Am participat la mai multe organizări intitulate „Ziua Comunei” în care partea religioasă însemna cam 1%, parte politică tot cam atâta, cultură 5%, socializare, distracție și petrecere 80%, băuturică …restul. Oamenii vin ca la ziua lor de drept, primarii care țin la ai lor transpiră și se zbat măcar pentru tenta electorală și ambiția de a realiza ceva deosebit. Tot felul de soliști și trupe aleargă după bani pe distanțe de sute de km, tot felul de cheltuieli, unele ca mici afaceri.
Pe noi ne-a interesat organizarea edililor și participarea populară.
Precizăm că am apreciat absolut întotdeauna „Ziua localității” știind ce eforturi incumbă, ce bani, ce cultură (civică) se poate vehicula, ce implicații sociale sunt în joc, întrucât doar aproximativ 1/3 dintre primari se interesează și reușesc aceasta. Deci lăudăm pe aceia care se înfățișează consătenilor cu partea lor sufletească cea mai bună. Alergătura noastră a dat roade așteptate și ne putem exprima în deplină cunoștință de cauză.
Cristești – Iași: organizare impecabilă, multă lume, primar transpirat serios, invitați de marcă, interpreți locali cu nerv și talent, primprejur felurite puncte alimentare și de divertisment, sport și voie bună. Un teren de fotbal ca pentru Divizia III, loc special pentru „DACO-GEȚII lui Lăpușneanu; Prefectul județului Iași, parlamentarii și primarii megieși invitați au apreciat la unison eforturile purtătorului de tricolor, ec. Constantin Bolohan.
Moțca – Iași: teren…neacoperit (!)
Țibana – Iași: un primar mărunțel, iute la fapte și la vorbe, Gheorghe Rotaru a organizat într-un decor umbros prezența a circa 2000 de oameni, dintre cei 8000 de locuitori ai comunei. Dansatorii-copii, talente foarte tinere, soliști de marcă, scriitori ieșeni, au ridicat calitatea unui spectacol maraton, încheiat către miezul nopții cu foc de artificii.
Voinești –Iași: Primarul Gheorghe Dobreanu se învârtea ca un titirez printre oamenii care-i strângeau mâna, voind a face față și valurilor de musafiri care și-au făcut apariția: mi s-a părut mulțumit că atâta omenire a călcat iarba stadionului local și atâția interpreți au câștigat publicul.
Duda – Epureni – Vaslui: Competiții sportive, spectacol, cinstirea bătrânilor, prezență mare împrejurul scenei, mai ales după ce focul de căldură s-a mai potolit. Nu numai cei din comună ci și foarte mulți hușeni au avut ce vedea și…simți, la fața locului. Petrică Chiriac pare mulțumit de cum se prezintă în fața lumii.
Laza – Vaslui: Primarul Vasile Popovici părea a nu mai avea energia necesară pentru cuvântul său către oameni, așa era de preocupat de reușită. Ca întotdeauna la umbra codrului de sălcii, lângă lacul de la Pușcași, aglomerație, zgomot de atelaje, mașini, comercianți. Pare a fi mai puțin decât altădată, dar…ESTE !
REDIU – Iași: un primar de nota 10, Vasile Haidău a organizat ca la carte ziua de sărbătoare…publică. Multe mașini străine, multe din Iași, foarte mult tineret pe scenă și „în iarbă” pe stadion, interpreți de calibrul ieșeanului Iordăchioaie, multe talente locale…consilieri, antren, voie bună și foarte multe strângeri de mână. Cu felicitări pentru reușită.
Tătăruși –Iași: Pe dealul de la Cruce, care mai poartă urmele de bombe din al doilea Război Mondial, e o revărsare de tinerețe și optimism. La umbra pădurii de salcâm sunt nu numai vreo 1000 de oameni ci și vreo mie de mașini. Descoperim doar 2 – două – căruțe cu câte 2 cai, spre marginea de est, scena asaltată de formații de copii, coordonați de un profesor respectat și de prezentatoarea Codruța Filip, din Tătăruși. Viceprimarul Mirel… are telefonul roșu de cât trebuie să-l folosească. Întâlnim prieteni vechi și pe profesorul Agafiței „șeful”neplătit al muzeului „Alexandru Vasiliu” dar și pe un martor la evenimente istorice, Pintiliasa…Primarul Costel Iosub, parcă, ne supraveghează și pe noi. E lume și larmă, nu glumă, „la poale de codru verde” într-un decor unic.
