Baa, unul care ar fi ceva ziarist in el, direct: „de ce nu va lasati, d-le profesor?”. I-am raspuns doar cu un gest din umeri. Recunoastem ca e tare greu. Nu recunoastem ca...nu mai putem !
Cand pazeam oile si vacile dimineata, inainte de a pleca la scoala, am visat sa am o munca de creatie, sa invat de la lume cat mai mult, sa cant din mai multe instrumente... Cand am terminat liceul, in 1959, eram printre cei 7 din 32 care am luat bacalaureatul, la Adjud, intr-un fel de competitie interjudeteana unde liceul Podu a fost al doilea din 5. Deci era competitie, nu gluma! Am vrut s-ajung aviator, apoi radiotelegrafist de mare clasa, chiar activist de partid, dar nu m-au primit ca fiu de chiabur. Si cate alte vise... Cand l-am invins pe Fanus Neagu, ajuns mare scriitor apoi, intr-un concurs literar la Bacau, am stiut de cariera mea didactica, unde n-am fost, in cei peste 40 de ani, gluga de coceni... A fost o marturie si intalnirea cu una dintre clasele unde am fost diriginte, adica vineri 25 august 2017, dupa 34 de ani. Felicitari pentru organizare Ovidiu Pastrama!
De pe la 5 ani am inteles rostul si necesitatea muncii, am crescut tare necajit, am invatat cat se putea invata atunci; am invatat apoi pe multi altii... Niciodata n-a disparut in existenta mea datoria muncii, inclusiv fizice! Nici spiritul de competitie, nici spiritul invingatorului.
Asa se face ca nu ma pot da invins. Mai ales ca dupa atatia care m-au tradat si furat, acum am alaturi un tanar foarte muncitor si foarte talentat: Catalin Simpetru, odinioara excelent redactor la Unison Radio. Mai sunt si alti cativa, printre care Emil Lupu (Barlad), prof. Petrica David (Husi). Asa se face ca speram sa prezentam acest ziar cat mai bun, cu aceste ganduri ale oamenilor, cat mai exact, cu aceste sperante care mereu slabesc si, mai ales, sa ramanem prezenti in frontul dintai al BATALIEI PENTRU LIMBA ROMANA, unde chiar nu e usor. Ne-am insusit acest mod existential, ne batem pentru el: „o lupta-i viata, deci te lupta/ cu dragoste de ea cu dor”(G.Cosbuc)
S-a remarcat adesea ca am ajuns cel mai valo-ros jurnalist vasluian din toate timpurile. Pai, cum se putea fara munca, vointa, sacrificii, pricepere si ta-lent? Ideea ca se duc timpurile noastre de productie si creatie, poate fi adevarata, dar cum n-avem ce face decat aici, pe pamant, ceva trebuie sa ramana de invatatura urmasilor care nu vor sa ajunga dobitoace cuvantatoare, altor creatori de spirit.
Vom iesi la timp, deci cat mintea si corpul nostru vor putea si purta harul de a face. Va invitam si pe Dvs. alaturi !
[ add comment ] ( 24 views )
Or fi vreo 30 de ani de cand luna august nu mi s-a parut asa de calduroasa. Fierbinte, chiar, a fost anul acesta.
Am fost obisnuit ca de pe 6 august (Schimbarea la fata) sa cada frunze de pe copaci, sa se ingalbeneasca iarba, sa inceapa coacerea porumbului si... sa se racoreasca, uneori cu ploi ca de toamna.
Ce vedem, de 23 august 2017:
a) Toata luna a fost foarte calduroasa cu cel putin 2 intervale de canicula (peste 36 grade C)
b) Perioade scurte cu ploi, bune ploi, chiar cu vant si inundatii: culturile s-au dezvoltat normal si exista siguranta alimentara.
c) Cel mai mult s-au vandut harbujii (pepenele verde, lubenita) intr-o organizare nebanuita, dar care a mai dat de mancare unora care puteau taia frunza la caini!
d) Zilele comunelor din luna in curs au fost adevarate reusite cu osebire la Baltati, Laza, Duda-Epureni, Falciu, Stanilesti, Pochidia, Muntenii de Sus, Ivesti.
Multi primari au organizat si simpozioane cu ca-racter de comunicare stiintifica sau informare locala. Laza si Duda-Epureni pe locul I. Am apreciat in mod deosebit miscarea de la Duda-Epureni, deci pe primarul Petrica Chiriac.
Fiind asa de cald toata luna am observat usor ca nu luna lui cuptor a fost de vara ci aceasta, a lui Gustar cu temperaturi pana in 40 grade si nopti romantice.
e) N-au prea fost tantari, purici, dar au fost grauri tare pagubosi. E de mirare cum se misca simultan mii de aripate obraznice ca la o comanda electronica. Au un sistem unic de comunicare pe care omul nu-l stie. Graurii au ajuns o calamitate.
August cel fierbinte de azi, nu era asa de cald inainte de 89.
