand am descoperit pe aproape dusmani periculosi pentru ca stiam de locul nostru in vreo inima minunata.
Februarie 2010 a fost aspru – aspru (-24 de grade, nu !), bogat in ninsoare dar si in pagube inbunandu-se in partea a doua. A completat diferit prima luna a anului greu in care ne aflam. A topit multe sperante, inclusiv ale celor plecati peste mari si tari sa adune vreun ban. A contribuit la trecerea prematura a unora in campiile cu vesnica verdeata. Ne-a intarit insa fara sa ne omoare. {i atunci ?
Indreptam un simtamant aparte pentru cea privita ca raiul sau iadul existentei vazand-o calma si domestica, harnica si zambitoare, atat de frageda si pura. EA, care ne daruieste trupul, ne inaripeaza mintea, ne impinge la ambitii masurate sau se retrage cu noi in sfera impersonala a iubirii.
Ce ne-am face, noi barbatii, fara sfintele daruri ale femeii ?
Albinele care au iesit la soarele bland al ultimelor zile, ne aduc aminte ca mai avem cel putin o luna de iarna, cu sau fara zapada, cu ghioceii care-s pe-aproape si pe care nici de Dragobete nu-i daruim, din diferite cauze ...
Vanzoleala strazii vasluiene nu e pe potriva oamenilor care trebuie sa iasa din hibernare pentru ca pardalnicul de stomac cere si tot cere ...
Visurile de marire nu pot lipsi nici in cele mai geroase nopti. Dragostea sub orice forma a ei face parte din alcatuirea umana si se descatuseaza, mai ales acum in luna sperantelor, cu martisorul in deschidere, cu sarbatoarea din 8, cu paharele din 9, cu "babele" fara nameti, cu soarele mereu mai vesel, mai cald, mai aproape de noi.
Ne-am tot plans de greutati, am scrasnit din dinti vazand ce se intampla in tara dezastrului national unde semanaturile-s parjolite (totusi), drumurile toate distruse, fiscul apasat si neiertator, politica neinvelita - goala - aprinsa, porcoasa.
De ce nu am starui macar putine momente asupra frumosului din noi, din societate, din viata ! Adica sa ne bucuram de ce avem; sa vrem mai mult pentru toti si pentru noi, sa fim crestini sau pagani, dar oameni gata sa mangaie, sa ierte, sa iubeasca. Ne intoarcem tot la dragostea care trebuie sa fie (fara dragoste nimic nu e ... ?!), tot la omenie, tot la flori, verdeata, natura, la viata ...
La tinerete, mereu la tinerete in suflet.
Sa uitam capriciosul februarie si sa ne luminam fata in martie ... Adica lasam totul la o parte macar pentru o clipa ... sa ne bucuram !
Vine, vine, primavara, prieteni !
[ add comment ] ( 14 views )
Mai, ce-am mai strigat dupa revolutie; ce-am mai injurat noi pe toti si toate ! Ce ne-am mai certat pentru avere si "pentru idei", adica libertatea de expresie. UN DECENIU AL DUSM|NIEI nu ne-a ajuns sa varsam furia atator ani de oprimare (spirituala in primul rand).
Proletari din toate tarile, uniti-va !, un slogan de aproape 100 de ani care a marcat aceeasi ne-unire, vrajba si nesinceritate chiar intre proletarii ajunsi sefi de stat dupa niste criterii stabilite de puternicii lumii ...
Acum, dupa 20 de ani, apele par a se linisti: o izolare fara egal pentru ca intre timp ne-am indusmanit si cu rudele; o dezamagire care a cuprins o intreaga generatie adica cea mai productiva care credea ca libertatea si bogatia merg mana in mana; o blazare a altei generatii, cea mai tanara si mai romantica gata de sacrificiu doar in vorbe pentru ca in fapte nu sare la munca; o lehamite generala pentru politica si dispretul pentru rostuirea cuvintelor s.a.m.d.
