La o saracie se adauga alta saracie insurubata cu o alta saracie si oricate alte saracii .. tot saracie, da !
Conjudetenii nostri strang aprig din dinti pentru ca nu gasesc solutie sa dea afara saracia din case: unii pleaca in afara si cam tremura pe acolo (orice-ar face), vestul cu promisiunile lui nu are cainii cu colacii in coada; altii traiesc din furat, unii mai muncesc pe putin, dar muncesc si au echilibrul interior bunisor, putini (si cam inconstienti) viseaza la imbogatirea peste noapte prin bingo, loz in plic etc.
Pornim de la ideea ca oricine ar fi, omul trebuie sa faca ceva sa-si astampere foamea, pentru ca ab origine, Creatorul le-a dat libertatea, dar si nevoia de mancare si bautura (una buna, una rea !). Foamea este cea care disciplineaza totul, inclusiv instinctele ! Sa ne inchipuim ca ar exista lume perfecta: ce plictisitor !
Dar nici asa fara orizont, fara dorinta de munca (pe care o constata si Nicolae Iorga, inca, in 1905), n-a mai fost dupa 1989. Parca nimic nu merge !
Politicienii, adica artistii care flutura iluzii "se combat" cu destula ardoare ca sa nu mai fie crezut niciunul ! Unii chiar ar vrea sa fie criza de guvern care sa se adauge la criza economica (aspra, mai ales pentru marunteii de romani) altii ar vrea sa ajunga la guvernare si spera sa obtina mandatele fara carnat, bere, mititei si margelute.
Agentii economici inghit greu - greu hapul cu scaderea nivelului de trai (intre 25 si 40%). Destui se pregatesc de faliment. Cei de la Registrul Comertului nu mai dau nici o informatie in legatura cu unitatile desfiintate (dar se apropie de o treime). Cam fiecare se arata puternic pentru a nu fi sfasiat imediat.
In acest context sarbatoarea bazata pe hartie (0,01 lei) adica pe diplome, numita Topul Firmelor e ca o apa minerala, fara vreo masa gustoasa. E de apreciat efortul lui Ionel Constantin si ai lui sa aiba o carticica frumoasa si sa-i socializeze pe intreprinzatori ! Dintre cei care vor lua diplome, numai ei stiu cate datorii au si cum le e sufletul ! Oricum, se scot la iveala oamenii care au realizat cate ceva in viata lor !
Presa contemporana mai haraie pe ici pe colo dar balamalele-s ruginite rau … Sa-mi critic colegii ? Pentru ce, daca toti o duc asa de rau ?
Agricultura e … tot jale. Jale mare ! Nu prea vad campurile arate, graul ajunge sa fie semanat pe sponci, rapita, doar Adrian Porumboiu. In carne Dumitru Tanaru si Ion Ciupilan par mai tari si mai gospodari ! Privesc bucuros livada de la Laza - Poienesti (dar nu mai vad altele ?!). Legumicultura e tare subvalorificata, adica din nou nu ies cheltuielile; vinul nu se vinde, desi e mult mai ieftin decat berea si apa minerala. In targuri crescatorii ofteaza, ofteaza. Totusi, bine ca Miclos a reusit si anul acesta Expo-zoo !
Trecerea asta in revista are pana la urma talcul ei: oricate ghiventuri (relatii) ar fi intre intreprinderile locale, tot prost le merge la toate ! Si nu numai din aceasta zona !
In judetul Vaslui putem vorbi intemeiat si liber de SARACIE CU GHIVENT.
[ add comment ] ( 21 views )
DEMNITATEA e un simtamant general - uman, o componenta a personalitatii care asigura individului echilibrul interior necesar si pentru a nu fi integrat intr-o turma mai mult sau mai putin cuvantatoare.
Aceasta parte a spiritului uman nu lipseste, cred, nimanui, dar exista persoane care se obisnuiesc lingai, unii care-i infrunta pe toti, altii care n-au ce face cu personalitatea (adica mandria de a fi om !)
Exista demnitatea pe categorii sociale, generata de acceptarea pozitiei sociale in care se afla individul, care, avand un viciu major (betiv, alcoolic…) renunta pana la totalitate la consideratia umana necesara, in schimbul litrei de tuica ! Ca si puturosul extrem care accepta situatia jenanta, foamea, umilinta, fara a se apuca de munca.
In realitate orice cersetor munceste in felul lui, ba, chiar isi are paraponul propriu: un mosnegut care-si face veacul la BCR se simte insultat daca-l trimiti la munca: "doar nu bag mana in buzunarul cuiva", dar intinde rugator mana !
