Insist asupra momentului de AFIRMARE, desi cu cateva saptamani inainte "organele partidului" il consi-derau ineficient, dar … Atentionat, Valentin Silvestru l-a sprijinit cu toata autoritatea. Au contat si cateva scrisori care intrebau, cand se va mai tine si de conditiile de participare.
Pe langa Casa de Cultura se inaugura si Cinematograful "Modern", unde s-a planificat concursul pentru interpreti individuali ^ brigazi artistice.
Numai concursul a insemnat 18 ore si 42 minute in doua sali care gemeau de lume, desi era campanie agricola. Bucurestenii scapau "cu sarcina de partid" din fierberea zilnica si-si luau tot felul de libertati prin orasele sau comunele din judet pe banii Comitetului de Cultura si Arta care asigura cazare, masa, diurna si masini pentru deplasari. La individual, premiul I a fost obtinut de Nelu Norocea, de 9 ani, din Vetrisoaia (am inteles ca nu s-a ales nimic de capul lui) dar la brigazi artistice au rezultat spectacole adevarate, cu Intreprinderea de Transporturi Bucuresti (ITB) prima clasata. In competitie au fost 423 de artisti amatori, din 27 de judete, presedintele juriului Valentin Silvestru nu s-a dezlipit de scena … imprimand o nota de seriozitate fara precedent. Tudor Gheorghe, cunoscut menestrel, a avut un concert special iar evolutiile teatrelor invitate au provocat multa emulatie.
Concursul de caricatura n-a lipsit, prezenti fiind cei mai cunoscuti caricaturisti din tara (mai ales cei de la "Urzica" si Nicolae Viziteu, vasluianul nostru, cu un premiu).
Au fost manifestari premergatoare in mai multe orase si comune incluzand si un ciclu de filme, expozitii (itinerante), spectacole cu teatrul "Tandarica" si "Intalniri cu epigrama". De mare succes s-au bucurat: dezbaterea "Umorul in literatura romana", recitalul lui Nicolae Stroe si Expozitia de desene si gravuri (deplasata la "Confectii" si alte locuri). Elita umorului romanesc si a scriitorilor a fost prezenta si purtata prin judet, aratata, comentata.
Fara indoiala a fost o realizare la marea ambitie, foarte densa si spectaculoasa. "Culturnicii" de atunci au alergat, nu gluma, biciuiti de Valentin Silvestru care mi se destainuia (pe dealul de la Gura Bustei) ca e foarte obosit, extenuat dar a vrut sa demonstreze ce se poate face la un Festival, pe care-l va internationaliza (se referea la Republica Federativa Iugoslavia).
Editiile din 1976 si 1978 au fost aproximativ la acelasi nivel, dar editia de 10 ani (a VI-a, unii i-ar spune jubiliara) din 1980 s-a intins pe parcursul a 3 (trei) saptamani, cu 4 (patru) zile concurs de interpretare si spectacol de gala, duminica, 27 septembrie 1980.
Editie aniversativa, aceasta a avut si Gala teatrelor pentru copii si tineret (Sala Sporturilor, Casa de Cultura Barlad, Husi, Vaslui etc.), Gala teatrelor dramatice ("Badaranii" - Braila, a prins mult), Zilele filmului de comedie, Decada literaturii satirico - umoristice, Gala teatrelor de estrada, expozitii in sali din orase si la cateva camine culturale (Codaesti, Suletea, Murgeni, Tutova …). Concursul de interpretare era cam intre 08:30 - 21:00, in cele 4 zile !
Cata cultura era, cata politica … dar era o miscare culturala locala, cu putini localnici dar stimulativa prin personalitatile aduse pe diurna, distractie, betii, cuceriri … ceva libertate. Desigur ca nu lipseau deloc baietii cu ochi albastri pe care-i cunosteam in cea mai mare parte.
Era insa autocenzura, era frica de a gresi contra partidului, era spionajul si delatiunea reciproca. Fiecare se temea de ceilalti, iar Valentin Silvestru nu era tandru si "mai liber" decat in apropierea Rodicai Mandache si cel mult 3 dintre zecile pe care, el, ii aducea ! Tocmai pentru ca fusese peste hotare, era indeaproape supravegheat si el stia asta !
