Politica si … scolarii La Podu Turcului 
Nu trebuie nicicum uitat: in anii ’50 se construia avan baza si poate ceva din infrastructura pentru constructia socialismului de tip sovietic. Pana dupa moartea lui Stalin existau ordine pe baza de pistol si oamenii puteau fi extrem de usor dusi legati. S-a instalat repede o atmosfera de a) teroare de tip rusesc (caci insasi lumina venea de la rasarit), care sa se aplice si in agricultura unde s-au infiintat primele Gospodarii Agricole Colective (1949) si se vorbea de transformarea noua, sovietica, a agriculturii. In industrie era tot mai simplu pentru ca noile conduceri erau mana (sau sabie) prelungita a partidului si guvernului. In armata erau promovati tot felul de deformati care sa-si lipeasca repede calcaiele daca trebuia sa innabuse o revolta. Astia aveau ordin sa-si educe familiile sa nu protesteze in vreun fel (cotele obligatorii erau foarte mari si greu de suportat). Vasile Ilie Marin (verisor) cu doar patru clase a ajuns capitan in cateva luni si a avut misiuni speciale in Baragan (deportarile…). Au fost pusi pe liber multi, daca nu toti, ofiterii de cariera, iar acestia promovati dupa credinta.
Forta propagandei socialiste mergea… in mina. Nu era nici o meserie mai frumoasa, mai desteapta, mai patriotica decat aceea de miner in subteran. Culmea realizarii umane! Drept care clasa a-IV-a din Giurgioana voia toata sa devina unsa cu funinginea minei pe frunte sa impinga vagoane, sa scoata sterilul.
b) S-a introdus o propaganda teribila in scoli, si parintii n-aveau nici o vorba de spus decat rezistenta pasiva pe care sa n-o stie nici copiii. Maretele realizari ale Uniunii Sovietice, sovtransport, sovauto, sovtractor, intrecerile stahanoviste se transmiteau si comentau in lecturi publice ale ziarului ,,Steagul Rosu” sau ,,Scinteia”, obligatoriu de invatatori si profesori iar jurnalele de film nu erau lipsite de tot felul de indemnuri si amenintari ca trebuie sa facem ca cei de pe Don, de la Donetk, Lugansk etc. ca altfel… vin inundatiile (las’ ca au si venit).
c) Cultul personalitatii lui Stalin. Desi nu se gaseau caiete, nu prea exista hartie top (si erau si foarte scumpe) mii si mii de tone de scrisori de dragoste, pretuire si atasament pentru invatatorul popoarelor, generalissimul Iosif Vissarionovici, au fost expediate din Plasa Podu Turcului (inclusiv comuna Giurgioana) si Raionul Zeletin. Elevi, tarani, muncitori...
Bietele invatatoare ii puneau pe copii sa scrie unu pana la patru bucati pe zi, mai ales in 1952 - 1953. La moartea lui Stalin (5 martie 1953) a fost mare tragedie nationala romaneasca si s-au transmis milioane de mesaje, s-au trimis delegatii inlacrimate catre Moscova. In scoli, drapel in berna, fara cursuri...
Dupa venirea lui Hrusciov s-au schimbat lucrurile: a inceput vanatoarea legionarilor. Era de ajuns un simplu denunt anonim sa fii purtat prin posturi de militie, la centrul de comuna sau raion. Erau aratati ziua cu catuse, chiar lanturi la maini, atitudini spasite pentru exemplificare.
Parintii i-au sfatuit pe copii sa li se destainuie ce si cu cine au vorbit, scoala invers, sa-i evite pe cei care vorbeau despre Codreanu sau oastea Capitanului. Le era tuturor atat de frica, incat nici la scoala, nici acasa, cu colegii sau cu vecinii nu comentau nici maretele realizari, nici rebeliunea, nici organizatia. Pana in 1961 a existat aceasta prigoana antilegionara si ca mijloc de presiune pentru a fi trecuti la colectiva. Dat fiind rezistenta populatiei de la tara, s-au acceptat cooperativele agricole de productie, intovarasirile, ca o forma intermediara de socializare a agriculturii. In domeniul educatiei era situatia in care copiii erau sfatuiti sa-i denunte pe oprimatori, chiaburi, incusiv in adunarile lor, iar parintii erau si ei denuntati uneori datorita presiunilor asupra copiilor. Acolo unde s-au rupt legaturile intre parinti si copii, acestia din urma au ajuns niste nenorociti. Disparea respectul familiei.
Daca in sate era greu pentru toti vandutii sa-i lamureasca pe tarani, in scoli lucrurile erau simple: poezie noua, tare patriotica, cu omagii Uniunii Sovietice (A. Toma, D. Desliu s.a.) texte noi dintre care si cele ale lui Sadoveanu erau scrise pentru propaganda, pentru formarea sufletului de copil care sa se jertfeasca pentru partid, tara, popor, chiar tradandu-si familia. Sa vada, saracul, cat de multi si de rai sunt dusmanii lui si ai tarii, cu Iosip Broz Tito si bosii americani (cu fundurile grase) in prim plan. Ce, caricaturi !
Organizatia de pionieri era foarte dinamica si se crea impresia ca cine nu este membru ori e un natang, ori fiul unui dusman al poporului. Cand veneau in serviciu comandat inspectorii intrebau cati din cati sunt cu cravata rosie, cati se pregatesc, si, de regula, se trasau sarcini. Era mult mai usor de exmatriculat, un nepionier, de lasat corigent sau de nebagat in seama. Se crea dorinta individuala de a ajunge pionier sau utecist si pana la urma erau ,,stegarii vremurilor noi” cam toti dintr-o clasa.
Erau si ,,cantatori” in fiecare clasa; dar fie ca cel dintr-a XI-a/ ’59 era foarte destept sa nu-si ridice colegii in cap, fie era fraier rau pentru n-a existat niciodata sentimentul turnatoriei printre colegi. Dac-ai fost, care-ai fost ma?
(va continua)

[ add comment ] ( 38 views )

<<First <Back | 76 | 77 | 78 | 79 | 80 | 81 | 82 | 83 | 84 | 85 | Next> Last>>