Se explica astfel, de ce un primar e ales de 8% din populatia comunei, altfel spus ajung niste tampiti sa reprezinte o comunitate chiar cu valori de luat in seama! Asa se mai ajunge ca un astfel de om sa aiba un salariu de circa 60 de milioane de lei vechi, masina la scara, sofer, slugi la primarie, slugi acasa dintre cei de la 416. Adica ii pune Dumnezeu mana in cap: viata cam de 100 de milioane pe luna in timp ce pensionarii agricoli au cam 4 milioane (cand, au!!!) iar personalul din primarie devine aparatul de executii al primarului”, ca la Raducaneni-Iasi unde un ipochimen de militian ii terorizeaza ca-i lasa fara paine. Credeti ca chiscuie careva?
Santajul e cheia. Sa fie ascultat, chiar daca chiar e redus mintal, invata repede cum sa-si faca o echipa, adica niste fiinte supuse gata sa-i duca oala de noapte, si sa n-aiba nicio personalitate.
Ideea de stapani ai locului izvoraste de multi ani, si cu cat primarul e mai vechi, e mai stapan- jupan- pentru ca a invatat repede cel mai simplu procedeu comunist... cu care sa-si desfiinteze opozitia. Sa-l fereasca Dumnezeu pe cel care i se pune pata!
Si asta e valabil la cel mai inalt nivel: lui Dragnea i s-a pus pata ca Grindeanu ar putea sa-l detroneze. Sa n-aiba timp... il da afara sau il aduce la ordinul sau. Sa-l scape pe el de puscarie! Viitorul lui Grindeanu e tare negru pentru ca n-a reusit sa-si faca destui aliati!
Primarii alesi, realesi sau abia intrati in functii au salarii infricosator de mari si... vor fi si mai mari! Ca sa nu turbeze vreunul si sa-i supuna ideologic, faptic si chiar fizic, mai ceva ca in oranduiala bisericeasca.
Constiinta de stapan ii duce si la greseli si la fapte penale si la suficienta si la prostie: au ajuns fruntasi si niste idioti care ar ar da mai bine cu mopul pe jos... Pentru salariile astea asa de mari cum sa nu innebuneasca?
Lumea marunta e data de intreaga comunitate, si mai ales cei de la Legea 416 deveniti vectori electorali de nadejde si cu permanenta. Deh, intelegerea, ca altfel, zboara!
Cam acasta e „lumea” primarilor actuali unde gasesti pe degete cate unul cu dragoste de propria localitate, de cultura ei, de viata sociala, de agricultura ei. Sunt mult prea multe neimpliniri pentru a le enumera aici!
Lumea redevine... a stapanilor (analfabeti?).
[ add comment ] ( 14 views )
Am scris de curand despre cultura paralela in limba romana pe care o promoveaza biserica. Am scris de mai multe ori despre noua cultura existentiala a poporului roman (ca si a altor popoare). Am calatorit mult in lume, am predat aproape 40 de ani la catedra, am observant indelung transformarile profunde si ireversibile in viata sociala si in domeniul comunicarii ca intemeietor de mijloace mass-media.
Gandurile pe care le-am avut in timpul unei slujbe festive la o biserica noua, din Chicerea-Tomesti-Iasi, invitat de fostul primar Ion Oprica, si, nu de vreun preot desi soborul era format de 14 in odajdii si 3 in sutana, si acestea mi-au permis urmatoarele consideratii:
- In Romania, ca peste tot in lume se faureste un nou fel de cultura existentiala care ar insemna ansamblu de reguli (noi) de comunicare, comportament, munca, gandire. Este epoca istorica a computerului care ofera solutii surpriza, creaza noi valori, provoaca noi tendinte. Epoca fierului a insemnat schimbare majora, cautari, inventii (pana la tanc si rachete). Galaxia Gutenberg a insemnat revolutia culturala bazata pe cultura si genii in stiinta. Cele cateva sute de ani par putine fata de importanta civilizatiei fierului. Scurta perioada, dar cea mai scurta este aceasta din urma a informatizarii si schimbarii conceptionale si materiale. Nici macar razboaiele propriu zise nu se mai desfasoara fara calculatorul care permite utilizarea spatiului cosmic si cucerirea planetelor.
