Romania cea de toate zilele traverseaza o situatie grea, grea.
Daca tot romanul e necajit, cum sa fim noi mai altfel ? Se duc din ce in ce mai repede clipele pentru suflet, pentru distractie si … pentru ai nostri.
CRIZA = NEVOIA a navalit aspru, a inchis societati comerciale, a afectat agricultura, ne acapareaza gandurile si energiile. Firesc, face obiectul atator dezbateri, de catre avizati sau nu, in emisiuni televizate sau radiofonice.
Nu pare a fi pe agenda parlamentului, iar deputatii si senatorii de Vaslui care ar trebui sa planga (in numele nostru) pe langa guvernul prapadit printre afaceri oneroase, sa mai scoata ceva pentru amaratii din dealurile vasluiene … NU-S ! Ii mai aude cineva sa clantaneasca, macar ? Ii mai vede cineva dupa ce au obtinut ce-au vrut ?
SUBIECTUL e la moda si probabil, va ramane de actualitate o buna vreme pentru ca ne priveste pe fiecare. Dar, e doar teoria.
PRACTICA insa, ingrijoreaza (pana la groaza) pe toti, toti, pentru ca viata de zi cu zi, eforturile de a rezista, de a realiza ceva, de a lucra undeva, e totul.
OBIECTUL crizei (nevoii grele) este cel mai greu de rezolvat: taranul e pe camp si n-are nadejde in progres; intreprinzatorul isi pierde marfa sau productia pentru ca n-are desfacere; functionarul (bugetarul) se asteapta la (curba de) sacrificiu pentru cei 25%; in spitale e de groaza (cu medicii care stiu ce sa faca dar n-au cu ce, mai ales farmaciile sunt goale, etc. etc.
Un exemplu: In Spitalul Judetean Vaslui dr. Carmen Rotaru ne-a istorisit un caz cutremurator: tanara Margean Ionela - Ramona e pe moarte la 21 de ani cu toate eforturile dumneaei si colegilor (fara destule medicamente, doar cu stiinta, nici Dumnezeu n-ajuta) …
Alt exemplu: tanarul angajat Popa de la Primaria Vaslui se poarta nepotrivit cu solicitantii, ba chiar fata de noi a avut iesiri necontrolate (poate a terminat la Casa de copii si n-are educatie, mi-am zis) si se crede Cristosul pamantului. Am aflat ca i s-a schimbat biroul si era stresat omul (il scuz de data asta !).
Tot in obiectul nevoii este comportamentul aberant dar si sabia concedierilor, restrangerilor de activitate. Tot am vorbit ca am anticipat ce va fi in presa, iata, incep sa se destrame alcatuiri solide altadata. Vine, vine jalea cea mare pentru ca presa este aparatoarea marelui public.
In sinteza OBIECTUL preocuparilor noastre este acest razboi modern, numit acum criza, deci lupta pentru supravietuire !
Subiectul e teoria, foamea e practica, deci OBIECTUL actiunii romanilor, oriunde s-ar afla ei. Subiectul si obiectul, pana la urma tot un drac pe care nu-l putem izgoni nici cu cea mai curata credinta in Dumnezeu. Nu-i asa ca acestea trebuie sa ne preocupe ?
Mare realizare pentru sportul vasluian. F.C. Vaslui in finala Cupei Romaniei.
[ 1 comment ] ( 22 views )
S-au ivit niste copii si copile care, cred ei, reprezinta inceputul lumii sau macar autoritatea ei suprema. Unii dintre ei au diploma universitara pe baza de portbagajul plin al masinii …
Judecatorii reprezinta un segment social de o structura aparte al dracului de tare infatuati, mult prea singuratici, destul de temuti si teribil de neapreciati. Justitia mai este, inca, in topul coruptiei. Socialmente ei nu exista decat intr-un anturaj restrans, restrans si arareori inteleg ce este omenia, traind `n cercul lor de legi si barfa !
