1. Alienarea dorinței de cultivare spirituală și culturalizare este ușor de constatat. Luat ca punct de observație Vasluiul a prezentat două aspecte legate de educație, respectarea înaintașilor, omagiu poetului : La monumentul lui Eminescu din centrul civic col.(rez.) Mihai Focșa a organizat o depunere de coroană (la ora 10) cu pensionari colegi, și fără nici un tânăr sau elev. La câțiva metri distanță , la intrarea la Inspectoratul de poliție era un grup de tineri, tot 22 la număr, care se hlizeau privind la cetățenii onorabili ascultându-l pe cantautorul Ion Chiriac interpretând melodia soților Teodorovici. („știți ce comemorează oamenii ceia de alături ”(întreb o domnișoară în roșu, „iaca de asta nu mai pot eu…”, „de Eminescu ați auzit ?” și aproape toți chicotesc amuzați, că, adică, nici eu n-am ce face…).
2. La Biblioteca Județeană sunt în sala de studiu tot cam atâția copii de clase gimnaziale, unde Șefa de serviciu…. Moga susține o lecție modernă despre M. Eminescu și opera lui, sunt și 4 cadre didactice, este și Gelu Bichineț, directorul. Atmosferă cu grație…poetică, copii mai mult sau mai puțin atenți, dar, observ că aici chiar se face educație pentru modelul suprem poetic. Dar dacă, dintre miile de elevi ai municipiului, doar atâția aud câte ceva despre poetul național, de ziua lui, mă gândesc la acel ceva, că înseamnă foarte puțin.
3. La Muzeul Județean dr. Laurențiu Chiriac și colegul său, Marian Antoniu, au „desfășurat” o echipă de aleși oameni de cultură din județele Iași și Vaslui, în prezența câtorva maturi din târg (și de la Tăcuta), a vreo 2o de elevi de clasa a XI-a (i-am întrebat la intrare care dintre ei scrie câte ceva și m-au tratat cu adâncă tăcere), a unor oameni de presă. Ce le-am spus citiți, alături. Dar, prezența lui Mihai Batog-Bujenița, Corina Gherman, Teodor Pracsiu, Vasile Larco, cei care au vorbit despre cărți la lansarea lor, adică despre autorii Viorica Șerban, Corina Matei Gherman, Calistrat Robu, plasați și ei într-un prezidiu, chiar că a fost de un regal cu vorbe. Au recitat Daniela Oatu , Dumitru Apostolache, am vorbit și eu, deci 2 ore petrecere intelectuală. (Desigur, m-am întrebat cum și ce au gândit elevii…).
4. M-am uitat cam ce grupuri de elevi se mai mișcă… N-am văzut. Bănuiesc de patriotism profesorii din școli care au organizat câte ceva.
5. La Iași un grup de scriitori au fost prezenți la Teiul lui Eminescu, la Obeliscul din Copou. La ALPI – Iași, peste 70 de oameni au petrecut cu Eminescu, duminică, după ora 10, la Biblioteca Județeană. În Bârladul intelectual s-a mișcat câte ceva. Dar, dar, TOT CU VÂRSTNICI, exclusiv cu VÂRSTNICI.
Deci:
Unde ni sunt visătorii ??? Adică tineretul, elevimea, cei entuziaști pentru metaforă, pentru simțirea umană aleasă ?
Putem ofta, ca și cronicarii moldoveni…„oh, oh, săraca țară”?!
[ add comment ] ( 1 view )
Cam de 30 de ani, în ultima zi a fiecărui an m-am deplasat pe cont propriu prin satele și comunele Moldovei, purtat de presentimentul ciudat că particip la înmormântarea datinelor-obicei din Moldova istorică. M-am născut la Giurgioana-Bacău, am copilărit acolo, am studiat la liceul din Podu Turcului și am urmat facultăți la Iași și București, unde am terminat cu un doctorat, am călătorit destul în lume. Dar în tot acest timp, adică o viață, am rămas purtător de folclor și promotor al tradițiilor și obiceiurilor populare în general și al Jocurilor dramatice cu măști în mod special. Cam de aici mi se trage hoinăreala prin sate în ultima zi a fiecărui an. Cu atât mai mult, că mai găsesc (din ce în ce mai rar) nestemate etnofolclorice ca firișoare de aur neacoperite de timpul care n-are milă nici de oameni, nici de faima lor, nici de familiile ori locurile de origine. Ce, mai, suntem muritori și „morți sunt cei muriți”deși putem căuta mult și bine „visul morții eterne”(M. Eminescu).