Acum e mai puternic zeul zeilor, banul care-i strange de pe drumuri pe toti cei care trebuie sa manance (nu sa fure), banul care schimba destine si altereaza sentimente. Libertatea de actiune este numai si numai pentru bani, alergatura care saraceste spiritul si desfiinteaza aspiratia spre un ideal. Alunecusul spre hotie, minciunarie e liber.
Spre astre prin spirit ... As ! E o ruptura intre generatii greu de acceptat, o lipsa de creatori tineri, de speriat, e o umanitate in mare declin. Pentru ca toata lumea alearga pentru burta, mai ales pe criza asta.
Ce s-a tocit iremediabil si extrem de mult e "democratia cuvantului" !
Frica i-a luat locul pana si in partide.
Pluripartidismul era o supapa intelectuala si nu numai. Erau 100 de partide, dar cu aproape 100 de optiuni. Cine insa, n-a pariat pe baza materiala, a pierdut ... rau, sau totul. Au ramas 5-8 partide, erau tot atatea optiuni, concurenta, scantei si inovatii. Ei, s-au cam dus si acelea pentru ca acum doar vreo 3 partide mai conteaza. Deci, 3 moduri de a comunica ceva public.
Dar si la partide s-a dus dracului democratia. Cine sufla impotriva lui Basescu in PD-L ? Acum Geoana vrea lista, adica echipa lui de dictatura in partidul lui, P.S.D. cel cu multi guresi in formatie. Dupa Congresul din 20 februarie s-a incheiat cu iesirile unora pentru ca va cobori disciplina de partid din pod. Antonescu poate candida dar tot cu lista, deci unii mai egali decat altii, iar care chiscuie ia cotonogeala.
Toti vor iesi presedinti cand vor ei ! De altfel sunt baieti destepti. Dar :
a) Democratia de partid inseamna disciplina, deci aliniere, deci tacere.
b)"Vocile" sunt ale sefilor. Urmatorii trebuie sa stie a purta oala de noapte, pe soptite.
c) In politica, incap deci, trei opinii, in raport cu cele trei partide. Alde Vadim (si care altii ?) pot sa zica doar pe ici-colo cate ceva ...
d) In cadrul unitatilor (de orice fel) nu se cracneste ! Munca, nu comentarii.
Daca, totusi ...
Scutierii sunt pe aproape, aparatele de inre-gistrat si mai aproape, unitatile de represiune prezente !?
- Care vrei sa mai vorbesti, ma ?
"Da', vorbeste, dar numai ce-mi convine mie, pricepi ?"
- Care mai scrii, ma ?
Cine vrea in presa, tot nu-l citeste nimeni. Cine vrea carti, pe banii lui si n-are decat. Mai degraba idiot la calculator, decat productiv in-telectual.
Intr-un rezumat: ideologie ori alba, ori neagra (un al 3-lea partid poate spune gri); la munca taci si executi daca vrei salariu, in dragoste alergi dupa ce poti dar stresul zilnic termina simtamantul ... hai la televizor, unde-i totul o apa si-un pamant: violenta si sex.
Nu-i asa ca foamea ne face tare ascultatori ? Pai, atunci de ce ne trebuie, fie si in vorbe, democratie ?
[ add comment ] ( 15 views )
Cand vaporul se scufunda si sansele de supravietuire devin nule, capitanul (care ar trebui sa nu paraseasca vasul) lanseaza ordinul (ultimul) de mai sus prin care elibereaza de obligatii pe toata lumea, determinand actiunea "acum ori niciodata". Ce urmeaza: invalmaseala, coechipierii se omoara intre ei, bucati de lemn transformate in pontoane, morti, durere, durere, moarte, foame.
Mi se pare ca Boc a dat acest semnal pentru economia romaneasca.
