Am obiceiul să port mai multe ziare sub braț și să ofer convorbitorilor câte unul. Sunt foarte puțini, dar sunt, unii care mă întreabă…„ce să fac cu el?” Răspunsul e subînțeles, să mai bage ceva în cap. De prea multă știință n-a murit nimeni, dar nici de prostie, nu-i așa ?
Le-am trimis ziarul celor de la comuna Românești – Iași, și, ca și nebunul de la Șuletea, îmi răspund cam la fel: nu ne mai trimiteți, citiți-l dvs, n-avem nevoie ?!?
Sunt două „răspunsuri”, dar singurele, din vreo 300 de solicitări de abonament.
Iată-i dar, printre cei care vor să rămână proști, tot proști sau mai proști, adică în întunericul necunoașterii.
Iată că prin pădurea contemporană se mai găsesc și uscături mintale, nu pentru că nu se abonează la ziarul nostru, ci pentru că NU VOR SĂ ȘTIE, adică vor să rămână proști. Unii chiar sunt analfabeți funcțional și tot cam așa se vor toată viața. Ne mai mirăm de atentatul pernicios la existența limbii române chiar din interiorul românesc? Ce să mai vorbim de cei de peste granițe ?
Sunt încântat de cum se scrie și vorbește românește la Montreal – Canada unde prietenul nostru Alex Cetățeanu înflăcărează un Cenaclu internațional cu 50-60 de participanți de pe toate continentele. Până în prezent UNICAT MONDIAL. Felicitări Alex pentru tine și Redacția de inimoși de acolo.
Și, atunci ?
Care vor să rămână tot mai proști? Cei care nu vor să-și pună mintea la contribuție?!?
[ add comment ] ( 3 views )
Tare mult ne dorim să fie mai bun și mai ales fără Covidul care ne-a răvășit viețile, ne-a îndepărtat unul de altul, ne produce pagube materiale considerabile.
Mai sunt concetățeni care nu se vor vaccina, zic ei. Înseamnă că încă nu i-a lovit moartea… și nici nu le dorim. Dar nu cred că vor scăpa fără vaccin, pentru că ar însemna să dăuneze tuturor și nu numai familiilor lor. E moartea cât capra și noi facem nazuri…? Dacă și cei mai de seamă oameni în stat au înțeles rostul vaccinării, noi, cei simpli și foarte simpli, de ce să nu înțelegem că trebuie ?
Eu abia aștept să mă vaccinez.
Vă mai spun că imediat după al doilea Război Mondial și după seceta din 1946 a fost o perioadă de boliște națională cu tifos exantematic (inițial fără tratament și cu morți mulți), însoțit de alte maladii generate de invazii necunoscute (cori-ul=rujeola era cunoscut dar tot cu frecatul cu rachiu și cârpă roșie se trata), gripele, frigurile nu lipseau și…săptămânal era o îngropăciune cu victime de toate vârstele. Cine a înțeles să țină o curățenie desăvârșită în locuințe, să scape de păduchi (atunci a apărut vestitul DDT) a avut și mai puțin de suferit. Tot curățenia era la bază.
Astăzi, nu tot așa e? Că se cere mască, deja e foarte puțin. Iată, toată lumea e bine să se supună acestei reguli…binefăcătoare în cazul gerurilor ienii.
Poate scăpăm ne molimă.
Anul abia început va fi foarte greu, pentru că economia a slăbit, cheltuielile au crescut, dihonia între români s-a accentuat. Statul va avea și mai mare nevoie de bani așa că vor fi taxe și impozite noi care să acopere și nevoile reale și inflația. Din „competiție politică” apar proteste de stradă pentru măriri de salariu, spre exemplu polițiștii care au dintre cele mai bune salarii din România…protestează. Guvernanții n-au curajul să taie salariile nesimțite, opoziția se vrea mai „cuceritoare” că le trebuie voturi, sărăcimea nu poate zice nimic, că acesta-i rolul prostimii. M-am tot întrebat ce mama dracului a făcut acela care are aproape 8 miliarde de lei vechi pe lună, când un crescător de animale e nevoit să-și vândă un animal cu 800 – 1800 lei noi, porci aproape nu mai sunt, păsările sunt greu de întreținut, iar cultivatorii de cereale primesc 63 de bani pe kg de grâu. Am auzit că nu mai e programul tomata, deci mâncăm și anul acesta porcării din import.Efectivul din zootehnie nu e mai mult de 10% din cât a fost acum 30 de ani…și va tot scădea. Vom trăi numai cu importuri ?
