Pe 28 martie ar fi trebuit sa sarbatorim unirea ei cu Romania.
Mai intai presedintele Mircea Snegur la Vaslui. Podul de flori, Snegur la Husi, Snegur + Iliescu la Sculeni, cortina cenusie pe Prut, independenta Republicii Moldova etc.
Daca Iliescu nu era ca si Snegur, sub porunca agentilor sovietici, unificarea se facea odata cu Podul de flori, cand pentru o zi n-au existat granite iar soldatii galbeni si cu ochi incrucisati (Uzbekistan, Kargastan etc.) erau bucurosi s-o stearga acasa. Astia doi n-au indraznit unificarea, pierzandu-se momentul istoric.
Sa va spun ca la monumentul lui Lenin din marginea Chisinaului basarabenii ne-au luat pe sus, entuziasmati ca-i filmam si ca se face unirea ? Ca rusofonii s-au ascuns iar cunoscutul crainic TV. Frumuzachi a infiintat televiziunea locala Catalan … de unde am transmis mesaje, inclusiv peste Nistru … Multe asemenea putem rememora.
Ne-am simtit aparati de cuvantul LIBERTATE pe care-l transmiteam oricui. Politaiul sef al Chisinaului, colonelul Voronin veghea in spatele Parlamentului la sedinte furtunoase la care am asistat. Ce ne-unire, era ! Pentru ca presedintele Transnistriei dizidente Igor Smirnov era la sedinta Parlamentului din Chisinau si l-am intervievat. Era foarte categoric, se simtea sprijinul armatei a XIV-a. Cand am fost Cu Iliescu - Nastase, Snegur - Muravschi la cetatea Hotin, acest prim secretar nu era nimic. Tot Iliescu l-a facut mare si pe asta ! Adrian Nastase era ministru de externe, mult in plan secund.
Daca am fost ACOLO singur, cu familia sau cu ajutoare (angajati) si am adus imagini din lume sau reprezentantii altei lumi au fost in studiourile mele inseamna, oare, ca putem vorbi si de destinul european al acestor mijloace de presa ?
Daca am adus imagini, am transmis la radio in direct, am consemnat in editoriale momentele, am aduc ceva din Europa mai aproape ?
Colaboratori sau redactori ai nostri in tara (mai ales Iasi si Bucuresti), sutele si sutele de transmisii din orasele mari (de la Est la Vest … si, altfel) a insemnat, oare, aport al TV.V. + Unison Radio Barlad + Meridianul la intrepatrunderea experientelor si educatia necesara momentului ?
Dupa cum se judeca indeobste o generatie inseamna 30 de ani din viata unei comunitati. Prin extensie unii cred ca si 20 sunt reprezentativi intr-o istorie a locurilor, a unei natiuni, a unui continut, mai ales dupa o Revolutie, pana cand totul se re-aranjeaza.
Orice gazetar sau scriitor cauta sa straluceasca si el evocand personalitatile importante, puternici ai zilei, evenimente de exceptie. E rezultatul muncii sale de calitate, stiindu-se ca ceea ce se obtine greu e si mai valoros.
James Linagh, director al Vocii Americii, un radio pe care romanii il ascultau pentru ca era mai ponderat in aprecieri si il bruiau mai putin decat pe Europa Libera, trimis ori, din interes, s-a intretinut adesea cu noi, intreprinzatori locali care nu stiam prea multe lucruri, m-a sfatuit sa fac orice, dar sa am in spate echipa. El intelegea prin aceasta un grup de oameni foarte devotati, bine platiti si foarte profesionisti.
Era in plin deceniu al dusmaniei, iar profesionisti nu erau nicaieri, de aceea oricine venea in Grupul de Presa, cu unul unul sau mai multi, aveam discutii pregatitoare, il instruiam cu minimul necesar si … mai ramanea, cam unul la 20 - 25 pana vedea ca-i greu si ori, nu e de el, ori se crede mai destept si deci e prost platit. Niciunul nu-si punea problema sa stie ceva specific, ci sa obtina salariu cat mai bun. Bine platit … era foarte greu, dat fiind ca tot ce-am cladit a fost pe datorie si pregatirea in profesie intarzia sistematic. Un redactor bun se face in 5 ani, noi il laudam la 3 saptamani oricate greseli (gramaticale) avea. Destui capatau fumuri.
Cu loialitatea era cea mai grea problema pentru ca in jurul nostru erau interese mari, erau mituiti, de regula, sa relateze bine despre ei, adversarii, si, cand veneau intreprinzatorii direct la sediu (destui) se "trata" partea fiecaruia. In campania electorala era perioada de mare castig pentru unii redactori care au invatat repede sa vanda secrete ale campaniei si pentru o bere.
