NOUTATE: este un Simpozion Internațional, nu spun că e unic, pentru că și cei cu atribuții culturale pe bani mulți-mulți și cu salarii babane, au chemat de prin țări străine reprezentanți de valoare. E unic, totuși, pentru că e organizat de o persoană, doar una, cu sprijin moral al câtorva inimoși. La prima strigare ar fi peste 81 de persoane puse în mișcare de ideea de cultură, în prima joi de după Paște. Zic „peste” pentru că unii, zic ei, vor trece pentru saluturi și urări, așa cum mi-a comunicat prietenul și poetul Petruș Andrei.
SPECTACOL garantat pentru cele 3 ore, prin cuvintele participanților, prin acordarea diplomelor, prin prezența unor valori interpretative cu multe carate. Cel puțin ieșenii, în frunte cu Dan Teodorescu anunță o garnitură de aur cu 30 de oameni. Vom avea și de la noi artiști nu glumă.
PRESTANȚĂ națională asigurată de cei de la UZPR, de reprezentanta Academiei Române, de mari și foarte mari scriitori, publiciști, interpreți etc., etc. pentru valoare ar fi putut fi doar vreunul mai important, dar, sperăm noi, sunt nume foarte mari în desfășurătorul pe care-l aveți sub formă de program.
PRESTANȚĂ INTERNAȚIONALĂ asigurată de universitarul Vasile Șoimaru (un prieten mult stimat, deputat/Chișinău), de doamna Bucico (Bălți) și ai fi venit și acad. Vasile Tărâțeanu de la Cernăuți, dacă n-ar fi războiul din Ucraina. Au fost invitați toți prietenii noștri de peste mări și țări, adică din cele 4 continente, 32 de țări, dar cum despre importanța orașului Vaslui, n-au prea auzit… Au auzit, văzut, citit (ori au fost publicați de noi) de Meridianul Cultural Românesc, despre ziarul nostru Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, despre TVV, cea cu Licența națională 001/TV. Tot așa, s-a auzit de nume mai mari de pe aici, de la noi, puține, dar prezente în Agora.
REGRETE: destule. În primul rând că suntem în perioada de vacanță și ne vor lipsi elevii de prin școli și licee, că după pandemia asta unii „au dispărut”, că e o sărbătorire imediat după Paște, că tot nădăjduim la susținere financiară, ș.a.
SATISFACȚII: a face ceva de această anvergură poate fi numai ca excepție. După cele 1488 de interviuri cu mari personalități din România și din afara ei, după interviurile cu președinții de stat, cu prim-miniștrii și mulțime de politicieni, iată mai putem prezenta publicului, presei, iubitorilor de cultură ceva mai deosebit, semn că și la Vaslui „nasc oameni” care să-i afirme valoarea. Și cât vor avea nevoie cei care mereu vin de această bază cultural-spirituală…?!?
Iarăși zicem: putem avea pretenția că punem o cărămidă la Pantheonul Național.
[ add comment ]
1. EVENIMENTUL CULTURAL nr. 1 din acest an:
Simpozionul internațional OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE, ediția a VIII-a. Deși titlul generic dat acum vreo zece ani, ar sugera că e numai pentru municipiul Vaslui, ar fi o greșeală de percepție, pentru că e vorba de tot ce înseamnă cultură din județul Vaslui. Vom reveni cu date detaliate…
2. Numărul special de ziar consacrat acestui eveniment care onorează cu asupră de măsură județul și pe oamenii lui. Cum, ziarul ca și Revista internațională M.C.R. merg în 32 de țări de pe 4 continente, parcă noi toți ne bucurăm de ridicarea acestor plaiuri la nivelul cel mai înalt de reprezentare. Mai mult, prin ele se plasează și se ridică Vasluiul în cultura lumii. Dvs. aveți avantajul de a ști cine reușește și cum, acest fapt unic de cultură.
