Să consemnăm o realitate îmbucurătoare: împlinim 7 ani de apariție a acestei reviste, repede ajunsă internațională, cu acest număr 4/28, adică nr. 4/2021.
Cred cu toată convingerea că și cu ajutorul acesteia am reușit să punem amărâtul de Vaslui pe harta culturală a lumii, în pofida atâtor defăimări venite de la ziariștii de duzină din interior: aici e polul sărăciei, dar, mai ales, locul
întâmplărilor cu tot felul de criminali, violatori, târfe, bețivi, hoți, tâmpiți. Noi am afirmat întotdeauna următoarele, adică altceva:
1. Acesta este un loc mereu părăsit de materia cenușie (realitate istorică, din cauza condițiilor inapte dezvoltării) care contribuie la propășirea cultural-economică și socială prin alte părți ale țării sau în lume.
2. Realitatea pregnantă e că populația e la fel de muncitoare ca mai pretutindeni, că sunt și aici unele valori, că emigrația inteligenței este mare, cu mare nenorocire permanentă pentru vasluieni.
3. Zicem cu toată convingerea, chiar dacă destui reduc meritele localnicilor doar la ieșirea și afirmarea în lume a prof.dr. D.V. Marin și a grupului său de presă, de departe personalitatea culturală a ultimilor 51 de ani, că ne putem uita și după cei care au plecat de pe aici, dar care-i servesc pe cei de dincolo de granițele județului, acolo, undeva, nu pe ai noștri; dar să și constatăm cu îngrijorare că:
4. Cel care reprezintă de peste 5 decenii cultura și jurnalistica locului DE AICI, pentru cei de aici, este fără vreo îndoială, profesorul stabilit la Vaslui, în 1970, ca inspector cultural.
5. Destinul său a fost și este să fie UNUL CONTRA MULTORA. Să mai spunem încă o dată despre comunistoizii instalați temeinic la conducere și care-l ocultează cât
pot?ȘI ACUM DESPRE NOI TOȚI Când am pornit la treabă în ziua de 1 februarie
2015, eram 5 oameni de suprafață culturală: Val Andreescu, Mihai BatogBujeniță,
Valeriu Lupu, D.V. Marin, Cornelia Ursu, cu art designer Anca Moldoveanu. Voiam să facem ceva, dar nici vorbă să știm ce o să iasă. Ne-am mobilizat cu toții,
eu am făcut rost de fonduri, având infrastructura ziarului și la începutul lunii martie am ieșit pe piață cu 92 de semnatari. Dacă priviți la Colegiul de redacție, puteți fi și acum foarte surprinși, pentru că am avut nume foarte mari chiar de la începuturi. Acum suntem 812, de unde și titlul.
Ne-am asumat o nișă atunci și acum: jurnalismul cultural.
Ne-am mobilizat și ne mobilizăm cam fără egal, a dispărut Andreescu, dar au apărut alții deși mai mare forță: ex. Gabriela Ana Balan, emblema poetică reprezentativă a revistei, au venit mulți ieșeni, băcăoani, bucureșteni, sau mulți alții din toate provinciile românești. Nu putem omite contribuția excepțională a celui care a fost marele nostru prieten, prof.univ.dr. Alexandru Ionescu (București) și nici nu putem evita pomenirea altor excepționali oameni de cultură ca Acad. Const. Toma (Iași), Acad. C.D. Zeletin (București), Acad.
Avi Tudose (Huși), scriitorii și jurnaliștii, Ștefan Racovitză (Elveția), Ion Gheorghe Pricop (Duda Epureni), trecuți acum pe alt tărâm. De ce să fim mândri? Pentru că:
1. Acoperim toată țara cu nume importante, conducători de publicații, oameni cu operă, personalități în domeniu; avem o unică susținere din diaspora. Prin ei, am devenit membru ASRAN.
2. Avem un număr impresionant de rubrici în cuprinsul celor, de fiecare dată, 160 de pagini, format A4, cu excepția teatrului, toate de înalt nivel.
E drept că poezia face o lege, că datorită lui Mihai Batog-Bujeniță și doamnei Cornelia Ursu, ALPI (Asociația literară Păstorel Iași) își ia porția leului,
că nu lipsește serialul consacrat folclorului și lui Tudor Pamfile, exegetul Valeriu Lupu este ca martie în post, adică nu lipsește în nici un număr, Gabi
Balan nu ostenește nici ca poetă nici ca sprijin pentru noi și Scriviamo – Italia… E drept că greul îl ducem noi, cei de la roate, adică eu și bravul meu
colaborator, Cătălin Sîmpetru, un adevărat erou. Dar, și mulțumirea noastră e mare!!! Deplină.
3. Mă simt dator să destăinui public faptul că acest domn Cătălin, în afară că realizează grafic ce și cum vedeți în revistă, a realizat designul pentru aproape toate cele 52 de cărți ale mele.