Beneficiul cultural era mai ales al elevilor de liceu adusi organizat sa umple salile si al concurentilor; la teatru venea lumea cea mai buna … si securitatea. Si adesea umorul era chiar de calitate ! Dupa vremi …
Credem ca Festivalul International al Umorului "Constantin Tanase" a avut 3 etape distincte: a) Afirmarea, intre 1970 - 1976, b) AUTORITATEA, 1978 - 1988 cand Valentin Silvestru aduna laurii pe fruntea lui Tanase si c) Decaderea lenta din acesti ultimi ani, cand au disparut formatiunile mari (brigazi artistice) si critica se face pe sponci. Probabil ca trebuie regandit profilul, tematica si adresabilitatea !
Impunerea autoritara in arealul national s-a infaptuit incepand cu editia a III-a, din 1974.
40 de ani, ca INSTITUTIE CULTURALA, alintata de vanturile de libertate de prin 1970 (ce-a urmat dupa 1971… !!!) botezata FESTIVAL, si-a onorat datoria de a raspandi cultura (mai veche sau mai noua) pe meleagurile de unde a plecat marele actor Constantin Tanase, dar si a desena o farama de spiritualitate vasluiana pe cerul Romaniei.
Cati, cat, cum au aplicat hotararile partidului (a fost o presedinta si increzuta, si fudula si cu totul incompetenta, dar hotarata) si pe langa limbajul de lemn cat s-au produs intelectual … vom vedea.
Dreptul la posteritate il au toti. Evident, insa, in masuri diferite, cel putin pentru cei legati de Bienala Umorului, Festivalul Umorului, Festivalul International al Umorului. La cea de-a 21 editie, deci … dupa 40 de ani putem trage concluzii.
Nu inainte de a vorbi de maturitatea acestei emblematice manifestari culturale.
[ add comment ] ( 13 views )
O manifestare artistica nationala la Vaslui are harul sau si a fost darul unei generatii pentru o populatie mereu urgisita cand s-au intors ochii intregii tari ca la Vaslui se face umor si vin. La infiintarea judetului prin reforma administrativ - teritoriala din 1968 aici nu erau nici de unele, fostul raion Vaslui fiind aspru neglijat in regiunea Iasi. Cultural, in judet, Barladul era mult deasupra si ca numar si ca traditii si ca autoritate morala, Husul parea mai vizibil prin vinurile sale, Negrestiul era oras inventat (mai dezvoltate erau Codaesti - fost centru de raion si Puiesti ori Murgeni). Cum, toata cultura locala trecea prin revalorificare, mai niciuna dintre personalitati nu se plia pe chipul omului nou sau al creatorului pus in slujba formarii profilului comunist.
Directiva partidului: fiecare judet, fiecare localitate sa aiba personalitate tutelara, manifestare artistica specifica.
Si chiar s-a nascut un entuziasm de aceasta natura care cam submina sloganul general: cincinalul in 4 ani si jumatate.
Sa retinem ca in toate judetele s-au initiat festivaluri (menite sa atraga multa lume la "ora de educatie socialista") dar in foarte putine locuri acestea au prins. Era nevoie de bani destui, de personal muncitor - competent, de adevarati administratori in cultura (pana la urma cam, asta eram toti) un fel de management de loissir (organizarea timpului liber). Mai era nevoie de primi - secretari destupati la minte si priceputi, care sa aiba si persoane pasionate de astfel de evenimente. Hora de la Prislop (Maramures), Festivalul obiceiurilor (Iasi, Botosani, Suceava, Vaslui, Bacau), Hora Dobrogeana si alte cateva au avut perioade de existenta culturala diferita.
Cultul era al modelului local si Ceausescu model general.
Toate manifestarile erau conduse de Partid (in generalitatea lui), toate urmareau profilul omului nou, tot ceea ce insemna creatie (incepand cu Uniunea Scriitorilor) era mobilizat pentru constructia socialista.