N-am dus (si purtat) nici steaguri nici pancarte (Ceausescu si poporul) dar a trebuit sa strig impreuna cu ceilalti o lozinca repartizata direct in mana, pe hartie. Am lipsit, putin, pentru ca eram amenintat cu demisia automata. Ca inspector la CJCA Vaslui am organizat o asemenea manifestatie intre 1970-1974, dar nu era de amploarea celor de mai tarziu. Ca director de scoala la Setrareni-Iasi am organizat defilarea elevilor cu lozinci si strigate prin sat, eu primind onorul. Am scapat nesanctionat pana la urma. Ne trebuiesc ani-romane (nu ani-lumina) sa scriem ce-a fost pana la Revolutie, de asemenea alti ani si alte romane cu ce s-a intamplat de atunci. Tare mult ne-a costat libertatea asta!
Astazi, cred:
Ca:
- Reabilitarea lui Ceausescu nu e departe. Va fi mai repede decat a maresalului Ion Autonescu, cel urmarit cu inversunare de evrei.
-Ziua de 23 august 1944 va fi intre datele importante in istoria tarii cu sau fara voia noastra, daca NATIUNEA romana va rezista.
-Regalitatea: n-are nici o sansa. In perspectiva? Nu stiu.
Oricum, o buna perioada o sa mai cadem... Limba ni se altereaza, poporul se subtiaza, alta cultura existentiala se formeaza.
Doamne, ocroteste-i pe romani!
[ add comment ] ( 21 views )
Oricum am privi lucrurile omul are nevoie de niste sarbatori, fie pentru a-si odihni oasele, fie pentru refacere mintala, fie pentru comunicare mai apropiata cu ceilalti. Nici paharul cu vin, bere, tuica nu e de dispretuit.
Deplasarile prin atatea primarii ale Moldovei m-au luminat indestul ca sa vad diversitatea valorica a primarilor. Mereu m-am minunat cum de au ajuns primari unii cu minte-n pioneze si cu prea putine merite sociale.
Dar tot asa, am constatat ca sunt primari de toata isprava ,chiar cu farame de geniu la cativa. Ma voi mandri intotdeauna cu prietenia celor noi si celor vechi, dar oameni adevarati.
Totdeauna am laudat si voi sustine pe cei care organizeaza „ziua comunei” chiar daca e un „fuserai” ca cea de la Barnova (primar Mihai Balan) sau de petrecere pe diverse muzici, in special de fanfara (unde a disparut vestita fanfara de la Cozmesti-Iasi... de cand Baltag e primar?).
Iulie si august au fost cu multe sarbatori „comune si comunale” unele au exprimari demne de toata atentia pentru continutul spiritual.
Epureni din Duda-Epureni - Vaslui e un adevarat centru cultural.
Despre cateva comune din judetele Moldovei putem scrie admirativ datorita rezultatelor cultural-artistice si spirituale care se inregistreaza acolo: Baltati (cu pictorul T. Ciobanu interpreta-copil Maria Ignat), Prisacani (formatia de dansuri si nu numai), Lungani (cu realizari exceptionale), Rediu din judetul Iasi, Vetrisoaia (grupul statuar special al lui Ion Macnea), Berezeni (personalitate creatoare Mihai Andon), Laza (vedeti alaturi), Gagestii lui Marin Rotaru si Costica Stupu s.a.), Duda-Epureni cu scriitorul I.Gh. Pricop in prim plan, oameni care sfintesc locul, dar care-s ajutati si de primari, la randul lor, cu harul de a face, deci si ei la randul lor sfintesc locul!
A fost, in general, destul de cald ca oamenii sa se refugieze la umbra sau sa aleaga racoarea crasmelor... dar care au navalit la dans cand se apropia racoarea. A fost destul de multa pofta de viata pentru ca la caldurile mari au venit ploile la timp (pentru Moldova de sus si de mijloc). Rareori s-au inregistrat fapte sau acte antisociale, deci nota mare tuturor organizatorilor.
Dar...
Exista si un dar: democratie, democratie, dar cu jandarmi, politisti si catuse ori arme la vedere. Sub motivul descurajarii scandalagiilor la fiecare zi importanta au fost detasamente de jandarmi iar in cateva locuri grupuri masive de politisti.
Sa fie semn ca guvernantii nu mai au incredere in masurile intreprinse si ca se asteapta revolte?
[ add comment ] ( 23 views )
Vara cam aprinsa in anul 2017! Valurile de mare caldura n-au ocolit „moldovioara mé” si n-au impiedicat desfasurarile de ziua comunei, organizate traditional de primarii. Unele dintre manifestari cu fast si staif, pretentioase si bogate. Nu ma gandesc la mititei si fum de carnati prajiti in combinatie cu bere, ci la ce se difuzeaza pe scene pentru consum cultural. Primarii organizatori merita toate laudele chiar daca reusitele au fost uneori indoielnice.
Iulie si august sunt lunile de varf pentru organizarile de profil ale primariilor, cu efectele propagandistice maxime: daca cetateanul simplu-simplu adoarme intr-un sant dupa ceva bautura, ramane macar cu ideea ca a petrecut si el, nu gluma!