O ultimă idee: așa slabi politicieni în parlament n-am crezut că vor fi vreodată.
[ add comment ] ( 2 views )
3. Rubrici și rezultate
Dacă le numărăm bine sunt peste 22 de rubrici, aproape număr de număr bine acoperite de creații ilustrative: Studii și istorie literară, poezie, proză, interviuri, eseuri, știință și educație, folcloristică, etnografie, artă plastică, comentarii politice, dramaturgie, istorie, opinii și microfișe pentru istorie etc. Suferă doar rubrica de traduceri.
Un rezultat onorant: schimbul reciproc de creații și valori, adică ai noștri au publicat peste hotare, de acolo au venit răspunsuri pe măsură. Vasluieni sunt și la Montreal (vezi și profesoara intervievată de la Școala românească, Otilia Tunaru, plecată din Vaslui), și în Noua Zeelandă (Valentina Teclici) și în
Australia (Ben și ai lui), până la urmă… pretutindeni în lume. Faptul că importante grupări online publică „tipografic” în M.C.R., că ne vin studii de valoare imposibil de negat, toate astea fac publicația vasluiană și necesară și mai ales respectată.
4. Debuturi și debutanți Fie și o listă mică, tot înseamnă un număr impresionant
de debutanți, chiar din toată lumea și nu e vorba nicicum de cei care „intră” pentru prima dată în publicația noastră, ci că aici și-au găsit consacrarea mulți aspiranți la gloria muzelor sau în știință, evident mai numeroși din România. O listă care să înglobeze reprezentanți din aceste țări nominalizează 142 de creatori din toate speciile literare.
5. Personalități de pretutindeni Pare cel mai ușor de nominalizat nume cu renume și mari merite. Glosarul de la sfârșitul fiecărui număr din rev. M.C.R., rămâne totuși oglinda cea mai fidelă: numeric 671, merituoși toți, mulți cu autoritate în literatura țărilor în care viețuiesc. Doar câteva nominalizări dintre cei câteva sute:
Adrian GRAUENFELS – Israel
Rev. Căminul Românesc (Geneva) – Șt.RACOVITZĂ
Codruța MARIN – Montreal (Canada)
Constantin CLISU – Edmonton (Canada)
Cristina MIHAI – Ottawa (Canada)
Diana POPESCU – StuttgartGermania
Dorel SCHOR – Netania (Israel)
Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG – Benissa (Spania
Georg BARTH – Passau (Germania)
George ROCA – Sydney (Australia)
Georgeta RESTEMAN – Cipru
Ina Simona CÎRLAN – Veneția (Italia)
Leonard CIUREANU – Roma (Italia)
Cenacul „Lumină lină” (New YorkSUA)
Luminița SCOTNOTIS – Mannheim (Germania)
Madeleine DAVIDSHON – Haifa (Israel)
Maria Diana POPESCU – Stuttgart (Germania)
Mihai CIMPOI – Chișinău (Republica Moldova)
Ștefan RACOVITZĂ – Geneva (Elveția)
Valeriu CERCEL – Hamilton (Canada)
Valeriu GORINCIOI – Călărași (Rep. Moldova)
Victor CORBUT – Cleveland (S.U.A.)
Zoltan TERNER – Tel Aviv (Israel), doar în primele 3 numere, apoi ș.a., ș.a.
Dacă ne potrivim, ajungem la 671 și 142 nominalizați din 17 țări.
6. Cuvinte, note, aprecieri Înainte de toate apreciez că începuturile sincronizării cu lumea culturală, sau măcar vise de acest fel (în condițiile comunismului în dezvoltare) datează din 1970, când, la Vaslui, s-a organizat prima ediție a Festivalului Umorului, în care a fost actant și DVM, iar după 1990 acesta a fost susținut media de tot grupul de presă condus de profesor. Niciodată, însă, acest mod de a împrăștia aiurea sume importante ca festival, n-ar fi putut atinge puterea de culturalizare a vasluienilor și de disipare a creației, ca televiziunea, ziarul, revista, radioul, din Grup, și n-ar fi mobilizat atâtea valori culturale naționale și străine; din peste 1000 doar puține sunt incluse și în recentul volum Bătălia pentru Vaslui/222 printre noi/
istorie culturală, Iași, 2020,740 de pagini. Să dăm cuvântul unor oameni care au avut ce spune în context global, din mai multe colțuri ale lumii.