4. Să mă plâng că nici unul dintre cei plătiți pentru cultură locală (mamă, și ce de bani… ce de stipendiați „amplasați” !), nici o oficialitate nu ne sprijină, ci ne sabotează ori ocultează? Ba, o incompetentă damă de mare influență pe care am
nominalizat-o în ziar, mi-a intentat și un proces iar niște putregaiuri de la o fițuică locală ne atacă permanent.
5. Avem în ajutor ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, precursorul acestei reviste, apărut acum PESTE 25 de ani, și, care-și păstrează pagina culturală de atâția ani. Adevărat RECORD NAȚIONAL.
6. 7 ani nu e o perioadă așa de mare, dar M.C.R. a reușit atât de mult. Niciodată un grup atât de mic n-a reușit atât de mult pentru o așa de mare comunitate,
în tot decursul istoriei.
7. Revista M.C.R. este o dovadă peremptorie pentru existența Curentului Cultural
Informațional Vasluian susținut de noi peste 3 decenii, cu nume mari și foarte mari în plan cultural,cu încurajarea talentelor din plan local (circa 300 de scriitori, 450 de scrieri).
VA URMA
[ add comment ] ( 15 views )
Să te ferească dumnezeu de cât rău poți să-ți faci cu mâna ta. Cam așa s-ar putea rezuma starea de bătălie politică actuală cu repercusiuni grave în județul Vaslui. Răzbunări peste răzbunări: „mi-a plăcut” cum l-a ras Tătaru pe Arcăleanu, bravo, domnule ministru, ați făcut exact cum v-ați înțeles cu Mitică Buzatu din urmă cu ceva ani. Nimic tânăr în preajma dvs., nimic din ce poate să vă amenințe poziția de președinte.
Și, mai e ceva, domnule doctor Tătaru: am ajuns în distrugătorul val 4 al pandemiei… vi se datorează ceva , ca fost ministru al sănătății ?
Răzbunarea cea mare este, însă, al grupului comunistoid cu intensitate preocupat ca posibilele realizări „cultural-literare-istorice” ale noastre să nu fie cunoscute. Prietenii mei sunt îngroziți de amenințările formulate de mari și micii județului, în frunte cu incompetenta de la Muzeu. Ceilalți din presă, care cam toți sunt plătiți de pătura conducătoare, nu îndăznesc să le iasă din cuvânt. Ba, cea mai cunoscută incompetentă din județul Vaslui, mă cheamă în judecată, pentru că-i mai trebuie ceva, vreo 100000 de lei, să-și termine vila…
Pe scurt: cultura locului e în mare suferință, îndrăzneții sunt din ce în ce mai puțini, vârfurile valorice de prin liceie fug cât pot de Vaslui, încadrându-se în hemoragia seculară a materiei cenușii de pe aici. Rar, mai văd câte unul cu merite promovat printr-o funcție mai acătării. Prostia și obediența sunt la cea mai mare căutare.
Incultura politică e gestionată de sistem. Cum să sufle cutare parlamentar (că sunt unii care 4 mandate au vorbit 16 minute !!!) în fața șefului care-l poate spulbera cu un singur cuvânt ? Am scris că alegerea lui Florin Cîțu ca președinte PNL e mare catastrofă și iată, se adeverește. În jocul acesta a intrat și Tătaru cu ai lui. Aud că Bica de la Bârlad, are mai multă personalitate, restul sunt mutanți într-o înfruntare inconștientă împotriva concetățenilor.
Și, uite-așa te afli la mâna unor analfabeți funcționali, a unor împătimiți după bani și avantaje, a unor interese clare împotriva vasluienilor.
Revenind la CULTURA vasluiană. Ați văzut pe cineva, vreo oficialitate sau vreun „ziarist” că s-a exprimat despre Simpozionul Național, organizat de noi, pe cheltuială proprie, cu participări din țară, cu prilejul aniversării celor 25 de ani de la apariția ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău ? Nu se află !
Și așa putem spune încă o dată că reprezentăm cultura vasluiană de peste 51 de ani, cu ziar, TVV, revistă și 51 de cărți, doar UNUL CONTRA MULTORA !
Să nu creadă cineva că vrem să-i înfruntăm pe cei din acest ghem viermuitor, că-s mulți și răi, ci doar că avem dreptul să ne afirmăm independența, valoarea, contribuția îndelungată și necesară acestor năpăstuiți conjudețeni.
Că, doar nu scriem, doar pentru cei de azi.
[ add comment ] ( 14 views )
(Mai…) trec cocoarele ?
Trecerea cârdurilor de cocoare era cam dintotdeauna un spectacol impresionant al naturii care se pregătește de iarnă sau intră în primăvară, îndemnul la muncă și speranță.