E o perioada dura de cateva DECENII dar in care globa-lizarea devine efectiva, comunicarea se uniformizeaza, limbajul tehnico-literar se impune, dirijarea computerizata a populatiei apare ca reala si imposibil de inlaturat.
- Noua cultura existentiala are componente deocamdata neantagomice dar diferite. Paradoxul: nu sustinatorii educatiei si culturii traditionale sunt pe val ci invers iar acestia devin anacronici. Pe cale de consecinta cultul cartii din epoca Gutenberg deci tipar si lectura este inlocuit de lectura pe micul ecran, videocultura deocamdata de valoare indoielnica deoarece se bazeaza pe sex, violenta, limbaj unificator (mondial).
- Ziua limbajului codificat e aproape: ori inveti sa folosesti computerul ori esti in afara! Ce traditii, ce cult al stramosilor sau cartii, ce metafora? Ochiul dracului pentru matul gros cum imi spune poetul Filip din Montreal!
Recapituland:
a) Viata spirituala romaneasca se mai bazeaza pe carte adica metafora pentru ca mai exista generatia activa adica varstnici dar aprigi luptatori (constienti sau nu) pentru limba romana. Si revista noastra MERIDIANUL CULTURAL ROMANESC este in batalia aceasta cu cei 333 de colaboratori din cele patru continente (adica din toata lumea!), 73 din afara Romaniei. Limbajul artistic e in framantari si modificari.
b) Exista o cultura paralela, cea a Bisericii. Aceasta se bazeaza pe preceptele biblice, pe comunicare si satisfactii traditionale si are batranetul in ascultare. Informatizarea e si in biserici (la buton se trag clopotele), si nu inseamna modificarea metalimbajului si nici modernizarea care sa reziste calculatorului. Dar pentru ca EXISTA, are aspecte spirituale benefice. Inca.
c) Viitorul suna bine pentru generatia in transformare dar pe un alt „portativ”, nu cel inca actual, dar noua conceptie (si cultura) despre viata este, clar, existenta. Asta explica ruptura dintre generatii, prezenta pe retelele de socializare, tineretul in conflict cu generatia activa. Ar fi alt strat cultural existential.
d) Se pune problema rezistentei limbii romane, evident si cu sprijinul eminescian (si caragialian) cu opera inca acceptate.
Desigur discutia despre straturile cultural existentiale e mult mai ampla…Dumneavoastra ce credeti?
[ add comment ] ( 14 views )
Am asistat duminicile trecute la „ziua comunei” dintr-un numar mare de localitati din partile judetelor Iasi-Vaslui-Bacau. Am primit informatii si fotografii, mai toate cu primarul in prim-plan. Am vazut cum merg alesii judetului sa-si primeasca rasplata jertfei patriotice locale inghitind sarmale si carnati si mai ales receptand tot felul de lingusiri si „recunostinte”. N-am lipsit de la multumirile sincere ale cuvantatorilor-cantaciosi de pe scene cu scopul de a se pune bine cu marimile momentului (infatisate mai ceva decat ca pe Arsenie Boca).
Am vazut armate de ziaristi dusi si produsi pentru osanale acolo, gata sa-si reverse obiectivitatea proverbiala. Cum se face ca acestia roiesc imprejurul celor care legal si ilegal ii intretin cu fonduri, bazaind tocmai ca mustele imprejurul starvurilor?
Cum se mai face, oare, ca doar alesii cu bani sunt eroii reportajelor (schite simple cu fotografii multe!) de preamarire?
Si cel mai grav, cum se face ca din toate publicatiile si mij-loacele mas-media au disparut 99% dintre reclamele comerciale?
Desigur:
a) Presa, cat mai este, face astazi eforturi disperate sa reziste. Ziaristii fac multe compromisuri.
b) E o asa saracire a populatiei, a agentilor economici, a primariilor si mai ales a institutiilor de cultura incat toata lumea se inglodeaza in datorii.
c) Daca presa suporta asemenea greutati, ce te mai faci cu sectorul cultura?