Am fost prezent în mai multe localități din județele Iași și Vaslui, urmărind ce mai înviorează atmosfera satelor, odinioară clocotind de voci-zurgălăi-cerințe-urări, sub un spectacol de sunet și lumină cu coregrafie specială, cu măști multicolore, cu sonoritate unică. Concluzii și păreri:
- Se înregistrează o revenire spectaculoasă a interesului populației pentru Obiceiurile de Anul Nou. Nu către sensurile lor arhaice, nici semnificațiile artistice. Spectacolul etnografic de sunet și culoare, stilizarea pentru scenă interesează.
- Cu sau voia sa STATUL român are rolul esențial: mai toate primăriile au găsit fonduri pentru stimularea artiștilor de o zi, tot banul fiind cel care mobilizează energiile.
- Acolo unde-s oameni de inițiativă , de sărbători se mișcă lumea spre spectacolul public de la primărie, de regulă cât mai impunător. Artiști pentru remunerări se găsesc mai pretutindeni, așa că la centrele de comună vin și cei pentru care nu se face nimic în sate.
- Festivalurile cu Datine-obiceiuri absorb bani serioși de la Consiliile Județene, sunt o necesitate, rămân cea mai ieftină organizare: să vină Irina Loghin pentru 10000 lei, plus organizarea, plus, doar câteva sute de spectatori, e mai greu. De Crăciun vin mulți , buluc mai toți cei care aud, alaiurile mai serioase primesc cel mult 5000 de lei și… ceva din buzunarul primarilor, eventual colaci, covrigi, o găleată cu vin. Destul de rar, însă.
- Până la urmă această reașezare a desfășurării Sărbătorilor de iarnă se situează în liniile generale ale noii CULTURI EXISTENȚIALE ROMÂNEȘTI.
[ add comment ] ( 1 view )
UNIREA cea mare a captat cel mai mult atenția și cred că a fost foarte bine: a fost un puseu de patriotism românesc în marea de amar a internaționalismului neproletar (adică a banului). Multiplele aspecte ale activităților, mai ales culturalpolitice sau servit nu neapărat de cultura propriuzisă, ci de elementele pur populiste, cu rare inserții factuale, adică nu cu multe dovezi care să pună realitatea timpului pe prim plan. Deci n-au lipsit deloc discursurile găunoase. Oricum, a fost un moment potrivit pentru încurajarea și promovarea sentimentelor patriotice ale acestei nații. Găsesc o bună realizare a intențiilor guvernamentale și mai puțin… educația politică otrăvită de Dragnea și problemele sale, conflictul Președinție – Guvern. (Foarte mulți vorbitori zic greșit „preșidenție” în loc de președinție, adică de la președinte și nu preșidinte, preșidente). SĂRBĂTORILE DE IARNĂ au început ceva mai repede pentru că unii
primaripoliticieni au declanșat „gălăgia” înainte de venirea lui Întâi: ba, au
aprins luminile localităților, ba, au trecut la cadorisirea copiilor (a populației),ba, au tot vorbit de sărbători cât au putut de mult. Așa se face că de Moș Nicolae n-au fost cine știe ce momente sărbătorești, au curs tot felul de colinde, contrafaceri și texte care de care mai adaptate sărbătorilor „fericite” de partid, stat și guvern. În numeroase sate există stații cu muzică non stop care umplu ulițele cu zgomot. Oricum, între 25 decembrie și 7 ianuarie sa
vorbit întotdeauna și s-a sărbătorit tradițional. Se mai face și la Vaslui ceva, adică Festivalul Obiceiurilor cu același fast și preocupare. Ar fi a 27 ediție, deși eu duceam formațiile de la Voinești, în 1971, la Muzeul Satului din București și eram pedepsit că în Piața Unirii fanfara și cei 45 de interpreți, de la Voinești, au provocat o îmbulzeală de lume nemaivăzută până atunci, până ne-am
retras la Hanul lui Manuc. La Muzeul Satului am primit felicitările primministrului de atunci și al multor delegații străine, pentru excelentele noastre reprezentații. FESTIVALUL OBICEIURILOR ne mai este necesar destui ani, deși, deja datineleobicei nu mai sunt cele de atunci. Am cercetat și scris peste ½ secol despre Jocurile Dramatice cu măști, despre celelalte obiceiuri de An Nou în special despre plugușor… Până la urmă, firișoarele de aur de atunci, mai pot fi zărite pe ici pe acolo, prin satele gata de dispariție. Credeți, dvs. că Ursul, Capra, Jienii, păpușarii, alte alaiuri, mai respectă rigoarea tradițională a artei populare și nu „designul” = simplificarea pentru spectacol? 5 DECEMBRIE, 1990: Sa înființat prima televiziune privată din
ROMÂNIA, la Vaslui, cu Licența 001/TV, cu așa de puține mijloace dar cu așa
mari efecte încât au fost cele mai alese reacții. Iată, au trecut aproape 3 decenii și nimeni n-o să mai repete această realizare vreodată, deși ora exactă s-a dat cândva… la Vaslui. Mai aducem aminte că PRIMA EMISIUNE TV… de aici a
fost, în dimineața zilei de 24 decembrie, DE AJUNUL CRĂCIUNULUI. A fost
sărbătoarea unui oraș, a unui județ, a unor oameni care au făcut atât de mult
pentru semenii lor, ei fiind atât de puțini. Epopeea culturală de atunci mai
continuă cu TVVonline, cu ziarul Meridianul de IașiVasluiBacău, cu Revista
Meridianul Cultural Românesc. Chiar vi se pare puțin că aceasta din urmă a
adunat 478 de colaboratori din toată lumea? Abia încep Sărbătorile de iarnă: noi vom apărea și pe 27, apoi pe 10. În umbra realizărilor noastre de excepție, vă dorim și Dvs., tuturor, cu satisfacția zilei de ieri, cu încrederea zilei de astăzi, cu speranță aleasă pentru ziua de mâine.