(va urma)
[ 1 comment ] ( 61 views )
Destinul acestei publicatii a fost sa fie si sa ramana scris pentru TV.V. (imagine) si Unison (sunet) si mai ales o pagina culturala continua, sigura si ilustrativa `n cadrul Curentului Cultural – Informational.
Prima incercare a fost in noiembrie 1996 (prelungita si in 1997, dar fara indentitatea necesara) se voia “mai altfel” cu un articol – program fragmentat in primele 2 numere.
Ca el era un ziar al actualitatii, este clar si atunci, si azi. Dar pentru ca erau destule greutati cu celelalte componente ale Grupului de Presa (TV Vaslui, Unison Radio Vaslui, Unison Radio Barlad) a intervenit acest hiatus.
De Florii, an 2000 insa, a reaparut bisaptamanal, apoi cotidian, trisaptamanal, saptamanal ca arhiva (scrisa) pentru evenimentele consemnate sau nu in celelalte mijloace mass-media.
15 ani … ar trebui sa fie o aniversare importanta pentru ca in istoria locului nu se mai consemneaza o asemenea longevitate si intr-o perioada asa de framantata prin dusmaniile de tot felul rascolite si tot rascolite.
Dat fiind ca acum Grupul de Presa inseamna tvv.ro, deci aparitie pe internet, Unison Radio Barlad si ziarul Meridianul (de fata), si ca parcurgem o perioada de mare recesiune, nu putem sarbatori decat prin munca.
Asta si facem !
[ 1 comment ] ( 57 views )
Nascut la 28 aprilie 1941, in satul Giurgiuoana (pe atunci centru de comuna) sat razesesc atestat la 1694, ca fiul lui Vasile a Marioarei Marin; copilul a invatat primele patru clase in satul natal (premiant).
Gimnaziul si liceul le-a urmat la Podu-Turcului (naveta cate 6 km dus-intors), absolvit in 1959, dupa care a urmat serviciul militar la Tg. Mures. In anul scolar 1961 - 1962 a fost profesor suplinitor la Blaga - Bacau si in judetul Iasi.
A urmat Facultatea de Filologie a Universitatii "Al. I. Cuza" Iasi (1967), a doua facultate la Universitatea Bucuresti (1974), doctorat (1998).
A profesat in judetul Iasi, la Setrareni - Tiganasi, si Macaresti - Prisacani, 6 ani, promovat inspector la Comitetul de Cultura si Arta Vaslui (1 martie 1970 - 1 martie 1974) si profesor la Liceele 2, 3, 4 si "Mihail Kogalniceanu", obtinand toate gradele didactice posibile. A practicat si sport de performanta (lupte libere).
Din 5 decembrie 1990, a infiintat Grupul de Presa Cvintet TE-RA (televiziune, doua posturi de radio si ziarul Meridianul, 1996 - 2011).
A debutat in publicistica in 1958 la "Steagul Rosu", Bacau iar din 1989 a devenit liderul de presa al judetului Vaslui. Este vicepresedinte al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania si presedinte pentru judetele Vaslui si Bacau. In Dictionarul Presei Romanesti figureaza in 5 pozitii pentru ca a realizat mii de articole, reportaje, interviuri, a intemeiat ziare si reviste ("Vlastarul", "Teleradioeveniment", "Meridianul"), a creat Scoala de Presa TV.V.
A tiparit volume importante ca "Liceul Mihail Kogalniceanu - centenar" (1990), "TVV - 15 … explozia" (2006), "Meridianul - axa cultural - informationala" (2009), "Festivalul National al Umorului "Constantin Tanase" (2010) si romanul "Zapada pe flori de cires" si Monografia "Tudor Pamfile si revista Ion Creanga" care l-a impus in Dictionarul Etnologilor Romani din toate timpurile.
A fost sef de partid (ecologist) 18 ani, candidat la primarie, consilier local si judetean (5 mandate),candidat la Senat si Camera Deputatilor.
E considerat o personalitate a judetului Vaslui, inclus in Dictionarele personalitatilor (Vaslui, Galati - Tecuci) cu o opera de viata impresionanta ilustrata si de CV-ul sau.
Personalitate de reprezentare nationala recunoscut ca astfel, chiar de presedintii statului, Dumitru V. MARIN face cinste judetului Bacau si comunei Podu -Turcului, in care s-a intors adesea ca fiu al acestor locuri. In repetate randuri a trimis carti liceului si Bibliotecii comunei.
Cartea omagiala, sub tipar, MARIN 70,cuprinde 70 de contributii ale celor 70 de prestigiosi semnatari in frunte cu 4 presedinti de stat.
[ add comment ] ( 47 views )
Este in finalizare cartea cu titlul de mai sus ca o implinire a tetralogiei cultural - informationale consacrata Vasluiului. Volumul este structurat in raport de linia I a muncii (inceputurile), prima pozitia a valorii (varful, autoritatea) [i declinul initiativelor vasluiene ! Deschidem serialul cu un fragment adaptat: PRIN EUROPA … si noi !
