Aș putea să rememorez momente legate de flacăra culturală pornită de noi, câțiva, atunci, pe 3 iulie 1970?
50 de ani, fără o zi…
Fac parte dintre acei favorizați de soartă și muncă pentru că am avut posibilitatea de A FACE câte ceva absolut notabil pentru amărâtul de Vaslui care a fost și este văduvit de valori stabile, ba, procopsit și cu primari sau președinți de Consiliu Județean neiubitori de cultură, aprigi adversari ai valorilor locale. Dar despre acești… altădată.
Am fost director de școală gimnazială 7 ani, înainte de a fi selectat pentru Inspectoratul județean de cultură Vrancea și de la 1 martie 1970, la Vaslui, absolvent al Facultății de filologie Iași. Istorie lungă și cu totul sigură pe care am înregistrat-o ca jurnalist din 3 oct.1957, cu articolul din Steagul Roșu, Bacău, intitulat „Bibliotecarul n-are timp”. Vasluiul a devenit casa mea cu atâtea și atâtea posibilități de a-l părăsi, dar rămas în bătălie pentru limba română și cu spiritul comunist chiar de azi. Despre acest oraș am scris aproape 21.000 de pagini…
Massoff, Bițu Fălticeneanu, Radu C.Tănase,
E. Comarnescu, D.V. Marin.
Fotografia pe care am mai publicat-o înfățișează ceva mărimi ale timpului cultural-ziaristic, pentru că sunt pe treptele cinematografului Traian 3 ziariști și cu Manole Auneanu de la Urzica, urmăritorul inițiatorilor și al musafirilor. Materialele lui de presă au fost cele mai favorabile, în timp ce ale celor de la oficiosul partidului, Vremea nouă, au fost cele mai defavorabile și nedrepte.
La ora 11, pe 3 iulie, am făcut poza de frumoasă inițiativă pe care o vedeți, după amiază: cuvântări cu iz partido-patriotic, spectacol de deschidere, un fel de masă comună, lăsată cu petrecere la „hotelul partidului”, în cele 4-5 camere din spatele Poliției județene actuale. Beția adevărată a fost la Huși, cu antren asigurat de Emil Pascal, directorul Casei de cultură și… vinurile, glumele asigurate de dr.ing. Avram D. Tudosie și Ion Neamțu de la IAS.
În cărțile consacrate Festivalului semicentenar (cea din 2010 și asta aflată sub tipar) sunt detalii tare interesante. Eu mi-am făcut pe deplin datoria tipărind și acest al doilea volum prin care demonstrez că principalele promotoare culturale în acești 50 de ani au fost:
1. Grupul de presă dimprejurul TVV, de la 5 dec. 1990, în regim de permanență alături de Unison Radio, ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău (din 26 sept. 1996 și până azi cu pagină culturală), respectiv, revista internațională Meridianul Cultural Românesc (din Vaslui, da, din Vaslui) cu difuzare pe 4 continente, 32 de țări și peste 600 de colaboratori din toată lumea.
Am asigurat promovarea media și în presă, a celor peste 483 de intervievați la TVV-radio-ziar, valori naționale și locale. Făclie încă nestinsă astăzi, subliniez permanentă.
2. Festivalul Umorului „Constantin Tănase” bianual cu durată a manifestărilor între 3 și 14 zile dintr-o ediție. Un clar element cultural pulsatoriu, pe banii mulți ai statului, mânuiți de oameni nu întotdeauna de bună condiție, intenție, moralitate.
3. Biblioteca județeană, uneori bine susținută de Muzeul Județean.
4. Personalități locale din câteva comune care mai pot face câte ceva pe banii lor. Voi reveni, la acest aspect.
Cu certitudine, acum 50 de ani a pornit în „comuna Vaslui”, cu o populație de circa 17.000 de locuitori (Bârladul avea 47.000), unde nici acceleratul nu oprea, o caravană culturală demnă de toată admirația.
Mă bucur să fi fost în ea ca întemeietor, actant, profesor-susținător, media-responsabil pentru tot ce s-a difuzat în țară și în lume.
De acum… 50 de ani. Și până azi!
[ add comment ] ( 1 view )
Calendar