Sunetele lor specifice, numărul mare de indivizi în zborul acela în săgeată, semnificația trecerii spre țările calde – sau invers – era și semn de normalitate și dătător de speranțe: totul va fi bine până la urmă.
Vara aceasta am făcut un fel de circuit prin țară și printre cele care mi-au atras atenția a fost faptul cu mai toate cuiburile de cocostârci erau clar părăsite, devreme ce din aceste impresionante construcții circulare, creșteau buruieni sau atârnau bucăți de folie de plastic. Nici pe un câmp n-am văzut de-a lungul celor 1500 de km vreo barză. În comuna Brețcu, imediat sub munte, am numărat 14 cuiburi părăsite, ca și în tot Ardealul, ca și în toată Moldova.
Au dispărut acești vestitori ai primăverii, cocostârcii ?
Zilele trecute, de la Pungești spre Siliștea, am văzut aproape la distanțe egale, 3 șerpi, care s-au topit cu mare iuțeală de pe asfalt în buruienile de pe margine. Păi, broaștele, șerpii, lăcustele erau hrana cocostârcilor.
Păsările aste greoaie erau desfătarea copiilor, erau garanția normalității pentru cei mari, făceau parte din spectaculosul natural în viața de zi cu zi…
Dar, în vara asta, cred că le-a venit sfârșitul. Dacă mă ghidez după cuibul de la marginea satului Hârsoveni, comuna Ivănești, cu o familie prezentă în primăvară iar acum e trist-părăsit înseamnă că în vara asta s-a produs o catastrofă. Cum, oare, au dispărut cu totul ?
Explicația ar putea fi simplă: chimicalele și prelucrarea pământului cum n-a mai fost până acum (ați văzut că tarlalele sunt așa de fin lucrate că e de mirare că chiar se poate așa ceva).
Dar e clar, un DEZASTRU ecologic. Legat de pasărea care ne aducea liniște, pace în suflet, ne scăpa de dăunători-târâtori, țânțari și alte gâze. Spre deosebire de stolurile de grauri cu sistemul lor electronic de orientare, și individual și în stoluri cocoarele erau folositoare.
Semnalul nostru, poate fi auzit ?
Mai trec, de anul acesta, cocoarele ?
[ add comment ] ( 14 views )
Un subprefect care nu s-a învrednicit să participe laSimpozionul Național „25 de ani în slujba Vasluiului și a României” de joi 23 septembrie 2021, consacrat împlinirii celor 25 de ani de la apariția ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău,m-a întrebat de ce nu mă ocup de nepoți și, că, iar mai fac o manifestare culturală pentru analfabeții ăștia? I-am răspuns că știu că uneori pun mărgăritare în râtul porcilor, dar că oamenii aceștia, vasluienii, sunt cei
între care trăiesc de peste 51 de ani, care mă respectă și care sunt conștienți că personajul D.V. Marin e o emblemă a Vasluiului. Că unii dintre cei cu cele mai înalte funcții în județ beneficiază de aceste mărgăritare, nu e nici o îndoială. Și am dat exemplul Sesiunii organizate de Muzeu pe miliarde de lei (om bogat…) în balanță cu cei prezenți la Simpozion (cu totul, 40) care vin din diverse colțuri ale țării doar pe decontarea transportului (om sărac), din stimă fază de organizator și de vasluieni. Acolo o șleahtă de trântori pe banii statului, aici o mână de oameni cu suflet mare și cu minți creative care vin doar să-și mai afirme din valoarea mereu în creștere. Oricum… niște oarecari au avut grijă să ne saboteze, iar presa locală, pentru care ar fi trebuit să fie o sărbătoare, n-a strecurat nici o notă prizărită pe undeva. Singurul care a acordat atenție cuvenită a fost Lili Trifu, un fel de opozant dea lungul timpului, dar care se dovedește un ziarist de calibru. E clar că în județul Vaslui nu putem vorbi de „presă culturală” (decât în Meridianul…) și că troglodiții ăștia au grijă doar de mațul gros. Să mă mai mir că doar câțiva sunt membri UZPR?
Am avut plăcerea să-i înmânez legitimația de ziarist unui domn foarte îndrăzneț care scoate pe speze proprii TV Dumești: Jenică Rusu. Felicitări.