Sunt singurul ziarist din judetul Vaslui, in ultimii 20 de ani, care m-am exprimat despre "tribunalisti" sau "judecatoristi" in termeni mai mult sau mai putin favorabili, in functie de tarele castei si realitatile din sedinte PUBLICE. N-am laudat eu, intemeiat, pe un tanar judecator de la Barlad si pe atatia de la Vaslui ?
Dar, vad cu mare regret, ca pe scaunul presedintelui de instanta se cocoata adesea cate cineva cu totul nepotrivit(a) ai asta in toate Instantele din judet. Un exemplu:
Tanara Mihaela - Roxana Romila (singura scuza, tinere]ea) deschide sedinta de judecata. Dupa un timp, in buzunarul unuia din sala suna telefonul. Cucoana din jilt il cheama repede pe strapontina (cu militianul alaturi), il legitimeaza, al amendeaza si pentru ca omul nu intelege de ce, ii dubleaza amenda, il da afara din sala (politistul il in[faca) si … ii respinge si cererea in Dosarul cauzei !
Au mai contat, scuzele, intamplarea, nestiinta, daca n-a existat bunavoin]a ? Sa nu credem ca presedintele unui complet poate da orice verdict vrea el ?
Presedinta "locului" a inteles ca dovada ei de mare autoritate este sa dea amenzi si sa puna politistul pe om !
Mi s-a parut ca e destul de tinerica sa nu realizeze ca omenia judecatorului nu e sa dea amenzi, sa condamne la maximum prevazut de lege, sa fie nu numai autoritara ci terorista (mai sufla vreunul in sala cand "presedintele instantei" are manifestari schizofrenice ?) sa intimideze, etc. ?
Stiu ca nominalizand vreun judecator, acesta nu mai uita niciodata si cand "te prinde" om te-ai facut ! Dar cand opera, valoarea, experienta si autoritatea mea de lider de presa atatea decenii pot indrepta un om, risc. Eu condamn un principiu, un comportament, nu persoana.
Am mai criticat pe cineva acum vreo zece ani si astazi este o excelenta profesionista. Poate si "presedinta" Mihaela - Roxana Romila va ajunge pe urmele Mihaelei, in fata careia ma-nclin, sa inteleaga ca DOMNUL are putere sa-i ajute, nu sa distruga pe prapaditi ! Ca poate fi si printesa gandului dintr-un magazin de vise a cuiva dar si simbolul dreptatii intr-o roba mereu neagra. Cumpana dreptatii poate fi tinuta si de un stramb. Si apoi, dumneaei, ca fiinta feminina trebuie sa fie neaparat gingasa si iertatoare. Altfel, ce sa caute acolo ?
Am dat un exemplu nu cu rautate (gaseam cuvinte mult mai aspre pentru ca judecatorul e o persoana publica si, in presa, ai nostri sunt !) ci ingrijorat ca noul val din judecatoria Vaslui ar avea destui neaveniti, ca actul de justitie poate fi influentat absolut hotarator de un veninos sau rau reprezentant al institutiei.
In societate si pe strada fata asta e frumoasa. De ce sa nu fie si ca judecatoare ?
Ca, daca nu vrea sau nu poate sa inteleaga, va ramane doar … o judecatorita.
Va dam drept la replica, domnisoara.
[ add comment ] ( 32 views )
Invitat de fiul meu Sergius - Lucian (fost director la Unison Radio), acum cetatean canadian, am efectuat aproape 10 zile o croaziera in Mediterana. Abia la intoarcere mi-am dat seama cata nevoie am avut de aceasta odihna.
De pe oriunde am fost (Moscova, Londra, Ankara, Paris, etc.) am incercat sa scot concluzii care sa ne ajute pe toti romanii sa gasim calea catre mai bine; vazand, gandind, comparand, imitand, inventand. Macar sa visam, dar sa stim la ce.