Nu putem vorbi de vocatie europeana pentru TV.V., careia dupa 1993 i s-a redus aria de difuzare prin Licenta 001/ 1993. Dar personalul postului si in primul rand directorul au alergat dupa subiecte, elemente de civilizatie comparative, dupa exemple care sa ajute pe romani sa treaca mai usor la economia de piata. Exemplificarile, filmarile din Polonia, Ungaria si mai apoi Elvetia, Lichtenstein, Italia, Franta, Austria au ilustrat modul de viata occidental, domeniile sociale de succes, viata romanilor prin comparatie, sau existenta bruta (adesea nemiloasa) cu observari care tinteau o latura profesionala si complexitatea realitatii la ea acasa.
Nu spunem ca selectiile din zecile de casete filmate erau totdeauna cele mai bune, dar materialul brut era chiar impresionant. S-a mai adaugat si donatia B.B.C., adica aproximativ 30.000 m de banda audio si 2 magnetofoane ultra performante si multe alte mii de dischete sau CD-uri trimise de la Timisoara de prietenul Petan de la Alfa-Omega, o unitate non-profit de profil media.
Completarea profilului unitatilor media ale grupului de presa Cvintet TE-RA s-a facut si de catre Biserica adventista de ziua a-7-a prin Vocea Sperantei, prin Deutche Welle si un timp de la Vocea Americii care ne-au inzestrat cu antene de receptie necesare.
Ambasada americana a contribuit cu tot ce era necesar pentru o corecta receptie a programului V.O.A., inclusiv cu pregatirea profesionala a redactorilor.
Pana la urma si vizita la Londra a fost in cadrul unui program de colaborare cu acest prestigios post de autoritate mondiala.
Dar noi vorbim aici de ce-am reusit noi si ai nostri, invitati sau in deplasari personale. Pentru ca un redactor al nostru, Cristi Lapa, a fost trimis special in Austria (de mai multe ori), Armenia, Letonia, s.a., Loredana Ciobanu, instruita direct la Londra, Sergius Marin la Brasov dar si in Austria, in mai multe randuri si mai multe zile etc.
Faptul ca filmam pregatirile echipei de fotbal si localitatile de deplasare (Antalya, Turcia, de mai multe ori), evolutiile coralei Fantasia in circuit european, sau formatii artistice de mare valoare si notorietate au conferit "galoane" reprezentative si autoritate posturilor (tv si radio, respectiv ziarului). Esentialul a fost ca am adus stirile cele mai calde si adesea in premiera pe plan national. Nici nu credem ca am putea enumera toate prezentele in Europa, unde ne-am lipit de stirile … obiective.
Maria Sa, spectatorul a fost de fiecare data stapanul nostru si nu e nicicum o vorba in vant.
In 1990 n-am fost peste granita, n-am avut timp. Dar in partea a II-a a lui 1991, am realizat reportaje absolut interesante (si unice) in Republica Moldova, in mai multe randuri, cu participari la dezbaterile din Parlament si ca invitat special al lui Mircea Snegur, care m-a indemnat sa ocup o functie de perspectiva la Televiziunea Moldoveneasca, pe care sa i-o pun la picioare.
In ziua de 30 august 1991, am plecat pe la 3 dimineata spre Chisinau, am trecut granita pe la 5, ne-am oprit pe traseu la o padure pentru un popas de tufis. Eram pe margine eu, Florin Mustiuc, Grigore Avram, Alexandru Poama. Ca o vijelie au venit cam peste noi niste raketi, cu automate si cu masini puternice. Aproape toti am facut in pantaloni de frica, dar astia nu prea aveau idee daca noi am fi interesanti: puteau sa ne ia camera video si eram distrusi. Habar n-am de ce nu ne-au atacat, pentru ca erau foarte multe cazurile de banditism.
La presedintele Snegur am intrat aproape imediat dupa ora 8:30 si apoi am urmarit cele 2 momente: proclamarea independentei si alegerea lui Snegur ca presedinte de catre Parlament.
Eram urmariti de oamenii lui Voronin, seful politiei Chisinaului, dar nu impiedicati sa filmam orice am vrut. Ne-a ajutat si scriitorul (si om politic) Nicolae Dabija, dar mai ales ministrul invatamantului, Ion Ungureanu, unionist convins (cam nesustinut) si un personaj extraordinar. In cinstea noastra Teatrul National din capitala Republicii Moldova a prezentat un spectacol de divertisment filmat in totalitate de noi.
Se simtea insa, mare ingrijorare, si, dupa vizita la Moscova Snegur a schimbat kalimera: "sa ajung eu abia un prefect de judet ?" (mi-a soptit secret si tainic). {i unirea celor doua tari a fost compromisa de Snegur si Iliescu, chiar la Vaslui !