În Grădina de vară din spatele Casei de cultură, cu ceva frig în spate, dar cu multă căldură în vorbe, cei 6 reprezentanți ai Iașului cultural în frunte cu Dan Teodorescu, Calistrat Robu, Corina Gherman au transmis aprecierile lor, au urat succes pe mai departe; cei 7 reprezentanți ai Bârladului cultural în frunte
cu Viorica Ghenghea, artist plastic, s-au manifestat și în vorbe și în fapte prin expozițiile de pictură, cusături, sculptură pe care ni le-au prezentat. Ce-i drept de la Vaslui, am fost mai mulți, dar niciunul nu s-a lăsat mai prejos: dr.Valeriu Lupu a moderat iscusit desfășurarea activității, Nicolae Viziteu nu ne-a lăsat fără o frumoasă expoziție de caricatură, Gheorghe-lansat ultimele lui volume tipărite, Paul Zahariuc (un istoric al ziaristicii locale) ne-a înmânat ultima lui carte, profesorul=inspector Pavel Toma a afișat o carte dar și-a îndrumat și elevi să vină la manifestare… Ca o pată de culoare a fost prezența unor membri ai Ansamblului Privighetorile Zeletinului condus de 46 de ani de prof. Nicolae Popa, cei doi frați Geangu acompaniați la acordeon de Florin Mâniosu. A fost prezentă și Genoveva Porumb o reprezentantă a muzicii populare din județ, au fost și 6 persoane ca „public” în afara celor invitați. Remarcăm cuvântul lui Gelu Bichineț, a reprezentantului Jandarmeriei, căpitanul Alexandru Vatavu, și mai ales a reprezentantului Episcopiei, părintele Cosmin Gubernat, un preot foarte deștept și cu mari perspective de viitor.Un moment aparte a fost lansarea Revistei internaionalizate MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC nr 3/27/ 2021, ajuns la 781 de colaboratori din toată lumea, dintre care prof.dr. D. V. Marin a distribuit un mare număr celor prezenți, alături de ziarul festiv. Poeta Gabriela Ana Balan, cel mai reprezentativ produs creator al acestui important mijloc de cultură, a avut un cuvânt de mare căldură sufletească și apreciere pentru aceste tribune ale culturii vasluiene, iar prof.dr. D.V. Marin a accentuat că prin acestea, prin cărți, prin prezența lor în toată lumea s-a ridicat Vasluiul pe harta culturală a lumii. S-au acordat DIPLOME ANIVERSATIVE unui număr impresionant de personalități. N-aupart icipat, și „le mulțumim ” pentru asta, vreunul de la primărie, prefectură, sau de la Consiliul Județean. Pace lor, întru neștiință, prostie și răutate, comunistoizi înverșunați.
Simpozionul Național a fost recepționat de UZPR care a trimis o Diplomă specială de felicitare pentru ziarul nostru la cei 25 de ani aniversați. Liga Scriitorilor din România a fost prezentă prin membri marcanți în frunte cu Dan Teodorescu. Am primit felicitări de la circa 35 de personalități din toată țara.
Mențiune specială pentru dr. Valeriu Lupu: valoare, înțelegere, pricepere și
competență.
[ add comment ] ( 4 views )
A fost greu să apară acest ziar, e și mai greu să continuie, în aceste vremuri de făurire a noii culturi existeniale. Bănuim că peste ceva ani lumea se poate întoarce la slova scrisă care astăzi e din ce în ce mai neprețuită. Ca „omul de la roate”, de la jug, de la concepie până la realizare, cred că prin tot ce am realizat în domeniul culturii și presei vasluiene în răstimpul acestor peste 51 de ani, nu mai pot fi egalat vreodată. Ca omul simplu și muritor, acum la peste 80 de ani, cred că las destul în urma mea, în primul rând operă de patrimoniu așa cum constată o serie de analiști. Nu știu dacă și pentru Pantheon… Scripta manent, adică aceste semne tipografice care să amintească de TVV, Unison Radio, de atâtea și atâtea acțiuni social-culturale în toată Moldova și prezena în țară și peste hotare. Chiar mă mândresc a fi membru al Asociaiei Scriitorilor din America de Nord, dar și prezent în Australia, Italia, Germania, Anglia, Basarabia, Ucraina ș.a. Recordman mondial, chiar, în domeniul jurnalisticii. În istoria culturală a Vasluiului rămân, sigur, UNUL CONTRA MULTORA chiar dacă am fost istoric, scriitor, om al învăământului, promotor politic, în sport, viață artistică și… jurnalist: cel mai mare din toate timpurile. Să spună alții… care… ar mai fi pe aceeași treaptă? Când? Vă mai las și 51 de cări deja tipărite, 8 intrate în cir cuit naional. Un ziar, Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău în slujba Dvs. în acești 25 de ani, alături de celelalte, nu e la îndemâna oricui, mai ales în tăcerea neagră impusă de comunistoizii contemporani. Rămân, deci, om al epocii în care am trăit, visat, produs fapte nu numai vorbe, situat în bătălie pentru
viaă și progresul acestor locuri de unde mereu emigrează valorile. Mi-am asumat de bunăvoie acest destin, „De ce-aș fi trist ?” (Tudor Arghezi).
Nu sunt puini acei care îmi spun că aceste mari sacrificii personale înseamnă doar mărgăritare în râtul porcilor…
[ add comment ] ( 3 views )
Calendar
