Consiliu Județean Vaslui despre care noi, cei de la Grupul de presă, n-am fost înștiințați, dar ne-am prezentat.
Pentru cine nu știe sau nu vrea să-și amintească, D.V. Marin a fost răstimp de 5 mandate consilier județean și 2 local. Nu tăcut, nu ascultător, nu nepregătit și nu să ducă oala vreunui șef de partid.
Iată-i pe vajnicii luptători pentru bunăstarea altora (măi, să fie) grupați împrejurul meselor, ba chiar și pe la măsuțe la-terale, doar cu președintele singur, în față. Și, a început HÂRÂIALA sub înfățișare de dezbateri organizatorice, că politice nu erau. Dinspre ferestre părea a veni lumina care nu de la Răsărit sosea prin grupul de liberali susținut de useriștii subțirei. Oricum, am remarcat două tabere bine pregătite pentru hărțuială fără frontiere. Bine organizați liberalii, bine motivat președintele Dumitru Buzatu, vizibil încruntat inițial, apoi foarte stăpân pe situație. La ce argumente a adus formația liberală, care are și un dinozaur politic în componență, se putea ca „înfruntarea” să dureze 2 săptămâni și tot ce voia președintele nou ales ieșea.
Au fost aleși cei doi vicepreședinți: Ciprian Trifan și Dan Marian, cele două partide reprezentate fiind de fapt dintotdeauna unul singur, cel mare. Rezultatul era previzibil și de pe lună.
Am fost tentat să consacru mai multe pagini momentului, dar, acum, doar formulez o singură felicitare izvorând și din prietenie și din aprecieri de-a lungul timpului: felicitări ec. Ciprian Trifan pentru re-alegere, pentru funcție și pentru modul de comportament dintotdeauna.
Despre pofta de harțag și înfruntările sterile, bune de măcinat nervii, putem să ne referim și în viitor. Acum:
Era tare bună o schimbare de forțe la nivel de județ, dar ce pot vedea acum e că politicianul Dumitru Buzatu n-are contracandidat nicicum. Așa că, 4 ani, îl vom tot vedea în prim plan. Condeiul reporterului se tot îndeamnă la comentarii politice. Așa vom mai face, în perioada următoare.
*
Publicăm fragmente dintr-o următoare carte Călimăneștii lui Neculai Popa (titlu provizoriu) care marchează și sfârșitul răzeșimii moldovenești. O veți citi foarte curând.
Deocamdată au apărut: Opera Magna 2 și Opera Magna 3.
*
Pe 5 decembrie 2020, se împlinesc 30 de ani de când a luat ființă TVV, studioul de televiziune și radio Vaslui, Licența 001 TV, din România. Vom veni și cu alte informații.
Așteptăm să ne contactați, toți acei care credeți că mai aveți ținere de minte și mândria necesară unor oameni de onoare și valoare.
[ add comment ] ( 3 views )
Înainte de scrutin am opinat că 80% dintre primari, sau chiar 90% își vor păstra fotoliul deci vor fi re-aleși. Exact așa s-a întâmplat, 82% au fost realeși în județele Iași și Vaslui. Pentru orașele vasluiene, m-am înșelat doar în privința lui Dumitru Boroș care și-a păstrat Bârladul ca loc de acțiune administrativ-socială.
În categoria surprizelor din județul Vaslui intră pierderea alegerilor de către preotul Mihai Rebegea din Codăești, a lui Băhnăreanu din Tătărăni, a lui Cârjonțu de la Costești, a celui din Munteni de Jos, Crețu, despre care scriam că s-a urcat scroafa în copac. O mare surpriză s-a petrecut la Rediu jud. Iași, unde familia Haidău, tatăl și fiul, a pierdut… pe mâna PNL-ului care nu le-a permis să-și facă ei campania pe care o puteau face, pentru că erau prea siguri de victorie. Unde n-au mai candidat vechii primari, s-a ales după inspirație. Oricum, noul val în administrație este foarte, foarte mic, chiar neînsemnat. Deci mergem tot cu vechea garnitură dintre care doar unii sunt cu adevărat primari și oameni.