VENETIA mareata odinioara (cu ceva bani l-au sprijinit pe Stefan cel Mare) cu urmele de opulenta (icoane sau picturi celebre, taverne in aur, numeroase piese de patrimoniu) cu aerul ca se ofera spre desfatarea omenirii, inseamna turism pe multi bani, inclusiv pe canalele brazdate de mii de barci si pe ici pe colo de gondole exclusiv pentru turisti. Are trei porturi mari dintre care unul pentru vase mari de croaziera.
Tot Venetia inseamna si MURANO, vestit pentru cristalul si confectiile sale, pictorii si comertul sau. O vizita pentru portelanuri, oglinzi (de la 1000 de euro la 60 000) si tot felul de reprezentari din sticla aprinde imaginatia si dorul de aventura.
Hotelul VENEZIA, care ne-a gazduit o noapte, pare ferecat in aur, pietre pretioase, sculpturi celebre.
ANCONA, cu castelul de la marginea marii paleste in fata splendorii in aur, mai prezent pentru vizitatori.
Insula CORFU, vestit cuib de pirati (cam 1000 de ani), cu soarele si legendele dar si piata de fructe, peste si legume, e un oras modern cu cetate conservata in promotoriu. Circulatie, nu gluma, amestec de limbi, liniste, soare ,flori.
SANTORINI, pe greceste (ca e insula greceasca) Fila, are 43 km patrati, e o insula cu smocuri de iarba pe stanci, cu multi catari pentru transport de persoane (ce miros urat degaja prezenta sutelor de animale pe traseul turistic …) urca mii si mii de oameni pe varful alb (case cu pereti subtiri de o palma) cu marea ademenitoare imprejur si tufuri vulcanice rosii, negre, albe, cu mici porturi la dispozitia marilor actori (din toata lumea) au bogatasi care-si retrag iahturile la pofta.
MYKONOS (pe aproape) cu case mici si ulite stramte, abia de incap 2 oameni alaturi, e interesanta tot ca VEDERE pentru ca in afara de comertul pentru vizitatori, n-are decat crasme cu serviciul impecabil.
ATENA si PIREU raman visuri si legende cu tot felul de zei care ar mai salaslui si azi, iar ACROPOLE, un simbol unic vegheaza ca grecii sa tot prospere din mituri si pietroaie. Am revazut a 3-a oara un simbol al puterii navigatorilor lumii, mereu gata "sa dea daruri" ca sa intre in cetate.
Colonadele de mii de tone, restaurarea in curs (un imens santier) si greva de miercuri ne-au lasat doar o ora sa admiram stiinta (cum sa urci pe un munte coloane de 60 de tone), ambitia (sa se infatiseze lumii - mari cuceritori), fantezia (mii de statui si arabescuri, legende, legende).
DUBROVNIK - cetate (special organizata pentru turism, pe care o depaseste castelul Huniazilor) e sufletul CROATIEI, unde nu ne-am putut intelege nici in limba franceza, nici in rusa. Ca peste tot engleza-i la putere. Am vazut aici cea mai veche farmacie din lume (functioneaza si azi) din 1316 (cu alambicuri si masuri de greutate, retete pentru oameni si pentru … obtinerea aurului !). Sa nu uitam ca biserica romaneasca din Sanstrei de Mures dateaza din 1313 si e cea mai veche cladire din Romania, atestata.
NAVA Costa Victoria, 76 000 de tone, 14 punti deci cu mult mai inalta (si maiestuoasa) decat orice cladire din Vaslui, cu 3100 persoane la bord. Mancare multa si gratis, bautura pe foarte multi bani.
PARTICIPANTII: de toate natiile, 60% peste 50 de ani, doar cativa copii, stare sociala medie inclusiv someri, pensionari. Activitati in aer liber, concursuri, inot si excursii zilnice.
Pe scurt, concluzii:
- Nu se construieste in Europa. N-am vazut absolut nici o constructie.
- Se vinde bine imaginea (locurilor) legenda, visul pe taxe mari, mari.
- Populatia batrana; tineretul roman revigoreaza … locurile.
- Marea nu mai hraneste (n-am vazut 1, macar unul, pescar) decat din "monstri" frumosi plini de turisti.