Alex CETĂȚEANU – Montreal (Canada): „Drag prieten și coleg, Felicitări pentru MERIDIANUL... și pentru apropierea cu sufletul de ASRAN ca membru de vază. Mă bucur enorm să avem un așa coleg cu atâtea merite pe altarul culturii! Toti membrii din Comitetul executiv al ASRAN au fost deosebit de încântați! Uniti
suntem puternici. Sărbători fericite! La multi ani cu sănătate! Cu toata stima,
Alex” Vineri, 25 dec. 2020 Melania RUSU CARAGIOIU Canada: „Cu multe mulțumiri, vă dorim și noi, mult stimate domnule Prof.Dr. Dumitru V. Marin, Crăciun Fericit și Anul Nou 2021 Fericit!
Cu deosebită stimă, ing. Melania Rusu Caragioiu, Canada”
Joi, 24 decembrie 2020
Ben TODICĂ, Melbourne (Australia): Despre Bătălia pentru Vaslui/222 printre noi/istorie culturală: „EXTRAORDINARĂ!!!
O adevărată Biblie Intelectuală, Culturală, Politică, O Colectie Enciclopedică
a Esentei Copacului Vasluian, CERTIFICĂ și Legalizează evoluția locurilor și a Neamului Românesc. Domnul Prof. dr. Dumitru V. Marin sculptează Istoria Locurilor, însănătoșește, împuternicește și crează o deschidere în fereastra viitorului. Felicitări Maestre și Erou, Gospodar, Generator de lumină, Aer de Primăvară și Vin Dulce în zâmbet de Învârtite, Hore, Colăcei. O CARTE BIBLICĂ IDENTITARĂ, O ROMÂNIE!
Ben Todica, Massmedia Melbourne, Australia.”
Miercuri, 16 decembrie 2020
l Daniela STRACCAMORE – Italia (Roma) – Grupul Scriviamo: „Dragi prieteni, apare iarăși caruselul festiv al lui „Scriviamo...” (Să scriem), prieteni autori au colorat poezia cu o mie de nuanțe, întotdeauna sunt atât de mulți care își doresc să fie prezenți pe aceste pagini... La noi în Italia unde grupul trăiește, aceasta a devenit o întâlnire prestigioasă, atât de mulți, poate prea mulți, ar dori să-și pună semnătura sub poemele publicate! Se știe că acest lucru nu este posibil pentru toți deodată. Din nou mulțumim editorului pentru spațiul acordat, noi, din partea noastră, încercăm să oferim cei mai bun. O lectură plăcută! Ne veți citi atât în italiană, cât și în română. SCRIVIAMO se extinde cu fiecare zi mai mult. Vă îmbrățișez și pe curând.” (traducere în lb română: Rodi Vinau) (M.C.R. nr.11/2017, p. 22)
Vasile ȘOIMARU – Republica Moldova:
„La mulți ani cu mult noroc, profesor drag”
Joi, 31 decembrie 2020
Mircea SNEGUR, primul Preşedinte al Republicii Moldova:
„Dl Dumitru V. Marin se grăbeşte să trăiască din plin, cu demnitate cât și ce i-a
hărăzit bunul nostru Dumnezeu. Este mereu ocupat, în mișcare, multiplicând faptele bune.[…] Ca şi mai înainte, se bucură de mult succes şi sunt căutate lucrările dumisale care-i reflectă înalta pregătire știinţifică – e un eminent savant, doctor în filologie.”
Georg BARTH – Passau (Germania): „Renumitul Albert Einstein, născut la ULM – deci pe malurile Dunării – spunea: „Încearcă să fii un om de valoare și mai puțin
un om de succes“ Cu o astfel de gândire, am avut ocazia să cunosc și eu, un adevărat om de valoare culturală! Vorbesc despre Dl. Prof. Dr. Dumitru V. MARIN din VASLUI, Director–Fondator al Revistei “MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC” – în lb.
germană: RUMÄNISCHER KULTUR MERIDIAN”
Georg BARTH,
22.02.2017,
Passau, landul Bavariei, Germania
l Adrian GRAUENFELS – Israel: „…prin grația netului l-am cunoscut pe domnul D.V. Marin care în meseria mea de inginer este acronimul nelipsitului instrument
Digital-Volt-Metru. În cazul editorului din Vaslui, electronica este înlocuită cu o vastă activitate intelectuală, publicistică, didactică, posturi de radio, Director în presă etc... iată o biografie impresionantă și bogată la extrem.”