Oltenești – Vaslui: Constantin Galeriu pare a fi mulțumit văzând atâta lume în preajma Primăriei, în parcul cochet amenajat cu scenă pentru spectacole. La umbra plopilor tot felul de mașini străine, la umbra scenei formații școlare cu visuri în port popular; a fost tare greu să realizeze acest moment cultural-distractiv.
Munteni de Sus – jud. Vaslui: vasluieni și muntenari, cam vreo 3000 în total, se perindă prin fața scenei cu artiști de toate calibrele, cu Raluca Radu și Rândurile tradiționale mereu elegante și atrăgătoare. Primarul, Ion Vartolomei, cam mărunțel de statură, dar iute, activ și… mobil, mereu asistat de vicele Târnoveanu crede că nici anul acesta, nu vor fi vreun fel de incidente neplăcute, cum n-au fost nici în alți ani. Aici, lumea e liniștită și respectuoasă, educată.
Cred că mai toți au încercat să-i supraimpresioneze pe oameni prin jocurile de artificii cu care s-au încheiat aceste zile de sărbătoare.
[ add comment ]
Cu dublă lansare de carte la Biblioteca „Stroe Belloescu”. Vineri, 12, ora 13.00, ne întâlnim cu public numeros (sperăm noi) și avizat asupra culturii în general și cunoscător al realizărilor autorilor locali. Poate fi o sărbătoare a spiritului, dacă ne gândim fie și numai a personalităților cuprinse în cartea de vizită a județului Vaslui, respectiv „101 vasluieni pentru 100 de ani” (era să scriem 1000, dar până atunci, poate va mai avea cineva o asemenea inițiativă)... Dar, mai avem să prezentăm publicului și nr. 17 al Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, în preajma recordului mondial cu cei 501 colaboratori din toată lumea.
501, frate!!! Deci, vineri, de la ora 13, urmează: 1. Prezentarea personalităților bârlădene, sau din preajma Bârladului, 21 la număr, care au fost aleși pentru ISTORIA CULTURALĂ A JUDEȚULUI și care, indiferent cât, cum și cine va mai avea curajul unei asemenea lucrări de sinteză (și analiză), vor rămâne nominalizați într-o carte adevărată, durabilă, valoroasă (Ed. Pim, Iași, 404 pag.).
2. Momente artistice prezentate de asociația „Artă, tradiție, cultură” în frunte cu neastâmpărata și intreprinzătoarea Viorica Ghenghea.
3. Discuții despre răspândirea revistei care pune Vasluiul pe harta culturală a lumii, aflată la nr. 17, trecând în al V-lea an, M.C.R.
4. În măsura timpului disponibil, vor putea citi din creația proprie, unii dintre cei prezenți. De precizat că această a V-a ediție a Simpozionului în organizare
privată, OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE chiar este un omagiu puterii de creație a vârfurilor dintre noi care mai presus de munca obișnuită, se afirmă în plan național sau mondial. Vom reveni cu detalii în numărul următor. Vă așteptăm, vă premiem măcar cu un ziar Meridianul de IașiVasluiBacău, în care ne străduim să vă recunoaștem prezența.