3. Pregătim nr. 2/30 al Revistei culturale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC. Mai așteptăm colaborări deși am ajuns la cei 834 de colaboratori din toată lumea. Ar fi bine să realizați ce înseamnă pentru Vaslui această Revistă care nu se bucură de nici un sprijin local. Sabotorul Pavăl să trăiască!!!
4. Funcționează BIBLIOTECA STRADALĂ de pe strada Frunzelor nr. 2, deschisă prin contribuția lui D.V. Marin cu mai bine de un an în urmă. Mulțumim public doamnei Lorena de la Primăria Vaslui care a adus 2 pachete voluminoase de cărți, îmbogățind-o cu unele rarități. Mai precizăm: a) este singura inițiativă de acest fel din România; b) de la înființarea ei și până în prezent, s-au mai „împrumutat definitiv” circa 100 de volume, dar pe organizatorul voluntar nu-l întristează faptul, pentru că asta înseamnă că se mai citește câte ceva. De cele mai multe ori au lipsit din raft „Jale și eroism românesc la Cotul Donului… și după(!)”, și „Opera Magna 7.” Vom continua să îmbunătățim fondul de carte.
5. Vă invităm la Simpozionul Internațional pe toți acei care iubiți cultura și aveți inimă pentru literatură.
[ add comment ]
Am fost chemat telefonic, așa cam în silă, la Adunarea consacrată celor 30 de ani de la înființarea Consiliului Județean Vaslui, inițial mi s-au cerut fotografii sau filme de pe la aceste ședințe ale forului județean, dar la nici o cerere nu
s-a mai revenit, organizatorii așteptând totul de-a gata, după ce ani mulți n-au acordat vreun sprijin TVV, ziarului, Revistei M.C.R. Reamintesc o realitate: nici măcar 52 de lei (=4 țigări) n-au vrut să dea ca abonament, iar de cei 80 de lei (=Revista internațională) nici atâta vorbă. Să înțelegem că toate
refuzurile, în toți anii au fost sub semnătura unuia dintre groparii culturii vasluiene, Dumitru Buzatu.
Precizez că am făcut parte din acel Consiliu provizoriu, imediat după formarea la nivel județean, după 1989, ca șef de partid ecologist. Oficial am la activ 4, auziți, măi, organizatorilor, 4 (PATRU) mandate de Consilier Județean, dar „cupilașii” nu l-au înregistrat pe cel de al 4-lea, obținut prin justiție, întrucât un „cap de oaie” ajuns președinte, mi-a retras sprijinul politic. Cine știe ce-or fi gândit „editorii” pliantului aniversativ, dar acolo m-au înregistrat doar cu trei mandate din 5 (dacă-l considerăm și pe cel dinaintea alegerilor din 1992).
La această aniversare am avut și calitatea de „decan de vârstă”, de om de presă, de omul de cultură al locului (52 de ani de activitate în Vaslui!!!), și cea de Consilier județean, repet cu 4 mandate (16 ani + cei 2, provizoriu). Desigur, nu a fost vreo referire specială legată de acestea. Ba, da, dacă mă gândesc la grosolana ironie a unuia care n-a făcut mare lucru la viața lui, dar care, să se dea deștept, a zis că dacă știa că Marin se va lăuda, întârzia vreo jumătate de oră de la această ședință. Unul cu cârjă, tare deștept(!). Ca să precizez:
Am cerut primul să iau cuvântul și alt oarecare a intervenit cerând el să spună ceva, că nu mai poate de suferință. Ce-i drept, a suflat destul pe unde trebuia la vremea lui, că
l-am descoperit recent într-o listă de susținere a unei cunoscute reprezentante a Securității. Am așteptat deci să expire cuvântul aceluia, după care am făcut precizările necesare, accentuând că întotdeauna am fost în opoziție CONSTRUCTIVĂ, chiar și când făceam parte din Delegația Permanentă a C.J.
