PRIMARII: VESNICIA… DE AZI! 
Am realizat in ultima perioada mai multe interviuri cu primari de la commune iesene si vasluiene. Intr-un asemenea moment am realizat ca multi, daca nu foarte multi se cred... vesnici !
Sa fie de bine, e de rau...? M-am intrebat.
Exista o varsta la care orice om se crede vesnic, adica nici vorba de indoieli, frica de moarte, de viata, de aproapele sau. Am ajuns sa cred ca e foarte bine asa:
a) Cu increderea in ziua de maine, omul e chiar liber, poate sa se gandeasca la proiecte, dragoste, realizari.
b) Calitatea vietii este superioara. Cum ar putea sa fie productiv un primar nascut suparat care (astfel) nici nu s-ar putea intelege cu oamenii dimprejur...
c) Concetatenii (alegatorii) au nevoie de unul de-al lor care sa-i reprezinte, la care sa alerge si cu o problema personala si ,,comunitara”. Mai mult, sa se poarte cum le e portul si sa se exprime cum le e vorba.
Deci, omul de jos si cel de pe alte trepte superioare il pot alege si sustine pe mai indraznetul dintre ei, mai inteleptul locului, mai bogatul de aproape si care se exprima repede, usor, fluent, convingator. Daca locuitorul de pe plaiuri moldovene e vesnic... purtatorul sau de cuvant nu trebuie sa fie decat la fel.
In treacat observam ca in limba romana actuala se petrec schimbari mari, portul si purtarea se aliniaza unor influente generate de cultura video (adica televiziune), ca Traditiile si obiceiurile raman adesea numai cu numele, ca istoria se pierde si ca, chiar pamantul, cel de azi e altfel decat cel de acum un secol (nu va mirati, disparitia padurilor, erbicidarea solului... au schimbat ceva? Vestitul lup mai exista pe undeva?) Folclorul, adica intelepciunea poporului, nu mai e nicicum acelasi de acum un sfert de secol darmite de un secol sau mai mult!
Imi place versul blagian ca vesnicia s-a nascut la sat, dar numai cine nu vede darapanaturile, casele parasite, pamantul nelucrat in contrast cu case mari si foarte mari, cu elemente de urbanism si manifestarile de ,,cultura moderna” prin baruri si crasme ar putea crede ca acolo, undeva, mai e ceva... vesnic.
Pana si reteaua nationala de educatie e mai ales in baruri si crasme. Chiar daca exista si in sistemul de invatamant mereu reformat si deformat.
Primarii dedicati nu pot sa nu observe asta.
Primarii vechi (cativa chiar de la 1990 incoace) deja sunt profesionalizati pentru administratia care imbina cerintele instructiunilor oficiale cu manifestarea blajina a populatiei. Cei noi inteleg repede cat si cum isi pot asigura... un nou mandat (asa ca la alte alegeri vor fi foarte putini... schimbati).
Traim un alt moment al devenirii societatii adica al mediului (cf. H. Taine) in schimbare. Cultura nu mai are ramificatiile necesare chiar daca s-a inlesnit exceptional comunicarea.
Oamenii reprezentativi ai acestor timpuri sunt primarii de oriunde ar fie ei. Unii se pot considera spuma societatii, altii ,,alesii poporului” (e nuanta depreciativa!) dar toti TREBUIE sa fie vizionari. Si interesati.
Vesnicia lor... e AZI! Acest timp de zile, luni, ani, dar prin problemele oamenilor, cu toate pacatele lor, mereu in timpul real al existentei lor.
Neaparat semanatori de credinta in biruinta.
Neaparat oameni!
*
M-am gandit sa dau cateva nume care impresioneaza prin vechimea lor, prin ambitia lor (uneori nemasurata, pana la lacomie), de vointa, de pricepere etc.
Ce-ar fi sa urmariti interviurile realizate sa-i vedeti cum vor sa fie si asa cum sunt: primarii – lei, ca niste oameni, acolo, si ei !


[ add comment ] ( 42 views )

<<First <Back | 80 | 81 | 82 | 83 | 84 | 85 | 86 | 87 | 88 | 89 | Next> Last>>