Într-un editorial scriam că sunt unii primari-feudali, adică privesc primăria ca pe o feudă proprie. Și nu-s puțini, în cele două județe pe care le cunosc bine. Probabil, de acum încolo, adică cel puțin 4 ani, le va crește și mai tare rânza, vor fi și mai „stăpâni” pe banul public, și mai aroganți față de lumea prin care trec. Unii, deja au acumulat averi mari, și-au rostuit copiii, sunt, prin bogăție, mari potentați, le pasă de primărie ca mie de mitropolie.
Despre averea primarilor, un material, în viitor.
O „poveste” ar trebui să prezinte drame și bucurii. Sunt dramolete cu cei care n-au ieșit și nu prea mai au nici servicii sau avere. Depinde ce-au păzit în ultimii ani, dacă le-a mers mintea sau au crezut că s-au ales pe viață. Că sunt unii, ca Teodorescu de la Bivolari, Ivănucă de la Trifești, pe care nu-i clintește nimeni, având ei grijă să-și desființeze adversarii chiar de când îi „pricep”. A căzut totuși un mamut de la Ipatele și unul de la Focuri, dar nu s-a mișcat cel de la Erbiceni sau Lespezi (Iași), ori Hultoană de la Zorleni, Diaconu de la Pădureni.
Sunt destui re-aleși care le vor face în continuare mult rău comunelor care au avut parte de ei: Blăgești, Șuletea, Gherghești, Ibănești (Vs), Plugari, Prisăcani, Roșcani, Tansa ș.a. (Iași), dintre care unii nici nu știu ce caută prin primării. Faptul dovedește calitatea electoratului ca să nu spun prostia lui.
E nevoie și de o mărturisire de credință: mă bucur mult să-i revăd în funcții pe Vasile Aștefanei (Bălțați), Virgil Corobuță (Lungani), Vasile Stoica(Băcani), Horațiu Cărăușu (Băcești), Ion Dorobanțu (Bogdănești), Valerian Hriscu (Lipovăț), Cristian Lungu (Coroiești), Dănuț Iacob (Dragomirești) și mulți alți primari adevărați care au făcut câte ceva important pentru comunitatea lor.
[ add comment ] ( 2 views )
- Curând, pe 5 decembrie 2020, TVV, adică televiziunea Vaslui împlinește 30 de ani. A fost prima televiziune privată din România, aici, la comuna Vaslui, Licența 001/TV. A produs cultură locală, chiar un curent cultural-informativ concretizat în sute de autori și mai multe sute de cărți. S-a împrăștiat în lume prin reportaje, interviuri și alte materiale video-audio-scrise de pe 4 continente, 32 de țări. Mulți știu de marile și unicele noastre realizări dar în curat spirit comunist OMIT sau denigrează ce-am făcut. E păcatul lor. Noi o să mai scriem cam până la Crăciun, pentru că de ajunul Crăciunului 1990 am difuzat prima noastră emisiune pentru ¼ din teritoriul României și Republica Moldova.
Vă invităm să ne scrieți.
– A apărut Revista noastră, dar internațională, MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, nr. 23. Bucurați-vă toți, și dușmani, și prieteni, pentru că și prin el am ridicat Vasluiul pe harta culturii universale. Dovezi că e așa: 1. Înregistrăm 628 de colaboratori din toată lumea; 2. Sunt nume mari și foarte mari dintre cei afirmați și aici și în alte publicații; 3. Am găsit nișa noastră, JURNALISMUL CULTURAL pe care o slujesc toți colaboratorii; 4. Suntem în prim plan în BĂTĂLIA PENTRU LIMBA ROMÂNĂ; 5. Nu ne ajută nici un fel de oficialitate, dimpotrivă, ne sabotează (vezi cazul Mocanu), deci ne ridicăm prin eforturile și valoarea noastră; 6. Nasc și în Vaslui… oameni?!?