Noi, care avem de toate, care avem marea si cu raurile, muntii cu prapastiile si flori de tot felul, cand invatam … TURISM ?
[ add comment ] ( 14 views )
Transmit un "Hristos a Inviat !" la toata lumea, dintr-un loc unde n-am visat, n-am crezut ca ajung vreodata. Insula se numeste Santorini, cu capitala Fira, o insula greceasca cu nume italian. Este un loc unde odinioara bantuia vestitul corabier si pirat Barbarossa.
Terenul este absolut necultivabil, stanca, stanca, stanca, si fire de iarba pe ici pe colo dar, sumedenie de case si unul dintre hoteluri, de exemplu, vinde cu 700 de euro ziua de sejur pe varful acestei insule unde se vad magari (n-am vazut inca vreo capra), cladiri albe, la poala foarte abrupta a muntelui, marea si multi, foarte, foarte multi turisti si abia a inceput sezonul ! Vin aici intre 3 si 9 vase de mare tonaj, iar noi am venit cu un colos numit "Victoria" in care se aflau circa 3500 de oameni. Sunt cu un grup de romani in doua microbuze si ne bucuram de ceea ce vedem aici, eu personal insa, ma mir de un lucru care … face parte din viata. Cred ca noi nu suntem foarte atenti la viata obisnuita, ne place foarte mult scandalul sau ceva neobisnuit…
Aici este cu adevarat ceva neobisnuit incepand de la circulatie (sa vedeti cu ce maiestrie conduc baietii astia diverse mijloace de transport, inclusiv cele mari, in comun) si turistii care se uita la toate obiectele expuse, unele adevarate nimicuri, oricum, e interesant si e frumos, cu soare, e apa … sunt si flori si mai ales, ar putea sa fie si la noi ceva mai mult turism, insa, aici cu adevarat turismul bate viata.
Cam acestea ar fi informatiile de pe o insula indepartata greceasca … va mai pot spune ca oamenii sunt foarte primitori evident, foarte amabili … e un fel de buna primire peste tot, am vazut si romani, am si vorbit cu ei, daca oamenii acestia pot sa traiasca numai asa, deci, repet, pamanturile sunt aride, case groase de un lat de palma pentru ca fiind mereu cald, n-au nevoie de cine stie ce ziduri si … eu cred ca atunci cand pasim intr-o tara ca aceasta, ar trebui sa ne intrebam cum de un pamant mirific ca al nostru este, ca sa spun asa … neroditor pe plan financiar ?! Noi ar trebui sa scoatem foarte mult din turism, mai ramane sa ne gandim.
Referitor la criza economica, pot spune ca exista, pentru ca n-o sa vina in fiecare zi cate 9 vase cu turisti, vin 2 -3, uneori, zicem ca si mai putin. Cert este ca greva din Grecia de ieri a facut ca pana si Acropole sa nu poata fi vizitat in timp optim si daca vorbim de greva si de criza mondiala, iata, aici sunt, insa, oameni din toate partile pamantului, toate limbile lumii se vorbesc prin aceste locuri cu strazi foarte inguste si insirate pe 43.000 de km patrati, adica pe o insula destul de mare, dar cu case "plantate" la distante apreciabile. Cert este ca in comparatie cu peisajul acesta uman, ca sa-i zic asa, dar nu numai, cu mare, soare si flori, noi ar trebui sa oferim marea, de sub soare, ca avem si noi, si mai ales, ar trebui sa avem servicii (aici si daca te misti din pat catre nu stiu ce WC, ai probleme cu platile, uneori platesti destul de mult).
Un singur lucru mai vreau sa precizez, sunt invitat de Sergiu Marin in aceasta croaziera … Nu ma obliga nimeni sa fac aceasta transmisie in direct, decat faptul ca inteleg sa fiu de folos celor din randul carora vin. Eu, care am sansa sa vad cate ceva din lumea asta, s-o si interpretez de regula. Poate … toti vrem mai bine si atunci gasim sau ar trebui sa gasim calea spre mai bine.
