Am fost prezent în mai multe localități din județele Iași și Vaslui, urmărind ce mai înviorează atmosfera satelor, odinioară clocotind de voci-zurgălăi-cerințe-urări, sub un spectacol de sunet și lumină cu coregrafie specială, cu măști multicolore, cu sonoritate unică. Concluzii și păreri:
- Se înregistrează o revenire spectaculoasă a interesului populației pentru Obiceiurile de Anul Nou. Nu către sensurile lor arhaice, nici semnificațiile artistice. Spectacolul etnografic de sunet și culoare, stilizarea pentru scenă interesează.
- Cu sau voia sa STATUL român are rolul esențial: mai toate primăriile au găsit fonduri pentru stimularea artiștilor de o zi, tot banul fiind cel care mobilizează energiile.
- Acolo unde-s oameni de inițiativă , de sărbători se mișcă lumea spre spectacolul public de la primărie, de regulă cât mai impunător. Artiști pentru remunerări se găsesc mai pretutindeni, așa că la centrele de comună vin și cei pentru care nu se face nimic în sate.
- Festivalurile cu Datine-obiceiuri absorb bani serioși de la Consiliile Județene, sunt o necesitate, rămân cea mai ieftină organizare: să vină Irina Loghin pentru 10000 lei, plus organizarea, plus, doar câteva sute de spectatori, e mai greu. De Crăciun vin mulți , buluc mai toți cei care aud, alaiurile mai serioase primesc cel mult 5000 de lei și… ceva din buzunarul primarilor, eventual colaci, covrigi, o găleată cu vin. Destul de rar, însă.
- Până la urmă această reașezare a desfășurării Sărbătorilor de iarnă se situează în liniile generale ale noii CULTURI EXISTENȚIALE ROMÂNEȘTI.
[ add comment ] ( 1 view )
UNIREA cea mare a captat cel mai mult atenția și cred că a fost foarte bine: a fost un puseu de patriotism românesc în marea de amar a internaționalismului neproletar (adică a banului). Multiplele aspecte ale activităților, mai ales culturalpolitice sau servit nu neapărat de cultura propriuzisă, ci de elementele pur populiste, cu rare inserții factuale, adică nu cu multe dovezi care să pună realitatea timpului pe prim plan. Deci n-au lipsit deloc discursurile găunoase. Oricum, a fost un moment potrivit pentru încurajarea și promovarea sentimentelor patriotice ale acestei nații. Găsesc o bună realizare a intențiilor guvernamentale și mai puțin… educația politică otrăvită de Dragnea și problemele sale, conflictul Președinție – Guvern. (Foarte mulți vorbitori zic greșit „preșidenție” în loc de președinție, adică de la președinte și nu preșidinte, preșidente). SĂRBĂTORILE DE IARNĂ au început ceva mai repede pentru că unii
primaripoliticieni au declanșat „gălăgia” înainte de venirea lui Întâi: ba, au
aprins luminile localităților, ba, au trecut la cadorisirea copiilor (a populației),ba, au tot vorbit de sărbători cât au putut de mult. Așa se face că de Moș Nicolae n-au fost cine știe ce momente sărbătorești, au curs tot felul de colinde, contrafaceri și texte care de care mai adaptate sărbătorilor „fericite” de partid, stat și guvern. În numeroase sate există stații cu muzică non stop care umplu ulițele cu zgomot. Oricum, între 25 decembrie și 7 ianuarie sa
vorbit întotdeauna și s-a sărbătorit tradițional. Se mai face și la Vaslui ceva, adică Festivalul Obiceiurilor cu același fast și preocupare. Ar fi a 27 ediție, deși eu duceam formațiile de la Voinești, în 1971, la Muzeul Satului din București și eram pedepsit că în Piața Unirii fanfara și cei 45 de interpreți, de la Voinești, au provocat o îmbulzeală de lume nemaivăzută până atunci, până ne-am
retras la Hanul lui Manuc. La Muzeul Satului am primit felicitările primministrului de atunci și al multor delegații străine, pentru excelentele noastre reprezentații. FESTIVALUL OBICEIURILOR ne mai este necesar destui ani, deși, deja datineleobicei nu mai sunt cele de atunci. Am cercetat și scris peste ½ secol despre Jocurile Dramatice cu măști, despre celelalte obiceiuri de An Nou în special despre plugușor… Până la urmă, firișoarele de aur de atunci, mai pot fi zărite pe ici pe acolo, prin satele gata de dispariție. Credeți, dvs. că Ursul, Capra, Jienii, păpușarii, alte alaiuri, mai respectă rigoarea tradițională a artei populare și nu „designul” = simplificarea pentru spectacol? 5 DECEMBRIE, 1990: Sa înființat prima televiziune privată din