Vă invităm să colaborați.
– Vă aducem aminte că ziarul acesta Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău a împlinit 24 de ani pe 26 septembrie, trecut. Putem considera drumul spre 25 ca un adevărat drum al împlinirilor ? Dvs. știți că în aceste peste 2 decenii n-a lipsit pagina culturală, că mii de oameni, subiecte, situații și îndemnuri po-zitive au însuflețit ziarul…că totdeauna am fost pozitivi ?! Dacă imaginea video, sunetul de pe radio Unison (Vaslui+ Bârlad)
s-au putut pierde, iată „scripta manent” prin ziar, pentru viața noastră trăită în acești ani.
Vă invităm să-l citiți!
În sfârșit: să nu cădem pradă nenorocitului de Covid, să rezistăm acestor 2 tururi de alegeri care în final nu vor schimba mare lucru, dar mai ales să putem rezista SECETEI care a lovit și o bună parte din Moldova noastră. Sfaturi, sunt multe, cu faptele stăm mai rău. Din păcate se accentuează exodul creierelor de pe aceste meleaguri, și, nu spunem că rămânem tot mai proști ci că ne paște veșnica sărăcie. Chiar de secole, tot ce a produs mai bun, mai inteligent și mai durabil aceste plaiuri s-a strecurat în lume. Spre permanentul nostru dezavantaj. Golirea demografică e fapt real, hemoragia creierelor concretă, imposibila înlocuire a pierderilor este faptul curent.
Când se ivește o minte mai luminată și pe aici, comunistoizii de azi au multă grijă să-l oculteze. De aceea vă invităm… SĂ MEDITAȚI.
*
Nu cred că vom mai putea organiza Omagiu Cărții și
Culturii vasluiene, ediția a VII-a, și nu știu cât din aniversarea evenimentului cultural din 5 decembrie 2020, înființarea TVV. Spre cinstea județului Vaslui, ne vom strădui, totuși.
[ add comment ] ( 1 view )
Probabil, acesta va fi ultimul articol consacrat alegerilor locale, ca un fel de concluzie la ce s-a observat în teritoriul vasluian. Ce s-a întâmplat la Iași, unde un ministru, C. Alexe, s-a implicat s-a și văzut: mai mulți primari PNL, Consiliul Județean câștigat de liberali, un procent ridicat ca scor electoral. Dacă pe ici pe acolo liberalii au pierdut (vezi cazul
Prisecani) a fost cazul de conjunctură, pentru că oricum,
liberalii au îngălbenit județul.
Dacă Nelu Tătaru, ministrul sănătății de azi, s-ar fi implicat și la VASLUI s-ar fi întâmplat același lucru dar aici e de mai multă vreme un blat între PSD și PNL, de pe timpul USL, când Tătaru era în campanie electorală cu Toader Dima să-și ridice procentele, adică să folosească autoritatea unui inginer doctor reputat.
Curios că în politica vasluiană se respectă o înțelegere și aceasta se datorează lui Dumitru Buzatu care nici în această campanie n-a atacat în vreun fel contracandidații, nicicum pe Tătaru, ceea ce dovedește că profesorul vasluian e un foarte bun politician.
Mai scriu o dată că dacă Tătaru s-ar fi implicat (sfătuit prost, foarte prost de Simona Polak), tânărul și promițătorul Marius Arcăleanu reușea să fie astăzi, președinte.
De altfel, obicei vechi la liberali, s-au sabotat ei între ei ca chiorii, și familia Polak a șuntat cât a putut candidatura lui Arcăleanu care are meritul de a se fi bătut de când este prezent ca politician, pentru victoria liberalilor. Era mai cunoscut în municipiul Vaslui, și 99% aici ajungea primar, dar aceeași
familie Polak și-a vârât coada=fiul… că, poate…
Adevărul curat e că Marius Arcăleanu este cea mai cunoscută figură de liberal în județul Vaslui.