Infuzia de peste 40 de miliarde de euro (de la F.M.I.) nu umple deloc spartura prin care criza mondiala, incapacitatea guvernantilor si coruptia administratiei au provocat-o in corpul navei numita Romania. Ce vedem la televizor, ce auzim la unele posturi de radio "ca va fi ... !" e contrazis aspru de nenoroci-rile zilnice care duc natia aceasta spre mai rau.
Remarcam cu vreo 7-8 luni in urma inarmarea administratiei cu aparatura de control de toate felurile, cu revigorarea aparatului represiv (incepand de la politie – parchet si pana la I.T.M. sau AJOFM) semnul clar ca "masurile" anticipeaza miscarile de masa generate de lipsuri si efectele acestora: jafuri, talharii, sinucideri, drame umane, exod etc.
Rotoflenderul BOC, chiar cu intentii bune face destul rau si judetului Vaslui, unde nu mai misca nimic, iar starea de teama pentru ziua de maine ii inlemneste pe conjudeteni. Nu mai e starea de lehamite de acum vreun an, ci de resemnare, disperare, abandon. De aici teama generala pe care o semnalam in numarul trecut.
De la Registrul Comertului aflam ca in 2009 s-au desfiintat 2.266 (numai decembrie, 160) de intreprinderi, cu mult mai mult decat in 2008, ca numai in ianuarie 2010, alte 170 unitati s-au evaporat. Disperarea se numeste acum gaselnita "intreprinderile individuale" care ar fi colacul de salvare aruncat celor care se inneaca. Supraimpozitarile, taxele majorate, forfetarul, lovesc in oamenii care intind mana dupa ajutor. Din vartejurile apei (crizei), din aspirarea catre adancurilor provocata de scufundarea navei (Romania suporta mai mult din criza decat alte state), dintre loviturile statului cu maciucile de mai sus ... mai pot scapa unii. Cand apele se vor linisti supravietuitorii pot fi numarati pe degete.
Pare teorie sau metafora ?
Pentru noi, nu : a) scumpirile-s clare pe ruta casa – magazine – piata ! b) FISC-ul e mai aspru cu executari silite chiar pentru cativa lei; c) viata spirituala e la pamant, fondurile inexistente; d) productia e ...f. greu de vazut. Partea cea mai sigura a Economiei Nationale e agricultura, pentru care, spuneti-mi, ce sa facem ... Un ochi plange pentru iarna grea, altul mijeste sa rada pentru promisiunea rodului de peste an.
Sunt prea pesimist, si, oricum, trebuie sa ne descurcam ? Asa e, trebuie SA REZISTAM. Intrebarea e a tuturor : Cum ? (Nu prea ne-ati scris, deci nu aveti nici Dvs. solutii).
A doua luna a lui 2010 va fi ca si martie: grea pentru toata lumea pentru care nici rugile in biserica si nici sudalmele apasate nu asigura linistea.
Nu spun ca traim pe un butoi de pulbere, ca nu e asa, dar pe butoiul cu bors si pe mamaliga ne asezam din ce in ce mai multi. "Daca e ecologic ..."
Nadejdea e ca totusi, totusi trebuie sa vina vremuri mai bune. Dar cand ?
Pana atunci ... scapa cine poate !
[ 2 comments ] ( 37 views )
E o ingrijorare in randurile oamenilor pe care n-am mai intalnit-o niciodata ! Pentru cei din politica raspunsul multimii e simplu: s-or descurca ei, ca au furat destul; iar cand vine vorba despre dictatura lui Basescu raspund inconstient: "daca-mi da servici, bine."
Dumneavoastra ce credeti despre rafuiala care a inceput ? (Scrieti-ne !). Dosarele impotriva lui Nastase, dosarul lui Geoana, alte dosare, actiunile "legale" ale organelor represive, dar mai ales razbunarea impotriva lui Mircea Dinescu sunt cat se poate de reale. Ar fi de descoperit tot felul de bube si mucegaiuri prin judete. Ce-ati zice de dosare pentru Buzatu, Cristea, Mihalache, Bichinet sau altii ... ? Daca tot a dat, pe nevoia asta, atatia bani la "Telecomunicatii speciale" (care si-a facut cum trebuie treaba in campanie) ce urmeaza, dupa ascultarea telefoanelor: microciparea, urmarirea individuala, atentate ...