La Mulți Ani!
[ add comment ] ( 2 views )
Avem pretenția că am pus la dispoziția cercetătorilor și publicului larg o pagină de istorie reală susținută de concetățenii noștri vasluieni, la prima sărbătoare națională, 1 Decembrie, 1990. În două numere, două editoriale au fost consacrate acestui prim eveniment important de după Revoluție, de remarcat pentru ecoul său patriotic și pentru unitatea națională. Atunci, chiar era necesară o asemenea
revărsare de sentiment și voință populară pentru că erau și tendințe centrifuge, erau multe încercări de subminare a voinței naționale. Adunarea solemnă cu prezența a 100.000 de oameni, după Ședința solemnă a Guvernului, la Alba Iulia, spectacolele, parada militară însemnau susținerea noului regim, democratic, hotărâre de apărare a Unității României. Vasluienii s-au organizat destul de festiv, vineri, 30 noiembrie 1990, dimineața, când au semnat, în sala mare a prefecturii Credenționalele (legitimații speciale) cu care să participe la
sărbătoarea de la Alba Iulia, de sâmbătă, 1 Decembrie 1990, prima după schimbarea regimului, la 72 de ani de la Marea Adunare Populară din 1918. Am înfățișat câteva figuri ale timpului, în numărul trecut de ziar, printre care Vasile Stoica (Băcani), Petrică Chiriac (Duda Epureni), D. V. Marin și Marin Nistor (Vaslui), Ion Corciovă (Tutova), Ion Tărnăuceanu. Prezentăm acum și aici, fotografia de grup cu cei 79 de delegați, sub cupola Prefecturii Vaslui, înainte de îmbarcarea în autocare, pentru deplasarea la Cetatea neamului românesc, la cealaltă extremă a țării, mai toți având dorința să ne exprimăm hotărât pentru Unirea deja înfăptuită și să susținem vizibil politica națională. Poate, între cei care se recunosc, să ne mai comunice vreunul, adică să confirme participarea de atunci, conștient că a luat parte la un fapt istoric remarcabil. Vă invit să revedeți materialele publicate în cele două numere anterioare din ziarul nostru, adăugând doar, că la 5 zile de la acest eveniment am înființat prima televiziune privată din România, pe 5 decembrie 1990, cu prima Licență audiovizuală, 001/TV, la Vaslui, act cultural unic și irepetabil, de mare autoritate jurnalistică națională și internațională. Revista M. C. R. care străbate continentele astăzi e și ea un rod al curajului și îndrăznelii de atunci, dintr-un „loc unde nu se întâmpla nimic” (M. Sadoveanu). Și vasluienii de acum 28 de ani, au participat, ca și „curcanii” lui Alecsandri, ca și jertfiții la Țiganca sau Cotu Domului, ca și prigoniții din perioada comunistă, la păstrarea României, nu tocmai întregi, dar între hotare sigure și cu o limbă unitară. Nu spre glorie, ci spre știință!