Pag. 4
NOTĂ:
„D.V. Marin reprezintă astăzi, peste ½ secol de istorie trăită – vorbită – scrisă, de după 1968 (când s-a înființat județul). Mereu a fost într-un plan prezent, martor și actant la tot ce s-a înfăptuit în municipiul, județul Vaslui sau chiar în Moldova românească. El însuși ne-a lăsat multe volume de istorie culturală, lucrări științifice sau de înaltă jurnalistică. În peste 6 decenii, prezența lui a fost mereu remarcabilă… Omul și opera au intrat deja într-un patrimoniu. Mărturiile sale sunt unice și, acum, imposibil de cuantificat exact.” Prof.Univ.Dr. Al. Ionescu – Laureat al Premiului Academiei Române (15 iulie, 2018)
Pag. 2 Pag. 3 OMAGIU, OMAGIAȚI, OMAGIERI! PROGRAM PENTRU BENEFICIARI CU TOATĂ ÎNCREDEREA ȘI HOTĂRÂREA LUNGANI – IAȘI ÎMPREUNĂ PENTRU POEZIE
[ add comment ] ( 1 view )
Până la urmă poate exista și o zi a lipitorilor de afișe electorale, dacă tot există zile profesionale sau cu caracter religios. Ziua bisericii ar fi hramul, adică sărbătoarea unei comunități, nu numai cu pâine și apă ci și cu cât se poate de multă băutură. De ziua minerului, să rămână miner nebăut…cam cum ar fi, gândind că ei își iau rămas bun de la viață de fiecare dată când intră în șut, cum ar fi cu oameni treji-treji de ziua recoltei… Așa că pentru mințile limpezi ale prefecților , chiar dacă sunt numai 41 – 42 în toată țara, de ce n-ar fi ziua în care să le mai coboare câte o decorație pe pieptul din ce în ce mai bombat. Bombat tare la unii care au sărit prin toate gropile să pună afișe electorale în campaniile care de care mai… pline de dejecții (că atunci se aruncă cel mai mult cu mizerii, fiecare candidat împotriva celorlalți). Și mai umflat la cei care se știu cu tot felul de lei politici în spate, așa că oricât ar fi ei de iepuraș dobândesc imediat valoare prin funcție, nu prin merite. Așa se face că-și fac loc în față și unii cu atâtea merite, încât ar încăpea într-o pungă de plastic pentru medicamente.
La Vaslui au fost 14 prefecți de la Revoluție încoace și eu am avut privilegiul, ca om de presă și Consilier județean, să-i prubuluiesc pe fiecare în parte și să mă pot exprima despre cam câte parale ar face fiecare. Am gândit, privindu-i pe cei prezenți la adunarea festivă de acordare a diplomelor de recunoaștere a meritelor că sacii de afișe lipite i-ar dărâma pe câțiva. Dacă, acum, în prezența bossului local ar mărturisi Toderică, spre exemplu, despre cum a ajuns și apoi ce repede a trădat pe cei care l-au pus… ar fi de râsul curcilor. Au fost prefecți cu doar 2 luni la activ, au fost destui cu alte câteva luni, au fost cetățeni pe acest post, doar cu visuri de mărire, pentru că ori au ascultat de boierul cel mare, ori repede s-au volatilizat. Ca o medie, pentru cei 28 de ani, 14 prefecți ar fi cam mulți, ținând cont că aceștia ar fi trebuit să țină cumpăna dreaptă în bătălia pentru democrație. Ce rost mai are să-i mai amintesc dacă istoria asta recentă deja i-a anonimizat. Noroc de Eduard Popica, actualul, pus pe reabilitări și evidențieri.
Aș fi nedrept să nu amintesc de cei cu merite, chiar care, nici ei nu știau cu ce se mănâncă meseria asta, dar au învățat, i-a ajutat și mintea lor îndrăzneață…
Pe 23 decembrie 1990, când pregăteam prima emisiune (pe 24, de Ajunul Crăciunului, am avut prima emisiune a TVV-Vaslui), l-am chinuit pe „primarul județului” Th. Tărnăuceanu peste o oră pentru minutul de deschidere a primei noastre apariții în eter. Omul acesta ne-a sprijinit cu vorba și cu fapta să realizăm „minunea de la Vaslui” adică prima televiziune privată din România. Binemerită cuvântul nostru cel mai bun.
Nicolae Pascu a fost cel mai deștept dintre câți am văzut în toată țara. Și am cam umblat pentru Uniunea Televiziunilor Private din România care a funcționat cu emisiuni comune vreo 2 ani, deci am cunoscut mulți, mulți. Nu l-am înțeles de ce a fugit din fața Regelui Mihai, că de scăpat de mazilire, tot n-a scăpat, întrucât a suflat în fața șefului Mitică și Iliescu nu l-a putut salva. A fost o mare pierdere de autoritate națională prin înlăturarea sa, atunci.