Actualii Consilieri județeni și invitații, adică cei care au fost măcar un mandat, au ascultat interesați „Măsura” activității celui dintâi Consilier județean care a luat cuvântul la primul Consiliu Județean din 4 aprilie 1992. Subliniez, cuvântul Măsura pentru că s-a constituit într-o prezentare a personalității și nu laudă așa cu ar percepe orice ignorant (ca cel amintit). Am considerat necesar acest excurs pentru că mi s-a părut că nimeni, absolut nimeni din acest Consiliu nu este interesat de vreo activitate creativ-spirituală. Prin urmare să se cunoască amănunte ale ridicării Vasluiului pe harta culturală a lumii.
Impresia pe timpul expunerii:
Niciunul dintre cei vreo 60 de prezenți (inclusiv presă) nu poate pricepe că unul dintre ai lor ar putea să realizeze atât, că s-ar putea afirma pe plan național și universal. Nu intră în posibilitatea lor de înțelegere. Pretenția că Președintele sau vicepreședinții, ori „foștii” ar putea realiza aceste dimensiuni nu are nici un suport. Nu în cazul acesta.
Din cauza asta:
– Luasem cu mine mai multe cărți din Opera Magna 7, să le fac o carte cadou;
– Aveam câte un număr de ziar;
– Pregătisem câte un număr din rev. Meridianul Cultural Românesc…;
Cui să le dau când am văzut asemenea dezinteres pentru cultură la oamenii locului? Cum să pun mărgăritare în râtul unor necuvântătoare?
Știu că vorbele mele sunt aspre; știu că pierd ceva din prețuirea unora. Dar prefer să se citească aceste rânduri spre meditație și îndreptarea lucrurilor. Dacă vreun altul ar încerca să zică cine sunt eu să le dau sfaturi, iată răspunsul:
– Un om care a slujit cultura locală peste o jumătate de secol, cu atâția nenorociți intelectual în spate;
– Cineva care mai crede în rolul important al culturii, chiar dacă noua cultură existențială înseamnă(?) doar grija pentru mațul gros.
– Cel care a infuzat 1488 de interviuri în cultura locală mereu părăsită de materia cenușie nevoită să plece în alte părți.
O constatare: s-a văzut că Buzatu și ai lui „nu sunt fabrică de diplome”. Cele făcute pentru consilierii cu cel puțin un mandat sunt tare urâte și neexpresive. Asemenea urâțenie, am primit și eu, precum și o cutiuță cu efigie comemorativă (la câte am, la valoarea lor, la importanța lor aceasta este doar o tăbliță de amintit.
O impresie: consilierii expirați s-au îngrămădit în vorbe de mulțumire la adresa președintelui pentru că au fost convocați și băgați în seamă. Buzatu a uitat să le mulțumească deși el trebuia să mulțumească acelora care l-au săltat în
ierarhia socială.
[ add comment ]
Drăgăliță doamne, cine mai poate azi prevedea ce poate ajunge un copil care n-a învățat el prea bine dar a fost pus la corvezile vieții. A ajuns viceprimar pe vremea lui Huzum și apoi a preluat frâie, funcții, proiecte, schelălăituri, țipete și… ode pentru cei mari cu care și-a dezvoltat afaceri nu glumă. Să nu creadă cineva că nu e un om activ.
Dar Mihai al nostru are apucături putiniste de o bună bucată de vreme, așa că mai toți consilierii locali stau smirnă în fața lui (că doar el îi trece pe listă la alegeri), nu mai gândesc și nu fac nimic fără aprobarea „împăratului” între timp ajuns printre cei mai bogați primari din județ. Păi dacă e cumătrul lui Buzatu… ce naiba?!