Cel mai adevărat lucru e că Dumitru Buzatu e cel mai abil, cel mai fin și cel mai hotărât politician din teritoriul amintit și cât va mai candida el, nu văd cum ar putea pierde.
Ca semnal, azi: în teritoriu au existat multiple înțelegeri de tipul candidaturi ale primarilor cu viceprimarii: mă, care dintre noi iese, îl pune pe celălalt viceprimar…
Aceasta este cauza acestei campanii electorale tare anoste și fără scântei productive, cu atâtea efecte și multiple defecte.
[ add comment ] ( 1 view )
AZI:
S-au agitat foarte puțin apele în ultima campanie electorală pentru locale. Nici vorbă de accent pe cultura județului Vaslui de unde materia cenușie se tot scurge implacabil… de secole. Astăzi pleacă și tineretul bun de muncă fizică, pleacă și mai vârstnici să se realizeze pe altundeva și mai ales pleacă vârfurile studioase și dotate de prin școli care să ajungă slugi pe bani mulți, ori niște oarecari, când aici ar putea fi elite cultural-științifice. Toate liceele își pierd-exportă șefii de promoție.
Pe candidații de toate soiurile i-au interesat voturile și nu propășirea populației votante, bună să fie tot mereu proastă.
E o lipsă de preocupare pentru cultură încât chiar ne sperie gândul.
COMUNISTOIZII:
Sunt acei oameni, cu multe funcții de răspundere sau interesați să sugă ceva de la buget, care-și vând autoritate și muncă cinstită pe câțiva arginți mânuiți de alde Ramona
Mocanu, Simona Polak, și alții cu bugetele grase pe mână (și câți ca ele…). E vorba, mai ales de adoptarea unui principiu comunist (de care „m-am bucurat” din plin) de nerecunoaștere a va-lorilor, prin OMISIUNE și sabotarea progresului personal. E greu de nominalizat careva, deoarece fiecare se ascunde în spatele „tătucului” care prin încruntarea sprâncenelor îi poate da afară din slujbe. Oricât ar fi el de pregătit, talentat, autorizat prin operă, tot se supune nevoii de asigurare a existenței, adică a unui salariu – sigur sau o indemnizație, acolo, ceva. Dacă mai e și un sinecurist ca Valeriu Lefter, apoi, nimic nu mișcă fără aprobarea ordonatorului de credite. Dacă mai e și un pensionar care-și mai completează veniturile cu un pol de parale printr-o jurizare, ceva, cum să nu facă acela ce spune plătitorul?
De obicei se ascund sub propoziția „Istoria va hotărî”.
MARIN LĂUDĂROSUL:
(sau, cine mă cunoaște cu adevărat cine sunt, în județul Vaslui ?)
Până și câțiva prieteni apropiați au ajuns să creadă că prof. dr. D.V. Marin nu se poate abține să-și popularizeze meritele și realizările ori de câte ori are ocazia. Dar evită să consemneze chiar ei nu numai aceasta ci mai ales care sunt faptele reale înfipte în istoria jurnalismului, a culturii, a județului Vaslui. Să nu se strice cu ăia de la butoanele cu parale, funcții, influență, să nu-l supere pe Cristos Gornistul plantat sus de votanții adesea inconștienți.
În convorbiri private îl recunosc și pe cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile și pe omul de cultură cel mai important din ultima jumătate de secol, și pe prietenul ori promotorul cultural afirmat în plan național. Dar numai în particular, pentru că acolo sus Marin nu e iubit.
Și atunci, ce să facă omul acesta, Marin, să nu spună public ce a reușit să facă într-o viață dedicată culturii? Să nu-i îndemne și pe alții să năzuiască și
să-l urmeze? E laudă, dacă se prezintă?