ROMÂNIA, la Vaslui, cu Licența 001/TV, cu așa de puține mijloace dar cu așa
mari efecte încât au fost cele mai alese reacții. Iată, au trecut aproape 3 decenii și nimeni n-o să mai repete această realizare vreodată, deși ora exactă s-a dat cândva… la Vaslui. Mai aducem aminte că PRIMA EMISIUNE TV… de aici a
fost, în dimineața zilei de 24 decembrie, DE AJUNUL CRĂCIUNULUI. A fost
sărbătoarea unui oraș, a unui județ, a unor oameni care au făcut atât de mult
pentru semenii lor, ei fiind atât de puțini. Epopeea culturală de atunci mai
continuă cu TVVonline, cu ziarul Meridianul de IașiVasluiBacău, cu Revista
Meridianul Cultural Românesc. Chiar vi se pare puțin că aceasta din urmă a
adunat 478 de colaboratori din toată lumea? Abia încep Sărbătorile de iarnă: noi vom apărea și pe 27, apoi pe 10. În umbra realizărilor noastre de excepție, vă dorim și Dvs., tuturor, cu satisfacția zilei de ieri, cu încrederea zilei de astăzi, cu speranță aleasă pentru ziua de mâine.
La Mulți Ani!
[ add comment ] ( 2 views )
Avem pretenția că am pus la dispoziția cercetătorilor și publicului larg o pagină de istorie reală susținută de concetățenii noștri vasluieni, la prima sărbătoare națională, 1 Decembrie, 1990. În două numere, două editoriale au fost consacrate acestui prim eveniment important de după Revoluție, de remarcat pentru ecoul său patriotic și pentru unitatea națională. Atunci, chiar era necesară o asemenea
revărsare de sentiment și voință populară pentru că erau și tendințe centrifuge, erau multe încercări de subminare a voinței naționale. Adunarea solemnă cu prezența a 100.000 de oameni, după Ședința solemnă a Guvernului, la Alba Iulia, spectacolele, parada militară însemnau susținerea noului regim, democratic, hotărâre de apărare a Unității României. Vasluienii s-au organizat destul de festiv, vineri, 30 noiembrie 1990, dimineața, când au semnat, în sala mare a prefecturii Credenționalele (legitimații speciale) cu care să participe la
sărbătoarea de la Alba Iulia, de sâmbătă, 1 Decembrie 1990, prima după schimbarea regimului, la 72 de ani de la Marea Adunare Populară din 1918. Am înfățișat câteva figuri ale timpului, în numărul trecut de ziar, printre care Vasile Stoica (Băcani), Petrică Chiriac (Duda Epureni), D. V. Marin și Marin Nistor (Vaslui), Ion Corciovă (Tutova), Ion Tărnăuceanu. Prezentăm acum și aici, fotografia de grup cu cei 79 de delegați, sub cupola Prefecturii Vaslui, înainte de îmbarcarea în autocare, pentru deplasarea la Cetatea neamului românesc, la cealaltă extremă a țării, mai toți având dorința să ne exprimăm hotărât pentru Unirea deja înfăptuită și să susținem vizibil politica națională. Poate, între cei care se recunosc, să ne mai comunice vreunul, adică să confirme participarea de atunci, conștient că a luat parte la un fapt istoric remarcabil. Vă invit să revedeți materialele publicate în cele două numere anterioare din ziarul nostru, adăugând doar, că la 5 zile de la acest eveniment am înființat prima televiziune privată din România, pe 5 decembrie 1990, cu prima Licență audiovizuală, 001/TV, la Vaslui, act cultural unic și irepetabil, de mare autoritate jurnalistică națională și internațională. Revista M. C. R. care străbate continentele astăzi e și ea un rod al curajului și îndrăznelii de atunci, dintr-un „loc unde nu se întâmpla nimic” (M. Sadoveanu). Și vasluienii de acum 28 de ani, au participat, ca și „curcanii” lui Alecsandri, ca și jertfiții la Țiganca sau Cotu Domului, ca și prigoniții din perioada comunistă, la păstrarea României, nu tocmai întregi, dar între hotare sigure și cu o limbă unitară. Nu spre glorie, ci spre știință!