Ion Țibulcă a fost destul de rezistent și ca subprefect orientat și în cele două rânduri de „prefecție” ținând echilibrul față de baronii locali (era un ghem viermuitor de interese în care era aproape imposibil de rezistat) și cerințele de la centru, cu presiunile directe și indirecte. Fie și pentru faptul că în acești ani n-a fost agățat de DNA cu ceva și tot e un merit, dar Ion Țibulcă a fost un tip de treabă și prudent: mi-a plăcut cum a rezistat în fața familiei regale (și nu o dată), când filmam pentru TVV, dar puteam difuza imagini în toată lumea (și cu ce efect, dat n-am fost… inspirat, nu l-am trădat).
Sekely, un medic veterinar venit de prin județul Galați, a fost dintre cei mai buni prefecți ai Vasluiului, deși n-avea nici un fel de susținere locală, decât împuternicirea politică, provenind de la UDMR. M-am bucurat să-l revăd după un timp, mai slăbuț,fizic, dar tot viguros.
Ciprian Iftimoaie, cel ,mai mărunt de statură, cel mai tânăr din țară la un moment dat, era și dintre cei mai școliți, doctorand, dar oricât de capabil ar fi fost, n-a rezistat în frunte și nici în județ, că nu era nevoie de oameni deștepți. A încercat el s-o dea la pace, a șters-o la Iași, mai este pe acolo, pe undeva. Urme… nu prea se văd; îmi era simpatic. Cu siguranță, s-a cam pierdut prin politică.
Am plecat de la afișe, ne putem întoarce tot pe acolo. Urmează campaniile de anul acesta, cheltuielile de anul viitor și oamenii nădăjduiesc a mai câștiga vreun pol de parale ca membri în comisiile electorale. Banii cei mulți nu sunt acolo, câștigurile mari sunt ale celor care mânuiesc… lipitorii de afișe !!
X
Să nu credeți că lucrurile stau altfel în județele celelalte și că prefecții sunt doar… pentru respectarea legii. Sinteza, ar fi cuvintele președintelui Consiliului Județean, Dumitru Buzatu: „pe unii i-am adus, ori i-am dus pe alții…”
[ add comment ] ( 1 view )
La câte comentarii, păreri, cereri, opinii am primit, Cartea de vizită cuprinzând valorile vizibile ale județului Vaslui, de la țăran la academician, ar trebui să fiu mulțumit de ecou. Eu sunt, însă, deosebit de mulțumit pentru că după un an și jumătate am reușit o carte solidă și la propriu și la figurat, această a 31 tipărită.
Ba, mai sunt entuziasmat chiar că după nr. 17 din MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, înregistrăm 502 colaboratori din toată lumea, cred, record mondial. Numai în ultimul număr de 160 de pagini avem 83 de colaboratori cu poezie (și epigrame), proză, istorie, etnografie, eseistică articole politice și diverse. Tot ce este mai valoros în județul Vaslui apare în glosarul din paginile de final (unii au început să se considere super-elite… că deh, s-a urcat scroafa-n copac). Sunt câțiva în Colegiul redacțional pe care o să-i elimin de la numărul următor, că n-au făcut nimic până acum.
Revenind la cartea în discuție, primită favorabil de toți cei incluși (câțiva au cerut mai mult spațiu) care au înțeles funcția de SEMNAL a acesteia și nu de analiză specială. Pentru cei 168 care N-AU FOST INCLUȘI, precizez că am avut criterii foarte clare, menționate în introducere, că nu pot recunoaște valoare unui plastograf patentat, că mai este în plan volumul II și că sper să se demonstreze și așa Curentul Cultural Informațional vasluian despre care am scris într-un serial.
Acesta e o contrapondere la râioasele referiri în presa națională comunicate de niște răgălii care smângălesc prin ziare.
Acest volum IDENTITAR cum am mai spus,chiar în titlu, este primul în istoria cultural-socială a județului și unic în România. Fiecare este liber să-l recunoască ori nu, fiecare îl poate comenta, pentru că EXISTĂ.