[ add comment ] ( 1 view )
Nu cunoaștem materiale despre prezența vasluienilor, ori a moldovenilor la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Am afirmat că, atunci, de la Chișinău, unde era coordonatorul român pentru cultura în limba română în Basarabia, maiorul Tudor Pamfile a trimis o delegație care să fie printre cei 100.000 de participanți
din toată țara. Aspectul are o importanță istorică deosebită, pentru că venea în
sprijinul delegației basarabene (poate și alte scopuri) de după 27 martie 1918,
când se proclamase unirea cu Patria mamă. Credenționalele vasluienilor, cele bine cunoscute de noi, sunt de dată mai recentă și anume din 1990, când reprezentanți ai județului (prefectură și comune) au depus la Muzeul UNIRII, într-o dispoziție patriotică remarcabilă, sub semnătură personală, cele 79 de documente cu conținut unic (v. pag. 12), în dimineața zilei de 1 Decembrie, după care au participat la Sesiunea solemnă a Parlamentului dedicată sărbătoririi Zilei Naționale a României (de la Alba Iulia), apoi la marea adunare națională. Documentul de înregistrare poartă nr.6812, fila pentru Vaslui. Plecăm de la documentul de referință „Reprezentanții județului Vaslui participanți la Sesiunea solemnă a Parlamentului… din ziua de 1 decembrie 1990”, după care au urmat festivitățile cu și pentru miile de participanți, în fapt un miting de mari proporții pentru Ion Iliescu și F.S.N. care a contribuit la succesul mare la alegerile din 1992 și la cooptarea altor formații și partide în structurile administrative și politice, printre care ecologiștii reprezentați de Dumitru V. Marin și Vasile Ghiga. În fapt s-a urmărit și prezența celorlalte partide, pentru pluralism, dar în județ, nu prea erau, doar câțiva oportuniști sărind imediat pe funcții. Pentru cine nu știe CREDENȚIONALELE, cele din 1918, erau împuterniciri (ca legitimări oficiale) emise de organizări locale spre a putea participa, susține și vota pentru Unire, cea mai cunoscută grupare fiind cea din Galtiu (mereu invocată), dar erau destule din mai toate localitățile Ardealului istoric. N-a lipsit nici cea din Bucovina care, doar, cu două zile înainte, pe 28 noiembrie își declarase apartenența la România. Tabelul, deja publicat dar reluat și alături, cuprindea reprezentanții oficiali ai administrației în frunte cu prefectul Teodor Tărnăuceanu, viceprimar
al municipiului, ec. Marin Nistor, reprezentanții principalelor partide ale momentului: liberal (Dorel Juverdeanu), P.N.Ț.C.D., Mișcarea Ecologistă din
România, M.E.R. ( prof. Marin Dumitru) și P.E.R. (Vasile Ghiga) , dar mai ales
primari, viceprimari sau alți funcționari din comunele de atunci. După cum se
poate vedea lipsesc semnăturile celor din Băcani, Todirești, Zorleni, a viceprimarului
de Bârlad, Didu Clapon, a profesorului Silviu Cristea de care nu ne amintim că au fost prezenți, totuși. Înainte de plecare s-a făcut fotografia colectivă a delegației, sub cupola Palatului prefecturii, un document de mare importanță astăzi, când trebuie să vorbim de resusținerea entuziastă a actului național din 1 decembrie, când, iată, putem face dovada că și cei din platoul central al Moldovei (desigur toate județele și-au trimis mesageri) au fost prezenți și au susținut noua Sărbătoare Națională a României. Dintre cei prezenți atunci și-s mărturisitori astăzi, nominalizăm pe Petrică Chiriac, atunci viceprimar, azi, primar la Duda Epureni, pe Ionel Corciovă, atunci agent agricol, azi primar al comunei Tutova, pe prof. Dumitru V. Marin, atunci președintele M.E. R., azi directorul Grupului de presă vasluian și recordman mondial în presă, de ec. Marin Nistor, atunci viceprimar la Vaslui, ajuns Director economic al Consiliului Județean Vaslui, azi pensionar, de Vasile Stoica, atunci sindicalist, azi primar la Băcani; amintim de T. Tărnăuceanu, V. Ghiga, D. Juverdeanu ș.a.
Iată-i pe cei care au semnat la 1 decembrie 1990 o adevărată pagină de istorie, care au devenit mai apoi prin muncă și învățătură, cetățeni de nădejde într-o
comunitate mereu în ZODIA DUȘMĂNIEI și a imprevizibilității; dar având valoarea inițială au reușit să se impună, să se afirme prin realizări, să crească dea
lungul acestor 28 ani. Ei vor rămâne pururi reprezentanți cu credențional eliberat de obște în fața unui viitor imprevizibil (totuși) în devenirea istorică a țării, națiunii și limbii române. Noua cultură existențială care-și delimitează sfera specifică astăzi, va avea nevoie să se sprijine și pe fapte din istorie, adică adevăruri dovedite. Și dacă va fi așa, iată, CREDENȚIONALE ȘI CREDENȚIONALIȘTII noștri.
[ add comment ] ( 2 views )
Calendar