STAREA DIMPREJUR:
a. Un jurnalist corect („mai prieten îmi este adevărul”) nici odată nu s-a bucurat de recunoaștere publică, indiferent cum s-a numit, ce rol a jucat în epocă. Ajuns pe treapta de sus a scării valorice, neputând fi egalat vreodată (televiziune, radio, ziar, revistă, net, multe cărți tipărite), ziariștii de duzină nu pot decât să arunce cu pietre în pomul cu fructe. Politicienii n-au de ce să-l aprecieze (și soarele are pete, nu), colegii de generație nu pot fi decât invidioși, publicul contemporan rămâne impasibil. Ziariștii locului tot dau cu pietre.
b. Omul de cultură care timp de peste ½ secol a creat, a mobilizat tineret prin Cenaclul Mugurel-74 (aproape 15 de ani), prin ziarul cu pagină culturală permanentă (de 24 de ani), prin TV (30 de ani), radio (27 de ani), prin revista M.C.R. (aproape 6 ani), prin exemplul personal și prin cărțile sale (42), poate fi apreciat în aceste vremuri?
E tare greu în „tăcerea neagră” în care ne-am afundat după Deceniul Dușmăniei și după drumul alunecos către banul atoate stăpânitor. Nici măcar biserica (în sensul larg) n-a rămas în curățenia tradițională.
Atunci activitatea culturală a personajului poate fi apreciată?
c. Activitate neobosită în presă, cultură, politică, în ultimii 30 de ani (răstimp de o generație, prin țări și continente), chiar dacă nu se cunoaște, tot contestată verbal e, cel mai sigur, omisă.
d. Contextul național și internațional este favo-rabil? Cu certitudine, da, pentru că opera personală este receptată de mari oameni de cultură de pretutindeni, este prezentă în marile biblioteci ale țării și în câteva mari capitale din Europa și America. În afara depozitului legal, acestea au fost expediate și de către autor.
E indubitabil că prin operă (…77… Noduri culturale și semne amicale, Iași, 2018, 397 pag.;
111 valori naționale pentru Vaslui, Iași, 2019, 512 pag. Jale și eroism la Cotul Donului… și după(!), Iași, 2019, 2020, 305 pag. și altele) și Revista
MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC (apărută pe 8 februarie 2015) Vasluiul a fost așezat pe harta culturală a lumii.
De aici, din Vaslui, și mai ales, prin munca unui singur om.
COMUNISTOIZII ÎN ACȚIUNE:
a. În manifestări publice:
Cu prilejul lansării unei cărticele la Biblioteca Județeană Vaslui, în 2019, un vechi turnător la securitate, Gruia Novac întreabă public, cine e acesta care-i filmează intervenția, adică eu, deși l-am numit director la radio Bârlad (în locul fiului meu) și mă cunoștea de peste 40 de ani. Acest trompetist-securist reprezenta, ca de multe ori, exact pe cei de la putere cu idiosincraziile lor față de jurnalist.
Cu prilejul manifestărilor din cadrul ediției jubiliare a Festivalului Umorului Constantin Tănase, Vaslui, septembrie, 2020, nerecunoașterea meritului de întemeietor (public!), șirul de încercări ale unei nulități strecurate dubios la conducerea Muzeului județean, Ramona Mocanu, de a nu-i permite să ia cuvântul la un vernisaj de caricaturi, sau să-l dea afară de la o acțiune publică a Muzeului, sabotajul practicat de aceasta timp de mai mulți ani, cu interdicția pentru salariați să comunice cu autorul acestor rânduri. Sunt multe, multe asemenea
exemple.
b. Refuzul oricărui ajutor pentru ziar, revistă, cărți sau acțiuni (multiple) organizate. De mulți ani primăria Vaslui și Consiliul județean au refuzat până și cei 50 lei (mai puțin de un pachet de țigări), plata unui abonament anual la ziar.
c. Supuși comunistoizi ca Ioan Petru, Th.
Codreanu, Valeriu Lefter, D. Apostolache, alți directori de instituții culturale și biblioteci obligați de a nu permite donații de cărți sau de a pomeni numele Marin ca autor de ziar, revistă, cărți. Cum să nu se supună și aceștia dacă au beneficiat de substanțiale sume pentru editarea și premierea cărților lor?