Mai avem de lansat la Bârlad și probabil la București. Numai că putințele financiare sunt limitate și ne mai gândim.
X
Mi s-a reproșat că afirmațiile mele despre succesele mele editoriale și jurnalistice seamănă a cultul personalității. Răspund:
E mai bine să nu cunoașteți aceste realizări ale unui om cu activitate unică într-o perioadă de 62 de ani, mereu sabotat în presa locală și de autorități, tocmai pentru valoarea sa recunoscută în țară și peste hotare ? Într-o perioadă de ANONIMIZARE a numelui și existenței, ce modele veți oferi celorlalți (prezenți și viitori), care pot crește ca niște animale mereu în fugă după hrană ? Dacă unii vor să rămână proști, e cazul să fim cu toții ?
Președintele țării, prof. univ. dr. Emil Constantinescu a scris că am avut harul de a face. Să vă dea Dumnezeu și pe alții, la fel…
[ add comment ] ( 2 views )
Credem că această apariție a Cărții de vizită a județului Vaslui, este un EVENIMENT dar nu numai editorial ci și cu largi implicații social-culturale.
În condițiile în care nu există post media, nu există o publicație, fie și locală, să apere prestigiul și ce avem noi de valoare într-un județ, cred că apariția volumului 101 vasluieni pentru 100 de ani/ nu este decât o încercare solidă de a stăvili valul de desconsiderare … națională, dar încă prea slabă să reziste puhoiului de smângălitori și detractori din diverse părți ale țării.
Idioții publici de serviciu din județ se vor grăbi să zică sau să scrie că nu e cine știe ce, că ei ar face mai mult, că ar avea deontologie profesională și alte alea dacă nu vor trece sub tăcere, cu desăvârșire, această carte de mare durabilitate. Nu m-aș mira ca un vierme care tocmai a pierdut în Instanță cu mine, să spună că el îmi poate da lecții de jurnalistică în cheie satirică. Cum acesta e un nimeni, n-am ce răspunde, ca de altfel nici acelora care mă supraveghează de ani, găsind că și dacă-mi duc gunoiul cu tomberonul sunt de criticat că aș fi încălcat legea. Porcii. Cumplit mod de comportare a unor nulități. Tocmai de aceea ei nu mai există pentru mine.
Luni, 25 martie, ora 13, la Biblioteca Județeană Vaslui, facem o DUBLĂ LANSARE, cu invitați care să se bucure de cultură, frumos și muncă.
1. Volumul 101 vasluieni pentru 100 de ani, cu cele 404 pagini ale sale, în ed. Pim, Iași, și-a luat zborul către lume, către Biblioteci din 4 continente, din România și din multe țări. Încerc să arăt lumii valorile, nu mizeriile.
2. Numărul 1/17 din MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, are 160 de pagini pentru 83 de semnatari. Din nou un RECORD CLAR: avem 501 colaboratori din toată lumea, și, dacă-mi arată cineva pe altul cu rezultate mai bune, mă duc în genunchi până la acela.
Invit pe toată lumea să participe la acest eveniment, nu pentru mine care am lucrat la acest volum un an și jumătate, ci pentru ei, pentru moralul lor, pentru viitorul lor (adică al celor din această lume). Să ia la cunoștință de valorile reprezentative ale județului Vaslui, pe care poetul Vasile Alecsandri îl glorifica prin „curcanii” viteji de pe aici, în timp ce amărâții sugari din presă nu știu cum să-l vorbească mai de rău. Cumplite vremi veniră, dar noi… chiar rămânem, ROMÂNI.
Invit să ne urmărească și în media națională care vorbește despre carte și revistă. Îi invit, iarăși, pe toți să urmărească lansările de la Berezeni și Bârlad, după ce , iată la Huși și IAȘI am primit aprecieri și sugestii. Ca să rămânem oameni, avem nevoie și de o brumă de cultură. E drept prin eforturi private, pe cheltuieli personale, dar cu atât mai importante.
Luni, 25, adică de Buna Vestire sunteți invitații noștri, de la ora 13, la BJV.
[ add comment ]
Calendar