Cu amiciţie, Adrian GRAUENFELS, ASILR – Israel
7. Se impun concluzii? Dacă trebuie să fie scurte, iată-le și simple: a existat un om care să sfințească locul; a fost șansa „locului unde nu se întâmpla nimic” să se făurească o bună autoritate culturală conferită de mari personalități care au contribuit la sincronizarea etapelor (sincretism), s-a înfrânt spiritul provincial și grupul comunistoid. Că Vasluiul nu va ieși vreodată din hemoragia
seculară a materiei cenușii de pe aici către alte zări, este o altă păcătoasă realitate. RĂSTIMP DE O GENERAȚIE, TVV (și „derivatele sale”) și-a făcut datoria culturală și educativă cu rezultate peremptorii, autoritate publică și deplină competență. Niciodată atât de puțini oameni nu vor putea face atât de mult pentru atât de mulți concetățeni ai lor. Fără îndoială, elementele de patrimoniu înregistrate în această perioadă, în acest colț de țară, vor rămâne în Pantheonul românimii.
[ add comment ] ( 2 views )
O temă a cărei importanță impune considerații publice: Vasluiul a pătruns pe harta culturală a lumii, într-un fel de competiție neașteptată și unică, aflat cum s-ar zice „la coada listei”, la plecare. Pornind de la statutul de mărunțel oraș de provincie care a devenit „capitală de județ” în 1968, cu o inexistentă viață culturală, prelungită până după 1989, în pofida unor eforturi investiționale în infrastructură specifică, municipiul s-a înscris în competiția valorică după apariția TVV, în 5 decembrie 1990 (apariția primei televiziuni private în România, Licența CNA 001/TV) și s-a impus temeinic prin revista repede internaționalizată, MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC apărută la 1 februarie 2015. Doar după 6 ani, aceasta înregistrează astăzi 671 de colaboratori din toată lumea.
1. Aria de răspândire a ziarului, revistei, TvV online.Nu putem delimita exact rolul fiecăreia dintre aceste mijloace de presă întrucât televiziunea Vaslui a deschis multe bariere, surprinzând prin existență, profesionalism și, mai ales,
prin rezultate jurnalistice pe oriunde promotorul său a pășit cu îndrăzneală (interviuri cu 9 președinți de stat nu e de ici de acolo). Nu putem determina exact rolul ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău-Galați care a pătruns, din 1996, nu numai în zona formată din aceste județe ci în medii culturale, sociale,
politice și în multe cercuri, persoane, cenacluri din lume. A avut permanent pagina culturală în componență și s-a bucurat de bună primire. Inițial ziarul a fost „scripta manent”, documentul neperisabil pentru ceea ce s-a difuzat prin televiziune și cele 2 posturi de radio, dar și-a avut rolul său distinct în promovarea jurnalismului cultural. Autoritatea Grupului vasluian s-a consolidat prin îndrăzneața și calitatea revistei Meridianul Cultural Românesc care înglobează astăzi producții spirituale ale creatorilor din 4 continente, 32 de țări și colaborări cu Cercuri și Cenacluri literare din Australia, Canada, Elveția, Italia, Israel, România, SUA, Germania, Republica Moldova, ș.a. Este expresia matură a jurnalismului cultural ca o nișă atractivă pentru creatorii de
pretutindeni. Nu se poate neglija nici opera personală a directorului grupului, care, în afara celor 46 de cărți tipărite, cuprinde îndrumarea publicațiilor, managementul și susținerea logistico-financiară, ca încă o dovadă sigură și reală de valoare, prestanță, autoritate.
2. Scurt „inventar” al colaborărilor și colaboratorilor. Trebuie să constatăm (ca precizare) că vorbim foarte puțin despre numele mari din arealul românesc și încercăm relevarea contribuțiilor de peste hotare, chiar dacă acești creatori sunt, în general, tot români… diasporeni (stabiliți definitiv în străinătate). Este atragerea valorilor relevante dintre granițele limbii române, pentru spiritul românesc, ca vajnici luptători pentru limba română, metafora și
complexitatea sa.
Scriitorii basarabeni pot deschide o listă cu academicieni (Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Vasile Șoimaru), președinți de stat ca Mircea Snegur, scriitori recunoscuți de peste Prut ca N. Mătcaș, N. Bulat din Soroca etc.