Prin urmare:
Marea cucerire a secolului, intrarea in UE ne-a rasucit definitiv si irevocabil: ne-au luat bancile, ne-au terminat agricultura (zootehnia, apicultura, piscicultura spre zero (0), ne-au transformat in consumatori neputinciosi, cu ceva rezerve pentru a-i putea slugari.
Nu e slujba, ci slujire ca in sclavagism pentru mia de euro pe care instrainatul o primeste in vest...
Am laudat intotdeauna pe primarii care reusesc sa faca ziua comunei (satului) pentru petrecerea scurta a unui timp (impreuna) de catre sateni. Aceste „zile” devin din ce in ce mai mult agitatie electorala festiva pentru ca mai toti cantaretii invitati isi fac obliga-toriu numarul de pupincuristi la adresa celui care le da destui bani negri. De la 1000 la 5000 de euro pentru un program de circa o ora. Un exemplu: Ion Suruceanu mi-a placut acum cateva decenii, azi e un profitor cu repertoriul invechit cu palaria care ii acopera chelia, cu laudele exagerate, tare omagiale, si care vine sau pleaca de la 2 - 5 prezente intr-o zi, in comune, cu un superb autoturism strain.
Nu-i asa ca vinovatul e al care plateste?
Recunostem totusi frantura de cultura „inghitita” de prostimea prezenta si de pustimea pregatita de cadrele didactice pentru eveniment. Ca tineri... nu mai prea sunt!
Recunostinta pentru limba romana, pentru patrie, eroi si pentru valorile nationale?
Doar in masura in care serveste interesele organizatorului...
[ add comment ] ( 19 views )
Paradoxul momentului istoric: cititul cartilor nu mai este deloc cea mai folositoare zabava. „Nu se mai citeste nimic, astazi de catre elevi” imi spunea dezamagit profesorul Th.Pracsiu, un distins om cu carte si nu e greu de crezut ca astazi, cam in toata lumea, cartea, tiparul, ziarul, slova maiestrita nu e printre preocupari. Si mai usor se descifreaza prapastia dintre generatii care nu se mai completeaza cu generatie intermediara de cultura si culturalizare.
„Scopul contemporanilor e matul gros” imi scrie Vasile Filip din Montreal (regret ca n-am vorbit telefonic zilele trecute), iar o intreaga generatie activa intelectual, dar trecuta binisor de tinerete se tot intreaba cine o va continua... Cu o poeta ca Gabriela Ana Balan sau Cornelius Dragan adica cu o floare - doua nu se face primavara limbii nationale.
S-au lansat cateva carti si s-au organizat astfel intalniri cu pu-blicul. Mereu cam acelasi, mereu cam in varsta, mereu cu mai putine pretentii si cam in totalitate lipsit de tineret. La Barlad comisarul (R) Vasile Chelaru se joaca in viata cu metafora si expresia specific scriitoreasca; la Vaslui,Th. Codreanu isi mai infatiseaza publicului alte valoroase consideratii si ganduri despre M. Eminescu si opera lui.
N-am prea vazut elevi pe acolo, desi s-au vehiculat destule idei originale si de mare folos cultural. Ba s-a infatisat si revista Baaadul literar prin osardia din Biblioteca Judeteana a lui Gelu Bichinet si Gruia Novac redactorul sef de peste 9 ani. Iata alt semn de lupta pentru limba romana.
Consider, insa, ca principala actiune culturala a acestei primaveri este Simpozionul National de pe 5 mai 2015, de la Centrul cultural „Alexandra Nechita” din Vaslui, organizat de noi. Am respectat principiile reusitei: valoare, varietate, complexitate.
Exemplificari:
- Numar mare de invitati de valoare, in total 41.
- Participanti din Vaslui, Bacau, Iasi, Bucuresti, Rosiesti, Barlad, Husi, Codaiesti, Lungani-Iasi.
- Mobilizarea celor 140 de elevi de la liceele vasluiene, asigurarea cu tineretul necesar, deci.
- Expozitie de sculptura a reputatului Gheorghe Alupoaie.