Uneori, noi ziaristii avem misie grea, putem vorbi, putem scrie dar putem sa nu fim deloc ascultati sau bagati in seama. Aici insa, depinde de noi toti. Vrem mai bine, sa vedem ce-au facut altii ca sa ne fie mai bine.
[ add comment ] ( 16 views )
Este titlul unui editorial de acum 10 ani (nr. 10 din 25 - 27 aprilie 2000) in care consemnam DECENIUL DUSMANIEI cu ideea ca vrajba se accentueaza in anii electorali: devenita "colaborare" in ultimii ani, samanta de vrajba rodeste din ce in ce mai mult … "patima cat incape !" Pentru ca e pe deplin actual, mai redam un citat: "valorile reale se neaga cu inversunare (vezi alegerile la PNL). Ce conteaza ca X are doctorat, are valoare zero. Ce-o fi cautand pe pamantul asta cutare sau cutare artist ? Vrajba si patima sunt la ele acasa tocmai in mediul intelectual. Jurnalistul cutare, prieten de o viata, ataca la bisturiu uitand ca prin farmec de idealurile comune si de afirmatiile pozitive. Cameleonismul si politic si uman. Uman omul are diabet, politic rodeste vrajba care face inoperanta recunoasterea valorii. Daca cel atacat ar fi de conditie, si, sa aiba manie pe rand …"
Reluand idei de acum 10 (zece) ani nu pare a fi in favoarea mea decat daca spun ca am aniversat ieri ziua de nastere si ca sunt de mai multa vreme tanar …
In afara de instaurarea durabila si ireversibila a capitalismului (vedeti, si ultimul bastion, bolsevicul Voronin, din Republica Moldova s-a dus pe o cale ne-nturnata …) viata sociala nu s-a schimbat prea mult. Nesiguranta zilei de maine, falimentul micilor intreprinderi, nenorocirea din agricultura vasluiana, exodul romanilor in lume si dusmania apriga insotita de hotie sunt prezente clare. Mentalitatea de acaparatori (inclusiv prin furt) e deosebit de puternica. Desi tiganii au migrat in Europa (ce ciudat, mi-a intrat ieri in birou, e greu de descris) si evident, mai sunt destui, desi romanii au acum metehnele lor.
La zece ani constat cu mare regret ca a scazut nivelul de cultura, desi vorbim (indreptatit) de Curentul Cultural - Informational in centrul caruia ne aflam. S-a creat deja, patura culturala superpusa cu foarte slabe legaturi cu tineretul studios si cu putinii care citesc. Homo videns e perfect conturat, junele cu mobil la ureche e la tot pasul, teama de oameni isi face tot mai mult loc.
Ma gandeam sa sintetizez ziarul din luna aprilie 2000: 90% din idei sunt actuale, 50% din critici, 8% din publicitate, 30% din informatie. Stare negativa 90%. Stresul a crescut cu 500%.
Dintotdeauna "MERIDIANUL" si implicit celelalte mijloace de presa n-au fost lipsite de cuvantul greu al editorialistului.
Poate, asta, i-a asigurat greutate si autoritatea recunoscuta. Si constatam cata dreptate am avut in previziunile noastre de viitor. Pana la urma, ne insuseam ce spunea Mihail Kogalniceanu in "Dacia Literara" la aparitie in 1840: "politica e mijloc de neunire si vrajba" ca sa constatam azi ca cine n-a abandonat politica isi bate cuie in talpa ! O spun ca cel care am condus 18 ani un partid (ecologist) la nivel de judet si ca om care am fost la varfuri in ultimii 40 de ani. Mai spun ca presa, cat mai exista, va fi si mai obedienta.
Ca previziune pozitiva: fotbalul va fi din ce in ce mai mult un fenomen social. Dar cum luptele de gladiatori au disparut, pana la urma, nici afacerea in acest sport nu va dura pana la sfarsitul lumii.
Vrajba si patima, DA !
[ add comment ] ( 18 views )
Calendar