Exista demnitatea omului cu slujba, combinata cu acceptarea rolului sau in societate sau in familie. Nu cred ca un functionar public ultramacinat de tot felul de probleme si neajunsuri accepta umilinta cersetorului. Grosul societatii se bazeaza pe demnitatea muncii, cam intre 8-12% au demnitatea functiei. Acestia se considera merituosi pentru plus de demnitate chiar daca au lipit afise … politice !
Demnitatea "intelectuala" e prezenta fireasca in peisaj pentru ca elevatia spirituala nu lipseste vasluianului.
Chiar exacerbata, aceasta modalitate de a se simti "alesi" oricare dintre cetatenii care citesc o carte sau scriu (inclusiv reclamatii) pentru ei sau pentru altii.
Forma pernicioasa e insa DEMNITATEA AVERII generata de reusita in afaceri, de vreo mostenire, de vreun furt nedescoperit. Astia au nasul pe sus, privire dispretuitoare, scuipa ostentativ, nu raspund la saluturi … etc.
N-as zice ca e forma daunatoare in grad inalt, mai mult decat a hotilor si cersetorilor, pentru ca-s mai putini.
Orgoliul, adica mandria desarta ar fi observatia exacta, lipsa de caracter.
Daca nu privim cam asa: tampitul de pe bancile scolii, demn de mila atunci, n-are mila acum, dupa ce "norocul", siretenia sau interesul altora l-au propulsat intr-o pozitie de bogat.
In ultimii 20 de ani am fost de mii de ori in postura de print (prin ce-am gandit si realizat) alternativ cu cea de cersetor (prin lipsa banilor sau "efectele politice"), la putine secunde distanta ! Cred ca am reusit datorita tintei mereu clare, de a face televiziune, radio, ziar, carti etc.
Siguranta de sine, demnitate afisata sau nu, au fost doar efectele preocuparilor, a stabilitatii familiale sau psihice in contextul bataliei de fiecare zi.
Ma mir deci, cand vad nazdravani fara minte "dandu-se mari" fara dramul de minte necesar !
Ma intristeaza cand vad oameni fara mandrie, deci, fara demnitate …
Pentru ca DEMNITATEA este cea mai sigura AVERE a noastra !
[ add comment ] ( 17 views )
M-am hotarat greu sa mai inserez inca o pagina despre aceasta manifestare de prestigiu, care, totusi, a trecut, cu implinirile si neimplinirile ei. Ecourile post-festum ar trebui sa fie pe durata a doi ani, ca la concursul urmatoarei editii sa nu mai fie porcaria de anul acesta, ca cei responsabili acum si atunci, sa poata face mai mult, mai substantial, mai valoros decat asa, ca arta, interpretare, competitie si educatie a vasluienilor.
Avram D. Tudosie, dr. ing - Husi, m-a sfatuit sa mai continui ceva din serial pentru ca, zice el, nimeni nu va putea suplini marturia directa, afectiva, personala pentru atatea decenii.
Stefan Serban a precizat telefonic impresia ge-nerala (si generalizata): e tare bine ca acest festival s-a organizat si ca se detaseaza doua institutii merituoase: Consiliul Judetean cu directiile sale culturale (Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Muzeul, Biblioteca) impreuna cu Primaria - pentru organizare si respectiv ziarul Meridianul si Unison Radio, tvv.ro pentru mediatizare. Ramane regretul pentru … amatori !
George Stoian, intre intemeietori, in 1970, a avut cuvinte de apreciere mai ales pentru sectiunea organizata de Ioan Mancas. Aveti si materiale in interior.
Emil Rascanu, directorul Casei de Cultura, gazda, martor la toate editiile, ofta in telefon: macar un cuvant, o mentiune despre eforturile noastre mari n-a existat … ("si n-ai primit un trofeu pentru semnificatia culturala", intreb). Nimic, domnule, nimic, parca nici n-am existat, dar eu, hai sa zic, nu eu, dar aici s-au desfasurat, totusi, 20 de editii …
Val Andreescu, un foarte bun creator de literatura umoristica, evidentia doar sectiunea teatru.
Desigur, unii, pentru ca i-am luat in furculita si pentru ca m-au sabotat se dovedesc "prieteni primejdiosi". Cred ca unora trebuie sa le retrag titlul de prieten pe care l-am scris pe cartea (donata) cu dedicatie. Cel putin, catorva care-mi datoreaza terminarea studiilor, promovarea in functie sau sprijinul sufletesc in momente de mare cumpana trebuie sa le revizuiesc acest … fie si, apelativ.