[ add comment ] ( 1 view )
Nu cunoaștem materiale despre prezența vasluienilor, ori a moldovenilor la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Am afirmat că, atunci, de la Chișinău, unde era coordonatorul român pentru cultura în limba română în Basarabia, maiorul Tudor Pamfile a trimis o delegație care să fie printre cei 100.000 de participanți
din toată țara. Aspectul are o importanță istorică deosebită, pentru că venea în
sprijinul delegației basarabene (poate și alte scopuri) de după 27 martie 1918,
când se proclamase unirea cu Patria mamă. Credenționalele vasluienilor, cele bine cunoscute de noi, sunt de dată mai recentă și anume din 1990, când reprezentanți ai județului (prefectură și comune) au depus la Muzeul UNIRII, într-o dispoziție patriotică remarcabilă, sub semnătură personală, cele 79 de documente cu conținut unic (v. pag. 12), în dimineața zilei de 1 Decembrie, după care au participat la Sesiunea solemnă a Parlamentului dedicată sărbătoririi Zilei Naționale a României (de la Alba Iulia), apoi la marea adunare națională. Documentul de înregistrare poartă nr.6812, fila pentru Vaslui. Plecăm de la documentul de referință „Reprezentanții județului Vaslui participanți la Sesiunea solemnă a Parlamentului… din ziua de 1 decembrie 1990”, după care au urmat festivitățile cu și pentru miile de participanți, în fapt un miting de mari proporții pentru Ion Iliescu și F.S.N. care a contribuit la succesul mare la alegerile din 1992 și la cooptarea altor formații și partide în structurile administrative și politice, printre care ecologiștii reprezentați de Dumitru V. Marin și Vasile Ghiga. În fapt s-a urmărit și prezența celorlalte partide, pentru pluralism, dar în județ, nu prea erau, doar câțiva oportuniști sărind imediat pe funcții. Pentru cine nu știe CREDENȚIONALELE, cele din 1918, erau împuterniciri (ca legitimări oficiale) emise de organizări locale spre a putea participa, susține și vota pentru Unire, cea mai cunoscută grupare fiind cea din Galtiu (mereu invocată), dar erau destule din mai toate localitățile Ardealului istoric. N-a lipsit nici cea din Bucovina care, doar, cu două zile înainte, pe 28 noiembrie își declarase apartenența la România. Tabelul, deja publicat dar reluat și alături, cuprindea reprezentanții oficiali ai administrației în frunte cu prefectul Teodor Tărnăuceanu, viceprimar
al municipiului, ec. Marin Nistor, reprezentanții principalelor partide ale momentului: liberal (Dorel Juverdeanu), P.N.Ț.C.D., Mișcarea Ecologistă din
România, M.E.R. ( prof. Marin Dumitru) și P.E.R. (Vasile Ghiga) , dar mai ales
primari, viceprimari sau alți funcționari din comunele de atunci. După cum se
poate vedea lipsesc semnăturile celor din Băcani, Todirești, Zorleni, a viceprimarului
de Bârlad, Didu Clapon, a profesorului Silviu Cristea de care nu ne amintim că au fost prezenți, totuși. Înainte de plecare s-a făcut fotografia colectivă a delegației, sub cupola Palatului prefecturii, un document de mare importanță astăzi, când trebuie să vorbim de resusținerea entuziastă a actului național din 1 decembrie, când, iată, putem face dovada că și cei din platoul central al Moldovei (desigur toate județele și-au trimis mesageri) au fost prezenți și au susținut noua Sărbătoare Națională a României. Dintre cei prezenți atunci și-s mărturisitori astăzi, nominalizăm pe Petrică Chiriac, atunci viceprimar, azi, primar la Duda Epureni, pe Ionel Corciovă, atunci agent agricol, azi primar al comunei Tutova, pe prof. Dumitru V. Marin, atunci președintele M.E. R., azi directorul Grupului de presă vasluian și recordman mondial în presă, de ec. Marin Nistor, atunci viceprimar la Vaslui, ajuns Director economic al Consiliului Județean Vaslui, azi pensionar, de Vasile Stoica, atunci sindicalist, azi primar la Băcani; amintim de T. Tărnăuceanu, V. Ghiga, D. Juverdeanu ș.a.