M-a ingrozit faptul ca in Romania sunt azi mai multi securisti decat in 1989. Serviciile secrete vor juca un rol din ce in ce mai mare, iar STS (adica manuirea tehnicii) va permite controlarea "democratiei" interne dupa pofta cuiva !
Trebuia sa invinga Basescu sa avem controlate libertatile fundamentale, intimitatea personala si viata sentimentala... ori, oricare ar fi iesit, tot asa trebuia sa faca, pentru linistea democratiei europene ?
Dar :
Ingrijorarea de care vorbesc este legata de perspectiva zilei de maine. Oamenii de afaceri se simt controlati (nu numai la telefon) si nici nu mai stiu cum sa-si ascunda proiectele. Functiona-rimea si angajatii sunt intr-o mare instabilitate, inclusiv psihica, vazandu-si viitorul negru, negru. Sutele de mii (in realitate mai multi) de salariati isi simt locurile de munca in aer; rezerve ... de unde, nadejdi ... la cine ?
Am apucat vremea cu trei cojoace in apartament si refugiul la tara unde mai era faina (de mamaliga) si borsul ieftin. Ar fi o solutie grea ...
Dar cei mai multi se gandesc la emigrare, la munca in strainatate, cu toate riscurile ei (destramarea familiei, intai si intai !). Paradoxal e ca si dintre cei care au mai adunat cate ceva, tot la plecarea din tara spera.
E o desconsiderare a Romaniei si romanilor de care ma doare inima. In toate emisiunile de pe toate televiziunile e tara narozilor, hotilor, jigodiilor, a nedreptatii, a lipsei de perspectiva. Abunda cele mai abjecte aprecieri asupra tarii si valorilor ei, foste sau actuale. Ca sa nu se mai vorbeasca de patriotism si pentru ce ! Deci ... exodul romanilor in lume ca patrie comuna !
Jale mare cu Guvernul si Boc. Basescu n-are nevoie sa mai iasa decat ca salvator, Emil ii executa ordinele intocmai si la timp. Pentru ca nu l-au ascultat, P.N.L. risca desfiintarea. P.S.D. dezmembrarea (vedeti ce de candidati la presedintia partidului ?). Vreo cateva dosare trasnet si opozitia-i cu totul la pamant, nu pic de abuzuri prin directiile deconcentrate, politie, sau S.R.I. si ingenunchiaza pe toata lumea.
Pot jura ca modificarea Constitutiei ii va fi favorabila presedintelui iar Unicameralul = Marea Adunare Nationala nu va fi decat instrument prezidential de propaganda.
Ne intoarcem la mamaliga, si de ar fi si aceea, daca nu cumva ne mai bate si Dumnezeu ! Pai, cum altfel, cand salariile scad (dar raman cele nesimtite: ce mama dracului face unul, de ia salarii de un miliard pe luna ! Cand minim garantat e 700 de lei ! Cum de astia din Serviciile Secrete au tot salarii "nesimtite" (adica le simt ei, nu stim noi !).
Ce mai putem vorbi de agricultura, subventionarea disparuta cand Guvernul imprumuta 43 de miliarde de euro, adaugate la alte vreo 80 datorie externa ? Patria comuna e aproape (adica lumea !), unde noi romanii vom cersi din poarta-n poarta, sa-i putem spala la fund pe bogatii lumii ...
Pesimistii spun ca e rau si ne asteapta si mai rau; nu numai Guvernul e de vina ...
Optimistii zic sa nu disperam: au mai trecut pe aici destui, dar noi am tot ramas, saraci, rufosi, opincari, cu caciula sparta, dar cu steag la poarta!