La o ședință de Consiliu local unde accesul publicului e prevăzut prin lege, unde presa nu poate fi împiedicată să participe (conf. L. 544/2001), Moraru și-a dat arama pe față: intră pe ușă cu un vraf de dosare, îl dă afară pe ziarist cu chip că nu e gară în căminul cultural din Mărășeni, îi amenință pe prea supușii săi vârstnici că el pleacă dacă vor vota accesul presei la ședință și… iese afară.
Între timp nu scapă ocazia să arunce vorbe grele jurna-listului, se comportă ca un măgar, zbiară ca un țap, îi aruncă ziarul în față celui care filma. Surpriză, surpriză, pentru comportamentul fără noimă, iar când cei doi consilieri PNL invocă un articol de lege, că e ședință publică, îi apostrofează jignitor, chiar nu acceptă nici o lege, sub motiv că ar fi un regulament, pe care chiar el nu-l respectă.
Acces de om trăsnit la cap pe care nici consilierii obedienți nu-l pot înțelege. Păi dacă omul e tare avut, e șef sprijinit de centru, e șeful temut și plin de sine, cine să-i stea în poară? N-ar putea fi el Făt-Frumos?
Super-Putin de la comuna Ștefan cel Mare-Vaslui, a uitat puțin să fie om…
Ce să spunem, primarul se poartă ca văcarul.
[ add comment ]
Jalea unui război poate fi bănuită, percepută sau suportată. O mai pot re-actualiza unuii scriitori sau cercetători, nu neapărat istorici, pentru că o transmit cei intervievați sau povestitorii cu talent, așa cum se vede în opera „Jale și eroism românesc la Cotu Donului… și după(!), 305 pag., din 2020. Un război, oricare ar fi acela, poate fi comentat în fel și chip, chiar după un timp de decantare a sentimentelor imediate. Din păcate are totdeauna dreptate cel care învinge. Minciuni rusești tot am ascultat aproape o viață, începând cu lozinca „Stalin și poporul rus/libertate ne-au adus” în timp ce sute de mii de vagoane cu cereale luau drumul
Uniunii Sovietice ca datorie de război, în timp ce noi purtam cămeșoaie din câlți, creșteam vite pe care le dădeam „la cotă”, mâncam mămăligă cu pur, sau, și mai rău, muream de foame ori trebuia să luăm drumul pribegiei pe timpul secetei. Cine să aibă grijă de bietul țăran care mai era cercetat în plus pentru antisovietism. Acelea au fost vremurile cele mai grele pentru România.
Războiul de azi, din Ucraina, este unul curat imperialist care urmărește re-formarea maicii Rusia, adică includerea acestui stat în granițe comune cu rușii, cei care se știu datori să stăpânească lumea deci trebuie să aibă teritoriul cât mai mare sub comanda vreunui tătuc, fie că e împărat sau președinte.
Putin e astăzi Cristos Gornistul pentru neamul pravoslavnic și gata să ucidă mai mult ca vestita inchiziție a bisericii care impunea credința cu fierul roșu.
Putin are, astăzi, putere militară, nu glumă, are generali, are voință, are posibilitatea să refacă o Rusie mare ca pe timpul lui Petru cel Mare.
Putin impune cu tancuri, tunuri, rachete și chiar sateliți ce vrea el, știind că nu prea poate fi oprit, nu din cauza gazului (pe care-l livrează normal), nu cu forța occidentului din ce în ce mai ne-unit. Așa s-a întâmplat și cu Hitler după 1933.
PUTLER cel nou e greu să fie strivit, e și mai greu să fie oprit.
Noi românii nu suntem acum în pericol direct, decât cu acea parte numită Basarabia care ne-a tot fost robită și mereu folosită ca monedă de schimb, dar care are mică importanță pentru călăul Ukrainei. Zelenski și cazacii lui sunt demni de toată prețuirea.
Încercăm să facem și noi ce putem că PUȚIN PUTEM în fața lui PUTIN.
Strigăm cam de după deal: JOS PUTIN!!!
[ add comment ]
Calendar