Iată-i pe cei care au semnat la 1 decembrie 1990 o adevărată pagină de istorie, care au devenit mai apoi prin muncă și învățătură, cetățeni de nădejde într-o
comunitate mereu în ZODIA DUȘMĂNIEI și a imprevizibilității; dar având valoarea inițială au reușit să se impună, să se afirme prin realizări, să crească dea
lungul acestor 28 ani. Ei vor rămâne pururi reprezentanți cu credențional eliberat de obște în fața unui viitor imprevizibil (totuși) în devenirea istorică a țării, națiunii și limbii române. Noua cultură existențială care-și delimitează sfera specifică astăzi, va avea nevoie să se sprijine și pe fapte din istorie, adică adevăruri dovedite. Și dacă va fi așa, iată, CREDENȚIONALE ȘI CREDENȚIONALIȘTII noștri.
[ add comment ] ( 2 views )
În noaptea 19/20 noiembrie 2018 a nins pentru prima oară pentru iarna care urmează. A continuat și pe 20, și pe 21, chiar dacă ninsorile s-au transformat
în burniță, până la urmă o bucurie, pentru că de pe 5 august a.c. n-a mai
căzut un strop de ploaie. Faptul (seceta de toamnă) are urmări asupra însămânțărilor de sezon, oamenii apelând la alte metode pentru a însămânța grâul, totuși: s-a dat cu discul peste buruieni și pământ, s-a „semănat” grâul pe
paiele tocate și pe pământ curat, așa că grâul fie n-a răsărit, fie a încolțit pe ici pe colo. Pagubă mare se anunță?!? S-a declanșat o înfrigurată campanie de schimbare a cauciucurilor de vară cu cele de iarnă: bieții oameni au stat la cozi zile întregi, pentru a nu risca amenzile uriașe anunțate și răsanunțate de poliție și massmedia. Dincolo de cheltuieli și pierderi, a fost perturbat serios ritmul muncii (cam la toată lumea, mai ales la bugetari), sau prioritizat altfel treburile. Frica de amenzi a fost mai tare decât eventualele tăieri din salarii.
Am riscat să mă deplasez pe o ninsoare susținută în județul Iași, pentru a ridica numere din Meridianul Cultural Românesc, a realiza o întâlnire cu șeful ALPI (Asociația Literară Păstorel, Iași), dl. Mihai BatogBujeniță, un tare bun prieten, mai ales, să fac un reportaj de prag de iarnă prin câteva comune.
Constatări: pe nici un drum pe nici o șosea, nici un gram de nisip sau material
specific pentru topirea zăpezii, la Lungani erau oameni, mașini și utilaje la
curățarea șoselei, de-a lungul celorlalte șosele înșirate autovehicole ajunse în
șanțuri. Cele mai aspre trasee, varianta de la nordul Iașului, prin Uricani spre
Dumbrava – Iași, cu 11 autotrenuri înclinate în șanțuri, câteva de-a latul șoselei, aproximativ 20 de autoturisme prin șanțuri, cu mari probleme la pantele de urcat. Ce-or fi păzit cei de la Drumuri Naționale? Cea mai „bine” populată cu accidente a fost șoseaua națională Iași – Vaslui, pe la Grajduri. Sub pădurea Dobrovăț era curat măcel, pentru mașini de toate felurile. Nu le-am mai numărat, că erau prea multe (și, apoi, am avut și eu greutăți… de iarnă!). Din nou, unde erau cei de la Drumuri Naționale (că tot nu e alt ministru la transporturi…), unde erau antiderapantele, unde utilajele de ajutor? Nici polițiști n-am văzut, că, probabil li s-au înmuiat cozoroacele de la șepci de atâta zăpadă topită, sau erau ocupați să inspecteze cauciucurile de iarnă. Deci alarmă!?! De fapt am vrut să vă descriu frumusețea pădurilor și pomilor încărcați cu strat de zăpadă, să scriu despre frumusețea peisajului moldav. Dar cum necazurile și teama oamenilor sunt mai puternice le-am sintetizat aici. Totuși, prima zăpadă a fost un prilej de mare bucurie pentru mai mulți…
[ add comment ] ( 2 views )
Calendar