Ce-am putea spune decat ca oricum vom rezista ! Cam in genunchi ... REZISTAM !
[ add comment ] ( 13 views )
Miercuri dupa masa a nins frumos, frumos, aducand in sufletele tuturor dramul de liniste dupa o adevarata panica provocata de gerul naprasnic, pe durata mai multor zile.
In judetul nostru temperatura cea mai scazuta a fost in 1955 (dupa irepetabila furtuna de zapada) de -32 grade Celsius; in 1985 a fost de -29 grade si mai multe zile cu -25 grade; in 1993 (si 2003) s-au atins -24 grade, cu pagubele cele mai mari in viticultura, cand a inghetat vita de vie pe mari suprafete (vita e sensibila de la -19 grade in jos). Iata, acum, aproape o saptamana sub -20 grade (adica -22, -24, -25). Destule pagube la castigul de zapada care asigura protectia la ger si umezeala solului.
"Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara/ Cu o zale (armura) argintie se imbraca mandra tara" (Vasile Alecsandri) cu un strat pufos peste cel existent, cu fulgii gata sa se topeasca pe hainele sau in parul oricui. Neaua inca nu e omat care inca nu e zapada dar reprezinta plusul de suflet pe care-l putem revarsa in gandurile "mereu aplicate" la grijile zilnice. Poate asa rabufneste dragostea ...
Cumplitele vremi (cronicarul, zice) ce venira asupra noastra, pot sa paleasca macar un moment privindu-ne pe noi insine sau ... nemarginirea alba. Tot in asemenea momente putem si trebuie sa ne interiorizam, sa indraznim, sa inventam... Doinele au izvorat poate, in astfel de momente. Planurile mo-derne de viitor zbucnesc din mintile creative, deci iubitoare, deci indraznete.
"Inter arma silaent musae" (intre arme tac muzele), iar in bucuria linistii putem spera la un viitor mai bun intr-o competitie neiertatoare: toti vor sa traiasca, uneori prin a-i sfasia pe altii, pentru ca azi homo, homini lupus (omul e lup pentru oameni). Cand saracia e mare, lupta pentru existenta e mai aspra. Si noi, vasluienii, luptam cu 2500 kg la hectar cu lupii vestici de 6500 kg grau la hectar, noi care nu avem mai nimic, in batalie cu cei care au aproape totul, noi cu banii pe sponci, ei cu bancile la picioare, ei cu forta, noi cu speranta ...
Viata si nu moartea aduce linistea. Gasindu-ne drumul propriu, cunoscandu-ne masura, ne mai linistim ceva, ceva. Dar, "dorinta si marirea" ne imping spre zone noi de cercetare si viata... pe tot pamantul si chiar in afara granitelor limbii romane care, oricum, nu mai exista ! Pana la urma fara vis, nimic nu exista !
Sa ne bucuram asadar:
- pentru ninsoarea calma, frumoasa, odihnitoare;
- pentru zambetul din coltul gurii cuiva drag sau draga;
- pentru tihna caminului si exuberanta visului;
- pentru caldura oamenilor, animalelor din preajma sau ...;
- pentru posibilitatea de a simti, cugeta, deci, exista !
- pana la urma pentru viata precum o avem, pe care nu ne-o mai da nimeni, pe care o scurtam cu fiecare zi care trece... Sa ne indemnam mereu sa ramanem tineri cu resturi de copilarie chiar daca existenta adevarata pare a inteleptilor.
Cu gandul la poezia existentei "inger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate/ Strai de purpura si aur peste tarana cea grea" (Mihai Eminescu), cu fapta sa savarsim din datoria vietii si integrandu-ne in armonia naturii (si) sa ne bucuram ca ninge, dupa "ger amar, cumplit/ stelele par inghetate, cerul apre otelit", ninge, ninge,iara !
[ add comment ] ( 19 views )
Calendar
