Masura lucrurilor si vietii… 
„Doar nu ti-a dat un bou” se zicea acum un secol pentru a diminua datoria morala fata de cineva. Boul era o „masura taraneasca” pentru calitatea si cantitatea indatorarii, animalul fiind expresie valorica in viata satului de pastori.
„Nu e orb mai mare decat cel care nu vrea sa vada” ar fi alt fel de apreciere in viata de oras: mai ales in targurile cu pretentii destui nu vor nici macar sa se vada desi se intalnesc in fiecare zi. Sunt mai importanti ei… pentru ei!
„… ala, ma, dar nu-l stiu eu…” ar fi expresia prostovanului de rand ca sa se dea mare, sa-l minimizeze pe cel discutat: adica se exprima despre un altul cu valoare social-culturala mai mare, dar vrea sa para mai sus ca el.
„Dar ce-a facut, cutare, pana la urma, sa-i port respect?” Expresie in alternanta cu „asta n-a facut nimic pentru noi…” cand e vorba de persoane de ceva importanta pentru comunitate. Intervine in opinie publica orbire colectiva, un fel de recunostinta uitata, negatie mai mult sau mai putin generala cand e vorba de personalitati locale.
Interesul si invidia (chiar ura) ar fi caracteristice pentru TACEREA NEAGRA a zilelor noastre: „mai, sa nu-l supar pe cutare”, „stau in banca mea, sa nu supar pe cineva…” Din interes nu ne sustinem nici opiniile personale, din frica nu intreprindem nimic, din ura criticam orice, chiar bine facut. Dupa Deceniul Dusmaniei vasluienii parcurg aceasta neagra tacere care este extrem de paguboasa. Unii refuleaza anonimi pe internet…
Am vrut sa ridic la masa valorii pe un prichindel smangalaci de pe la o foita din Vaslui. Raspunsul plin de ura si venin nu putea face parte dintr-un MONUMENT al culturii locale cum este Dictionarul selectiv-afectiv … 77… Noduri culturale si raspunsuri amicale. Nici n-as mai fi amintit de maruntel daca nu mi-ar fi aruncat o vorba urata pe strada. Ar fi un exemplu de cum incerc si eu sa pun margaritare in ratul porcului. Acest fel de oameni nu mai exista pentru mine, pentru ca uita vreo dreapta masura, adica se cred mai mari si mai importanti decat sunt. Ca, de fapt, ce-a facut ala, sa merite? ORBII zilei din viata noastra ar fi prezente, prezente. Cum sa recunoasca unul care ar trebui si el sa faca ceva pentru oameni, meritele altuia care, o viata a tot muncit si… creat! Bun-rau dar a tot facut cate ceva. Cine credeti ca e pus de vanturile politice sa-l evalueze? Clar, „vreun mititel / Nu slavindu-te pe tine, lustruindu-se pe el” (Eminescu). Asa se face ca e tare greu de gasit oameni adevarati in conditiile acestui timp patruns de TACEREA NEAGRA.

*


AM PUS PE HARTA CULTURALA A LUMII, VASLUIUL CEL DE TOATE ZILELE. Spun cei de peste hotare, o stim si noi. Orbii… vad?


[ add comment ] ( 43 views )

<<First <Back | 44 | 45 | 46 | 47 | 48 | 49 | 50 | 51 | 52 | 53 | Next> Last>>