Mircea Colosenco imi cita din Evanghelia lui Matei care constata ca varsarea de sange, defaimarea, pizma, pot intuneca si imaginea unui sfant. Dar, tot el incheia, “cartile tale, cartea ta va exista mai mult decat festivalul iar ce-ai facut tu nu poate fi lesne egalat. Pana si <<antijuriul>> pe care l-am facut noi, intemeietorii, a fost ceva deosebit. Restul e … fum !”
Desigur, exista un mare publicist vasluian pe care l-am laudat intotdeauna (el niciodata !); un director de unitate culturala tot f. f. laudat pana acum se poate supara, el, dupa ce n-a fost loial, iar un mare politician cu functii administrative ar putea sa-si arate muschii (si abia-l astept !)
Precizez: nu politica mi-a asigurat autoritatea sociala, ci MUNCA in mai multe directii: activitatea de profesor si indrumator, lider de presa peste 2 decenii, opera destul de valoroasa si foarte diversificata etc. Dar … n-am sa pot sta in fruntea mesei toata viata (cum spunea si Valentin Silvestru) dar cat mintea mi-e clara toti pot folosi din ea. Independenta financiara imi asigura libertatea de cuget. Asa ca fostilor prieteni le raspund: faceti si voi, daca puteti !
ECOURILE FESTIVALULUI ma privesc emotional destul (ca persoana) iar ca om de presa pot fi cel mai avizat.
Daca, chiar din juriul oficial spun ca sectiunea de baza a fost un fiasco, ce mai putem spune noi, ceilalti ? A fost si marea umilinta: 7 membri, valori absolute, la 12 numere de concurs, cu fatagai si tarati intelectual.
Unii vor sa-l scoata pe Vasile Mihalachi vinovat de toate relele.
Sunt drept, totusi: are la vini, cat incape dar si merite esentiale, a facut rost de bani, a pus suflet, a impins lucrurile spre realizare ! (ca a fost prea autoritar, ca a intarziat manifestarile, ca a confiscat spectacolele, ca s-ar fi urcat scroafa-n copac) … dar Mihalachi e un om cu suflet !
Si nu ma poate obliga nimeni si nimic sa nu respect adevarul.
Fara Vasile Mihalachi, Vasile Paval, Lucian Onciu, Valeriu Caragata, mult prea multe nu s-ar fi facut.
Tragand linia: Festivalul National al Umorului "Constantin Tanase" s-a desfasurat in normalitate, a avut destule arme grele in cartile si cataloagele editate iar volumul << Festivalul National al Umorului "Constantin Tanase" - Vaslui, 40>>, lansat cu aceasta ocazie e dovada valorii.
Si ca … EXISTA !
[ add comment ] ( 11 views )
De douasprezece saptamani am pus in acest colt de pagina o mini-istorie a acestei prestigioase manifestari pentru promovarea umorului … national (adica romanesc). Serialul nostru a stat la baza cartii "Festivalul National al Umorului <<Constantin Tanase>>, Vaslui, 40" (Pim, Iasi, 218 pagini) care este pana la urma, un trofeu al acestuia, si UN DAR al unui intemeietor pentru iubitorii de umor ( care nu este egal cu "divertisment") de pretutindeni. Deci, in ultimele 3 luni am facut istorie culturala folositoare romanismului.
Editia a XXI-a a insemnat:
a) Parada graficii si caricaturii: 5 expozitii reusite prin munca celui mai vechi muncitor (nu suna bine "activist") din judetul Vaslui, Ioan Mancas (36 de ani, numai in domeniul cultural). Sutele de caricaturi de pe simeze (adica pereti …) au atras atentia si a celor cu totul neinitiati (mai ales de pe holul Casei de Cultura).
Astfel de reprezentari nu sunt insa gustate decat de un anume public (si minoritar).
b) {i mai putini au participat la concursul de literatura umoristica. S-a produs un fapt "fara consecinta", adica au fost premiate toate lucrarile. De ce-o mai fi fost nevoie de juriu (deh, pe parale !), si de ce atat de putine ?
Artileria grea a sectiunii de literatura au fost CARTILE CONSACRATE FESTIVALULUI. Dar mapa oficiala nu cuprindea si cartea lui Dumitru V. Marin, special dedicata aniversarii, ci albumul - cronica a lui Lucian Lefter, catalogul expozitiei lui Nicolae Viziteu si … un volum de epigrame a lui Ion Toderascu.
N-am nimic, absolut nimic cu pretuirea acestui epigramist de valoare dar … ce interese oculte or fi dictat conul de umbra pentru cartea dedicata special ? Directorul Bibliotecii Judetene ne asigura de surpriza … care a fost foarte neplacuta !