Pana la urma si fericirea e o notiune de perceptie personala.
De „ziua comunei” se cheltuiesc sume impresionante, pastrate cu grija din avutia localitatii si completate cu fonduri de la judet pentru ca toata lumea are interesul ca multimea sa constientizeze cine si ce da. Deh, prietenia (si voturile) se tine cu darul, hotia se indreapta cu parul. Socializarea mai elevata, mai completa ca intr-o zi de petrecere nu se poate face oricand. Inca o data: ziua comunei e act si fapt pozitiv.
Cata cultura se strecoara in acele momente?
Daca vin artisti consacrati (popularii sunt la ... incasare!) deci se prezinta niste modele, e de ajuns?
Aparitia formatiilor locale e un plus de castig? Se realizeaza o emulatie locala? Ana Maria Ignat de la Baltati, o fetita isteata si talentata de sub 10 ani ii determina si pe altii sa devina mai ambitiosi, sa mai uite de tableta si de facebook sau de fapte antisociale?
Formatiile de dansuri, de regula prin eforturi individuale ale cadrelor didactice, nu imbogatesc continutul manifestarii ?
Dar focurile de artificii?
Dar competitiile sportive?
Desigur toate intrebarile sunt retorice. Poate, dar, daca ar mai fi si vreo sesiune de comunicari sau dezbateri cu personalitati, expozitii, exprimari muzeistice, totul ar tinde spre complet.
Suntem noi nemultumiti, sau chiar asa trebuie?
De remarcat festivalul international organizat la Baltati-Iasi, in 2 zile, 12 si 13 august. Vom reveni.
Felicitari primarului Vasile Astefanei!
[ add comment ] ( 27 views )
Omul a fost intotdeauna sub vremurile mai bune sau mai grele, totdeauna ingenuncheat de un sistem numit STAT. Desi tot natul se roaga la Dumnezeu sa-i dea cate ceva, statul e cel care are grija sa-i ia din ce are prin preajma. Uneori ii ia si sanatatea prin neinlesnirile pe care sa i le stirbeste si chiar asa actioneaza in defavoarea sa. Statul apare ca mai puternic decat Dumnezeu!
N-am crezut ca vom apuca vremuri asa grele desi am stiut intotdeauna ca de moarte si de fisc nu putem scapa, dar n-am stiut ca va fi asa de greu pentru toti. Si aia care sunt la dracu-n praznic, departe de ai lor si de ai nostri tot masini de produs pentru stat sunt (al nostru, al tarii respective).
Cu Dumnezeu, si ce iarta sau ce da, nu prea avem ce discuta.
Statul ramane la dispozitia politicienilor si guvernantilor. Statul care azi e Dragnea si slugile lui (Iohannis e un fel de supraveghetor de ordine cu destule atributii limitate si nici vorba de intermediar cu Dumnezeu).
Statul contemporan prin guvernul sau e calamitatea nr. 1.
De ce?
Tare simplu: din banii publici, adica din cei care vin de la noi se insira o buna parte catre clientela, alta catre aparatul de represiune, faramituri la pensionari, faramituri pentru actiuni social culturale. Bugetul de stat ar fi impartenia intruchipata!
Sa vedem:
a) Dupa alegeri, calamitatea numita Dragnea a vrut sa scape de puscarie. Sapte luni toti au incercat sa-i dea linistea necesara pentru a-si rontai salariul baban de deputat si presedinte. Toate, framantarile, schimbarea lui Grindeanu, revocarile de ministri au insemnat bataia laptelui ca sa iasa untul. Nenorocirea pentru tara: nimic nu merge, nesiguranta in derularea fondurilor, lipsa de productivitate.
Pentru ca nu curge nimic de la vaca numita buget e jale mare in toate firmele private, in administratie.
b) Se ajunsese la stabilitate pentru preturi si... nadejdi! Au venit maririle salariale, cu minim pentru functionari si pensionari dar nesimtite pentru parlamentari si favorizati, care au bulversat totul. Am auzit ca sunt salarii de 41.000 lei: ce mama dracului o fi facut ala sa ia 410 milioane de lei pe luna in timp ce un salariu la Vaslui e de 1000-1500 lei! Deci unui angajat cu o mie de lei ii trebuie 41 de luni (4 ani) sa ia cat nesimtitul intr-o luna! Un deputat ia de 13 ori mai mult.
Ce fel de legi or fi facut astia?
De unde banii astia multi, pentru varfurile din justitie, ministere sau administratie? Un primar ia 6000 lei, un functionar 1000 lei!!!
Concluzie: stimularea (exagerata) a celor care impileaza!
c) Fiscul actual este arma de distrugere a oamenilor. Si eu am mari probleme cu acesta si stiu cum e: nu exista mila! Despre fiscul vasluian in editorialele urmatoare!
Cum as incheia: ce da Dumnezeu (iata: ploile bune anul asta dar si preturile foarte mici in agricultura) strange cu amandoua mainile STATUL roman. In Moldova noastra, rezultatul e chiar jalnic!
[ add comment ] ( 40 views )
Calendar