Tătucul nu trebuie supărat.
d. Pentru municipiul și județul Vaslui am
publicat circa 21.000 de pagini. N-au admis nici un proiect pe fonduri nerambursabile.
e. Toate, absolut toate, aceste realizări au fost susținute din fondurile personale.
f. În plan personal lefegiii nu se manifestă concret, evită, tac, iar tac, acționează în subteran, doar.
REZULTATE:
Vine greu, sau foarte greu credibil, neverosimil chiar, ca un om să se ia la trântă cu sistemul, capitalist în formă, dar cu ideologie remanentă-comunistă. Cel puțin… local. Represiunea aceasta permanentă care mi-a rărit prietenii, mi-a subțiat fondurile de înfăptuire a unor lucruri și mai impresionante (am fost refuzat până și să fac donația clădirii vechi din proprietatea mea – pentru muzeu), cu mult mai folositoare pentru Vasluiul care nu se poate mândri decât cu o foarte subțire elită culturală, deci mai mult pentru viața culturală locală. Într-un fel de comparație, pe scara valorilor din generația de azi, pe treapta de jos se află mai mulți pe sârma caldă, din ce în ce mai puțini pe următoarele trepte, iar înainte de ultima de sus creatori ca Valeriu Lupu, Costin Clit, Vicu Merlan, Laurențiu Chiriac, Theodor Codreanu. Scrisa președintelui țării, prof.univ.dr. Emil Constantinescu că „dl. Marin a avut harul de A FACE”, e în antiteză cu contemporanii ăștia ai mei, oponenți, cărora li se potrivesc bine, chiar perfect, cuvintele lui Al. Macedonschi (alt „unul contra multora” de la începutul secolului trecut): „Acești contimporani ai mei/… Tot mai pismași și mai mișei” care sabotează viitorul acestui municipiu cu vechime de aproape 700 de ani, vestit după bătălia de la 1475 a lui Ștefan cel Mare.
Nici vorbă de recunoștință de la niște aculturali, niște valori poate în alte direcții, în alte domenii, nicicum cultură.
CONCLUZII:
Simplu: izolarea celui mai de seamă om de cultură din ultima jumătate de secol, ocultarea celui mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile, e fapt și nu bănuială.
Simplu: dacă, din spiritul acesta vetust, dăunător, comunistoid, contemporanii cu carte (atât de puțini ai locului, câți sunt) nu vor, nu pot și mai ales nu știu să se mândrească pretutindeni cu un contemporan al lor, cum îi poate fi cunoscută și recunoscută opera?
Tot simplu: în mijlocul turmei, leul trebuie să devină mielușel? Ceva mai complicat:
Provincia a desființat valori mai dintotdeauna; M. Sadoveanu exprima o realitate tragică a timpului său. Dar, azi, au apărut mijloacele de informare moderne, televiziune, telefon, computer care stau la baza făuririi unei noi culturi existențiale. Constatăm, azi, că preocupările literare și de lectură dispar în forma lor știută din epoca Guttenberg.
Cei care mereu vin, trebuie să aibă o formă de cultură spre a nu se confunda cu dobitoacele cele mute și fără minte. Poate, pentru moment informațiile și cărțile scrise să nu aibă căutare, dar:
Viitorul nu poate aparține tâmpiților, needucaților, dezaxaților, că atunci omenirea n-ar mai înainta pe scara istoriei. Chiar ca de la pătură superpusă, noua CULTURĂ va impune descoperirea valorilor anterioare, cu toate ale lor, merite, scăderi, dar cu muncă. Multă.
Contribuția unor personalități, chiar nerecunoscute de contemporanii lor (vezi Hasdeu, Macedonski, Densusianu, Pamfile…) oricum face parte dintr-un segment al Pantheonului românesc.
Acesta este îndemnul esențial al omului pieritor, Marin D.V. cel înzestrat cu harul de A FACE să scrie, să construiască, nu să distrugă. Că unii n-ar vrea asta… e păcatul lor.
Marin, EXISTĂ !!!
[ add comment ] ( 1 view )
Calendar