Din Canada cu „Destinele (ei) literare” i-am publicat pe Alex Cetățeanu (mare suflet de român), George Filip, Codruța Marin, Valeriu Cercel… Recent eminescologul Adrian Sahlean și mulți alții de pe cuprinsul Statelor ne arată că prețuirea limbii post materne rămâne icoană sfântă și care alină acel „dor neîmplinit/copil al suferinței”. Din Australia Ben Todică răzbate ca un fior tainic și pătrunzător cu selecțiile sale din tot ce i se trimite de pretutindeni. Clipurile sale rămân modele ale genului iar comunicarea cu plaiurile românești este emblematică și greu-greu comparabilă. Gruppo Scriviammo este de neegalat, pentru că Doamna Daniela Straccamore ne trimite creații și nume de top, mai multă poezie (și poete) a căror traducere e asigurată de Rodi Vinău, a cărei muncă n-o
putem aprecia îndeajuns pentru că e complexă, complicată, valoroasă, unică. Colega noastră Gabriela Ana Balan ne ajută mult printr-o legătură strânsă pe net cu acest valoros grup. Această poetă reprezentativă pentru M.C.R. este publicată în Italia ca și mulți alții. Gabriela Ana Balan, poezii publicate în pagina Scriviamo, revista L'Inchesta, Italia Din Israel ne vin colaborări și direct nouă și datorită unuia dintre cei mai valoroși colegi-colaboratori ai noștri, scriitorul și epigramistul Mihai Batog-Bujeniță. Să nu uităm că acest domn comandor conduce și cenaclul ALPI și revista de umor, dacă nu cumva cea mai bună din țară, Booklook (în Iași). Peste toate, „buclucașul” Mihai e un foarte mare scriitor. Dorel Schor, Grauenfels, sunt niște scriitori cu totul deosebiți, cu operă, activitate în Agora, conducători de publicații. Martha Eșanu este din Iași, dar la înălțimea acestora. Din Elveția, genevezul Ștefan Racovitză ne-a
însoțit până de curând (l-am pierdut anul trecut) cu mărturii aspre și inconfundabile. Putem continua…
3. Rubrici și rezultate
Dacă le numărăm bine sunt peste 22 de rubrici, aproape număr de număr bine acoperite de creații ilustrative: Studii și Istorie literară, poezie, proză, interviuri, eseuri, știință și Educație, folcloristică, etnografie, artă plastică, comentarii politice, dramaturgie, istorie, opinii și microfișe pentru istorie etc. Suferă doar rubrica de traduceri.
[ add comment ] ( 2 views )
A. Scurtă istorie… culturală.
Dacă un mare învățat ca Dimitrie Cantemir scria că Moldovenii sunt primitori și ospitalieri, mai puțin vasluienii care se îmbrăcau în straie proaste și veneau să ceară de la călător, însemna că era mare sărăcie prin aceste părți și o educație incompletă (ca să nu spunem altfel). De-a lungul istoriei am putea vorbi de câteva momente cultural-educative
care se impun atenției unui cititor avizat și unui patriot. Nu vorbim de tradiții, obiceiuri, datini cu rolul cultural secular. Înființarea primelor școli publice în 1832 (Bârlad), 1833 (Huși) și 1841 în Vaslui, ar fi acte de impact în profil, chiar dacă
tuturor ne place să vorbim de acel an
1475, cu magnifica victorie ștefaniană.
1846 (Clasul real al Codreanului), apariția primelor ziare (1870 – Semenătorulu-Bârlad),
1873 – Vocea Hușului (Huși),
1875 – Albina Vasluiului (Vaslui)
1890 (înființarea primului
Gimnaziu devenit Liceu în deceniul al 3-lea din secolul trecut la Vaslui), 1951 (prima Bibliotecă publică), înființarea Muzeului (1973), Casa de cultură în 1972 (după înființarea județului în 1968) ar fi câteva date memorabile. Pentru cultura locului Festivalul Umorului (1970) și înființarea TVV (1990), pot fi date de referință pentru acest avânt cultural fără precedent.
B. TVV (Studioul de televiziune și radio) înființat pe 5 decembrie 1990, cu prima emisiune publică de Ajunul Crăciunului, 24 decembrie 1990, reprezintă trompeta în Agora și permanența valorică pentru ultima generație, cu mare autoritate și cu înfăptuiri unice, demne de cartea recordurilor. TVV rămâne emblemă perenă și după ce întemeietorul ei nu va mai fi, pentru simplul motiv că din acest moment se poate vorbi de viață culturală în județ și de începutul cuplării la cultura națională. Unii n-au fost de acord cu existența acelui Curent cultural-informațional vasluian deși au fost recunoscuți ca reprezentanți valoroși. Dar acele sute de creatori și sutele de opere tipărite până astăzi, apartenența declarată la jurnalismul cultural de pe mapamond sunt realități clare.