- Expozitie de caricaturi ale lui Nicolae Viziteu.
- Expozitie de carte, ziare, reviste.
- Expozitia barladenilor de la „Arta traditie, cultura”
- Momente muzicale, de poezie, expuneri, varietate de teme dezbatute, chiar daca intr-un timp scurt!
Alt fel de exemplificari:
a) Absenta mandretelor din conducerea judetului si oraselor care nu mai citesc nici macar un ziar.
b) Contre ale unora dintre cei care trebuiau sa ne sustina si sa observe activitatea, eforturile, cheltuielile personale si competenta organizatorilor. Bandraburgii astia cocotati cel mai sus in judet, nu merita aprecierea noastra.
Inchei aceste note cu multumiri adresate tuturor celor prezenti, prof. univ. dr. Alexandru Ionescu, celor care m-au ajutat, dar si elevilor daca au bagat ceva in cap si in suflet.
Cred ca in vecii vecilor nu se vor mai putea organiza cu fonduri si autoritate personale asemenea momente cu cel mai inalt scop: promovarea si apararea limbii romane.
[ add comment ] ( 23 views )
Ne place sa credem ca fiecare primavara e mai altfel.
Noua ne-a adus aceasta primavara o realizare frumoasa, Omagiul Cartii si Culturii Vasluiene cu cele mai diverse reactii:
„Ce folos ai, profesore, sa-ti cheltuiesti energia si banii pentru niste analfabeti, daca nu cumva tampiti...”
„Va plangeti ca o duceti greu, dar puneti in miscare sute de oameni... pentru ce?”
„Am fost acolo, la centrul Cultural „Alexandra Nechita” si va felicit cu toata caldura pentru ce reusiti dumneavoastra si echipa...”
Le raspund tuturor:
Vor trece multi, multi ani pana ca cineva sa se apropie de realizarile noastre. Sunt cu sufletul, cu energia, cu munca noastra fara vreun sprijin oficial...
Din pacate sunt putine urechi sa auda... Cat despre istorie... ?!?
Cum redactorului ii sade bine cu drumul am mai facut un raid pe Valea Racovei. Ar trebui sa constantam (de altfel, usor) ca a venit primavara, ca infloresc salcamii, ca oamenii se misca mai vioi... dar:
Prin primarii parca sufla vantul, inclusiv primarii mai au de semanat (drept care-s „pe teren” sau „la judet”. Cel de la Puscasi, Nicolae Ignat e bolnav. Vasile Popovici de la Laza e Dunare de manie ca cei care au castigat licitatia pentru apa comunei nu-si fac datoria, asa ca a intrat chiar el insusi in bazinul imens care trebuie curatat. Primarul de la Pungesti are vreo 22 de persoane din satul Stejarul cu probleme de inundatii. Cel din Poienesti „tot pe drum, pe drum, pe drum...” ca si cel din Dragomiresti.
Constat astazi, in mai 2017 ca si N. Iorga in 1905 ca lipseste parca increderea in reusita de maine. Populatia activa tot scade, tineretul pleaca in lume, scolarii sunt mai putini cu 1/3 din cati au fost acum 4 ani, pana si crasmele locale dau faliment. Cu paharul in mana cativa dau semne de disperare ca nu gasesc de lucru. Chiar cu paharele pline... „ar vrea” sa munceasca („da Doamne, sa nu gasesc!”).
Cand am poposit la Scoala Pungesti, prof. Anisoara Rauta a fost raza luminoasa a zilei: a vorbit cu atata atasament si pasiune, mi-a aratat o scoala model, incat am regretat ca n-am poposit mai demult pe acolo! Si cat de mult se sacrifica fiinta asta pentru scoala si copiii ei... chiar m-a impresionat.
Sa te tina pasiunea si patima si priceperea, Anisoara.
Nu pot sa nu pun in antiteza munca de la scolile din Pungesti cu ne-munca unor intretinuti de stat care ar putea fi disperati ca nu mai au bautura.
Despre scursurile societatii, altadata!
Acum gandul cel mai frumos pentru Scoala Pungesti.
[ add comment ] ( 20 views )
Calendar
