SFINȚI… ȘI NĂDEJDI 
„Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.”(M. Eminescu – Epigonii) glosa marele poet cugetând cât de greu este în viața asta să faci ceva deosebit. Poezia filozofică eminesciană este pururi izvor de inspirație și motivație pentru cele ce avem de îndeplinit, cum se spune, ca simpli cetățeni. Până la urmă ne doare că nu ne mai ajung pensiile și salariile, că vine iarna cu prețurile ei viforoase, că în loc să creștem ca bunăstare, scădem drastic, ba, unii ne uităm cu groază la trecerea timpului care ne închide din ce în ce mai multe uși. Putem ieși din
mersul lumii?
Desigur, avem sănătatea amenințată de pandemie. N-am să pot pricepe cum unii de tip Șoșoacă văd cum le moare omul la picioare și ei nu recunosc nenorocirea, acționând împotriva vieții semenilor lor, în numele nu al dreptului la viață pe care-l avem cu toții, ci în numele unor ipotetice libertăți și drepturi fundamentale. Ăștia ar trebui urgent internați la ospicii, ca să nu spunem câte amenzi ar trebui să tot plătească. Un om cu scaun la cap știe că libertate deplină nu există nicăieri.
Pentru moldoveni, toamna aceasta a fost secetoasă și tare nepotrivită pentru agricultură. Ce epocă optimă pentru culturile de toamnă ar mai fi putut fi? Așa că grâul de anul viitor e în mare pericol. Cine are posibilități de irigații e mare norocos. Dar pâinea viitoare e în mare cumpănă.
Mari tâmpiți mai avem în fruntea țării: cum să faci o „lege a
porcului” care să lovească dureros în țăran, în alimentația cât de cât sănătoasă a românului? Și așa sectorul zootehnic e într-o grozăvie de nedescris, îi interzici și ăluia care mai poate sau face eforturi teribile să mai crească o vită, un porc, să respecte reguli imposibile? De curând apăruse altă lege care-i obliga pe micii fermieri la o adevărată muncă la calculatoare, să facă raportări zilnice ș.a. Alți idioți adevărați.
În învățământ, câte bordeie atâtea obiceie: se străduiesc bieții
oameni și bieții elevi să învețe cât mai bine. Mulți sunt conștienți că fără carte nu se poate. Din păcate se mărește numărul tâmpiților, al analfabeților funcțional, al populației sătești analfabetizate.
Analfabetismul mai bun decât moartea.
Moș Nicolae a adus pe ici pe colo daruri, Moș Crăciun cel sătul ar trebui să aducă îndestularea trupească, iar de An Nou să ne descărcăm de toate angoasele și stres, ba, chiar să mai sărbătorim
până-n Bobotează…
Sfinții, însă, n-au dat niciodată ceva real, direct, concret, că nici nu știm dacă au existat aevea. Rolul lor e să ofere nădejdi și ceva mai multă încredere în viață.
Până unde trebuie să meargă speranța de ajutor?

[ add comment ]

<<First <Back | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | Next> Last>>