C.Vasluiul pe harta culturală a lumii, este o altă realitate onorantă, certă, ușor demonstrabilă acum, mai ales după apariția Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC cu 671 de colaboratori din toată lumea, după 6 ani de apariție. Pentru aceasta reporterii TVV au străbătut lumea în lung și în lat, pe 4 continente, 32 de țări. Și, totul a pornit de la acel minuscul grup care a înființat pe 5 decembrie 1990, TVV-ul, cu prima emisiune în eter după mai puțin de 3 săptămâni, cu efecte mediatice imposibil de cuantificat exact, dar ușor vizibile în zilele noastre.
D. AZI în lume: Da, azi Vasluiul și oamenii săi de valoare sunt cunoscuți și recunoscuți în Canada (Montreal – Destine literare, Toronto ș.a.), S.U.A (New York – Cenaclul Lumină lină dar și mulți români stabiliți în State), Italia (Roma, Grupul impresionant Scriviamo), Germania (ne „aude” Georg Barth, Emil Gavra și acei mulți colaboratori), la Chișinău (cu un Tudor Șoimaru, excepțional patriot român, academicienii Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Ion Dediu, Mircea Snegur etc., etc.), din Israel (mulți prieteni și colaboratori) chiar din Maroc. Și lista poate continua. Din România n-am avut curiozitatea să numărăm localitățile din care ne vin colaborări, dar părintele Botiș din Maramureș, Al. Ionescu, Nică D. Lupu ș.a. (din București), ieșenii noștri foarte dragi în frunte cu Mihai BatogBujenița (conducător Cenaclu ALPI și al revistei umoristice Booklook), de la Bacău nu lipsesc, aproape număr de număr, prof. univ. dr. Ioan Dănilă, dr. ing. Dumitru Brăneanu, Cornel Galben, Mihaela Băbușanu și (iarăși) mulți alții, nu ne lipsesc acei bravi colaboratori din circa 120 de localități românești… Mai sunt și colaboratorii de aproape, de mare valoare și reprezentativitate ca dr. Valeriu Lupu, Th. Codreanu, Costin Clit, Laurențiu Chiriac, (și D.V. Marin, nu?), Vicu Merlan, Simion Bogdănescu… și lista poate continua, preț de o carte de 740 de pagini, BĂTĂLIA PENTRU VASLUI/222 printre noi/ istorie culturală, Iași, Pim, 2020. reprezentativitate ca dr. Valeriu Lupu, Th. Codreanu, Costin Clit, Laurențiu Chiriac, (și D.V. Marin, nu?), Vicu Merlan, Simion Bogdănescu… și lista poate continua, preț de o carte de 740 de pagini, BĂTĂLIA PENTRU VASLUI/222 printre noi/ istorie culturală, Iași, Pim, 2020. În acest context stimulativ autorul acestor rânduri a putut 46 de cărți, a scos Revista MCR, a susținut apariția ziarului. Într-una din paginile ziarului nu lipsesc o parte dintre aprecierile colaboratorilor și cititorilor din această perioadă. E. Realitatea vasluiană, de cunoscut: Noi nu putem să nu-i invităm pe toți vasluienii să mediteze la aceste mari reușite, pe ieșeni, băcăoani, gălățeni să ne citească ziarul care acuși face un sfert de secol, Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău. Niște mincinoși sau politicieni, ar glăsui fariseic: „nu se putea face asta, fără sprijinul dvs…” Care sprijin? Când? Că tot poporul vasluian a beneficiat de aceste mijloace culturale și de presă e foarte adevărat. Că nici un politician sau primar de muncipiu n-au făcut vreun abonament sau să acorde un cât de mic sprijin… iarăși este adevărul adevărat. Aculturali, ce să zicem, poate și analfabeți funcțional. Realitatea crudă este una singură: am izbândit în pofida unor comunistoizi înrăiți care ne ocultează cât pot, datorită unei voințe peste rând și a acelor mari prietenii pe care le invocăm și le evidențiem mereu. Noi suntem aici, la roate, noi (mai) reușim cu mijloace atât de puține, aceste atât de mari fapte culturale contemporane. Chiar suntem mândri de contribuția consistentă la un patrimoniu vasluian, de elementele pentru Pantheon pe care le impunem în această perioadă de făurire a noii culturi existențiale. Asta trebuie să se știe: ADEVĂRUL !!!
[ add comment ] ( 3 views )
Calendar