Cel putin pentru cei 3 intemeietori supravietuitori gestul lui Gelu Bichinet a fost incalificabil. Oricine ar fi dictat o asemenea "neglijenta", Gelu e de condamnat !
c) Gala Teatrelor a fost partea cea mai reusita si directorul Centrului pentru Conservare, Lucian Onciu a dus la bun sfarsit o sarcina grea, grea. Salile pline le-a asigurat insa viceprimarul Valeriu Caragata, care primeste aceleasi felicitari. Pana la urma miile de spectatori (sali arhipline in toate cele 4 seri) au fost beneficiari norocosi.
Gala Teatrelor nu inseamna insa Festival National al Umorului "Constantin Tanase".
d) Concursul de interpretare ar fi trebuit sa fie sarea si piperul; festivalul propriu-zis ! Si aici e bila cea mare si neagra !
Ca acest moment a fost indelung neglijat si foarte slab pregatit chiar in judetul Vaslui e evident. Concurentii sau formatiile prezente, in total 12 … douasprezece … au izgonit cei cativa spectatori, au martelat juriul oficial si juriul ziaristilor. Pacat de milioanele cheltuite pentru ca acesta era scopul: sa descopere talente si sa ofere modele: Batu-l-ar norocul de umor daca inseamna scalambaieli si imitarea comportamentului tiganesc ! Aproape jumatate s-au dedat la anticultura prin asta !
Lipsa de indrumare a putinilor interpreti, lipsa actiunilor pentru selectie, lipsa impatimitilor din sistem ( o mentiune, totusi, pentru Caminul Cultural Dranceni !) au dus la dezastrul … sectiunii !
Pai, daca tot anul au fost "Izvoare Limpezi" (hm !), ce s-a urmarit cu adevarat ?
Aha, da: ca la concursul de interpretare sa nu fie decat concurentii (ca spectatori) si juriul !
Ce-i drept, acum 40 de ani nu credeam ca Festivalul va fi atat de longeviv dar nici asa de slab dupa varfurile de pana in 2000 !!!
Daca n-as fi fost martor si actant in toti acesti ani (cu plus de actiune la primele 3 editii si cu mediatizarea din 1990 incoace) as zice ca e alt festival !
Ca sa nu mai spun ca pare a fi fost confiscat prin atribuirea invitatiilor … In fapt o intentie foarte buna a lui Vasile Mihalachi ! Dar …
Precizez ca si cele mai multe pareri ale fostilor organizatori tot cam acestea sunt !
Cert: sectinea trebuie regandita, reorganizata, re …
Plusuri: mobilizarea publicului la teatru si la expozitii, asigurarea unor jurii competente, implicarea lui Vasile Mihalachi si Vasile Paval cu tot cu staffurile lor.
Cel mai mare castig: Festivalul National al Umorului "Constantin Tanase" … ESTE !
[ add comment ] ( 15 views )
14 ani si o luna de la primul numar al ziarului de fata !
In perioada cand a capatat contur din ce in ce mai evident Curentul Cultural - Informational vasluian, cand functiona din plin SCOALA de presa, D.V.Marin, ziarul acesta a ilustrat corect, competent si plenar aproape tot ce s-a petrecut, inregistrand ca martor scris mediul si momentul actiunilor.
E destul sa rasfoiti colectia si sa observati cate nume mari s-au afirmat aici, aici unde li s-a deschis mintea, capacitatea de intelegere si de creatie a multora dintre cele peste 500 de persoane care au activat si pe aici.
Este drept ca in multe randuri ziarul a sprijinit campania electorala a lui Dumitru V. Marin, fie si candidat la Primarie, la Consiliul Judetean, la Senat sau Camera Deputatilor.
Este adevarat ca au semnat in pagini ori au realizat transmisii radio sau reportaje TV si nechemati ori aiuriti.
Si mai adevarat este ca eu am fost aici in bataia vrajbelor si furturilor si jigodeniilor de tot felul. A fost si este foarte greu, dar … cati mai pot face atatea intr-un secol ?
Aniversam ani, ne mandrim cu ei, ne ingrijoreaza "ce vine".
Drept care noi aparem on-line atat cu TV.V., cat si cu Unison Radio Barlad si, evident, cu Meridianul. Ne gandim la mai multe editii on-line, adica informatia zilnica pe internet, dar mai putine editii tipografice.
Murdoch, cel mai mare patron de ziare din S.U.A. a proorocit ca in 15 ani nu vor mai aparea ziare pe hartie !!!
Presiunea financiara e teribila in judetul Vaslui.
Speram, totusi !!!
Dupa 14 ani, MERIDIANUL e tribuna Curentului Cultural - Informational si a Scolii de presa. Inca !
[ add comment ] ( 10 views )
Calendar