Am umblat in principalele orase ale Transnistriei, Dubasari, Tighina, Orhei, Hotin etc. Erau grupuri inarmate care ne legitimau dar ne lasau in pace. Am fost martori la baricadele de la Tighina la un schimb violent de focuri intre cele doua armate (transnistreana si moldoveana).
(va urma)
[ 2 comments ] ( 57 views )
Pentru unii nu e o noutate ca lucrez la al 4-lea volum al tetralogiei cultural-informationale si ca in prezent se alcatuieste volumul omagial MARIN 70, cu vreo 50 de semnaturi ale unor personalitati cu mare suprafata intelectuala si sociala, in frunte cu 3 presedinti de stat. Cine vrea, urmareste pagina consacrata acestui moment.
Trec senin peste gandacii de balegar de la o fituica vasluiana care se tin ca boala de om sanatos sa ma innegreasca josnic si incalificabil ca niste jigodii care put. Mi-e rusine ca am avut asemenea elevi. Ziaristul Romeo Cretu nu ma cruta dar recunoaste ca (inca) reprezint Curentul Cultural-Informational asa cum pledeaza si semnatarii volumului anuntat. Sa fiu in asemenea companie nu se putea fara reprezentativitate, adica valoare si opera. Fosta eleva, Mihaela Babusanu-Amalanci imi trimite cu dedicatie “Adevarata Fericire”, poezie de calitate care-mi tulbura sufletul.
La o scurta privire I.P.S Corneliu, episcop de Husi, Val Andreescu, Timona Balmus, Corneliu Bichinet, Simion Bogdanescu, Mona Bujor, Laurentiu Chiriac, Teodor Codreanu, Mircea Colosenco, Adina Huiban, Nicolae Ionescu, familia Valentina si Valeriu Lupu, Vasile Mihalache, Ioan Macnea, Vicu Merlan, Ion N. Oprea, Ioan Paval, Teodor Pracsiu, Vasile Puf, Ticu Rosca, George Stoian, Laurentiu Soitu, Avram D. Tudosie, Nicolae Viziteu si destui altii din judet, la care se adauga nume mari de prin alte parti, toti acestia sunt ai nostri ca brazii locului. Intentionat n-am pus functii si opere pentru ca numele lor spun ceva prin ele insele iar operele lor sustin cultura acestui judet, autoritatea sa stiintifica, eforturile spre lumina ale intregii populatii. Nu niste ganganii santajiste care nu vor avea vreodata insemnatate pentru ca sunt gresite si murdare caile alese. Cand o lume aleasa, stilata, civilizata, creativa afirma pe baza de date ca “habeat” omul acesta, ce mai conteaza latratorii !
Titlul de fata mi-a fost inspirat, insa, de bogatia, complexitatea, diversitatea, importanta operelor acestor mari creatori si OAMENI (cu bunele si relele lor) intr-un mediu (vasluian) si un moment unic si, sigur, irepetabil de individualizare a materiei cenusii de productia locala.
Oamenii astia (ma alatur lor) au plantat ceva idei, sau au ridicat materialmente, o aura de norod indraznet si productiv, chiar daca judetul Vaslui poate fi considerat printre cele mai sarace din tara. Personalitatile acestea ne fac pe toti sa stam cu fruntea sus in fata unei tari, a Europei, si a lumii (unde avem reprezentanti de mare valoare). Si chiar daca au fost marginalizati, atacati, “desfiintati” si-au continuat menirea si intocmai ca brazii (putini cati sunt in judetul nostru) au ramas si sunt vii (nu numai in viata) si indrazneti in gandire.
Scriam intr-un editorial (cati sunt in toata presa romaneasca prezenti astfel - peste 20 de ani … !) ca "prostul spune ce mananca si bea, desteptul ce simte si ce gandeste" si ca atare am comunicat si eu, si ei, ce s-a crezut ca foloseste comunitatii din care provenim.
Am ramas (toti) saraci dar nu prosti; nu ne poate considera nimeni retardati (ca pe negriciosii de la acea foita locala), avem cine sa ne reprezinte si era mult mai rau fara ai nostri ca brazii locului. La umbra carora mai cresc si spini si jivine, dar ce mai ramane in timp e viata insuflata si altora, indemnul la creatie: OPERA MAGNA a fiecaruia.
Tinand cont de anotimpuri (cand mai bine, cand mai rau), de hoti, de rautati, pe vremuri de furtuna fiecare dintre cei 460.000 de locuitori ai judetului Vaslui, are de unde alege pe cineva de ajutor sau de sprijin dintre acesti ai nostri ca brazii locului !
Imi indrept de pe acum multumirile calduroase catre semnatarii din MARIN 70.
[ add comment ] ( 32 views )
Calendar