Brigazile artistice erau arme ideologice prin care se urmarea mobilizarea unei parti cat mai mari din populatie. Un capitol adevarat au scris cei din Laza in frunte cu inimosul profesor Alexandru Guzu, participant la toate editiile Festivalului pana in prezent. Textierilor Vasile Ilie si Sandu Guzu le dadea gir Bogdan Caus (Bucuresti) sau George Stoian dar formatia lor era mereu dinamica si proaspata.
Editia a II -a (23 - 24 - 25 iunie 1972) trebuia sa-si adapteze continutul la hotararea Plenarei din 1971 (si textul meu de la Movila a fost verificat).
Cultura chiar devenise o prioritate educationala ilustrata chiar si de ziarele judetene care aveau rubrica, mereu ciuntita de cuvantari, cultura si viata cu profile de tarani si muncitori fruntasi, cu creatii mai mult sau mai putin muncitoresti. Era perioada formarii noii intelectualitati cu hamuri aspre pentru orice fel de creatori. Pana si caricaturile erau "poeme" pentru autoritati.
Articolul "Satira si umorul in haine de gala" (Mihail Harea si Mircea Colosenco) trecea in revista ( Vremea Noua, 1348, 27 iunie 1972) rezultatele la Brigazi artistice (Uzina Autoturisme Pitesti, Ceamurlia, Gaesti) si premiantii individuali ( Pasca + Selesi, Nicolae Taciu + Alexandru Jijie, Alexandru Guzu) exprima exact pozitia Comitetului judetean de Partid.
A fost interesanta Foaia volanta a Festivalului ziua I, 23 iunie, printre altele cu programul zilei: 10:00 - Cuvant de deschidere; 10:15 - 11:30 - Centenarul revistei romanesti, (1872 - 1972) expunere Ioan Massoff; 11:30 - Vernisajul expozitiei "Sa glumim din varful creionului"; 16:30 - Concurs Cine stie castiga "Tanase - Carabusul si critica cetateneasca"; 18:00 - 19:30 - ~ntalnire a instructorilor brigazii artistice de agitatie cu membrii juriului; 20:00 - 22:30 "REVISTA ARE CUVANTUL" - spectacolul de deschidere, a Teatrului satiric muzical "Constantin Tanase".
Conform Directivelor, abaterile de la program erau minime, abaterile la texte, excluse, umorul combativ, o necesitate. Se crea cultura politizata si se infaptuia in toate centrele urbanizate cu mobilizare (semi-obligatorie) a spectatorilor.
La cei 40 de ani de la prima editie, Ioan Mancas observa ca anul acesta se implinesc 130 de ani de la nasterea lui Constantin Tanase, 65 de ani a trait si 65 de ani la moartea sa.
Festivalul Umorului "Constantin Tanase" a reprezentat, insa, sigur, 4 decenii, cate un moment vocal local in context national cu descoperirea unor adevarate valori in domeniu ca: Doru Octavian Dumitru, Divertis - premiul I Toni Grecu si formatia sa, Dan Puric - marele premiu, Romica Tociu si Cornel Palade, Paul Buta, Teatrul Ludic Iasi s.a.
Am putea vorbi si despre radacinile CURENTULUI CULTURAL NATIONAL (de dupa 1989) in emulatia provocata de Festivalul Umorului "Constantin Tanase" sau Zilele viei si vinului (anii fara sot) cand tot ce era mai valoros in tara poposea la Vaslui sau Husi.
[ add comment ] ( 25 views )
Festival: manifestare artistica muzicala, teatrala etc. cuprinzand o serie de reprezentatii si avand caracter festiv; ciclu de manifestari cultural - artistice cu program variat, ocazional sau periodic …; se demonstreaza realizarea intr-un domeniu artistic. (DEX).
In 1970 termenul era aproximativ acesta, dar incluzand ideea de gratuitate a spectacolului si concurs pe monolog, scheci, brigada artistica, recitari, etc.
SEMNIFICA}IE:
Se discuta apasat de individualitatea neamului, reinnodarea traditiilor nationale, valorificarea mostenirii culturale, chiar liberalizarea creatiei artistice. Tendinta a fost, insa, rupta prin aplicarea hotararilor Plenarei CC al P.C.R. din 1971, cand a inceput si cultul personalitatii lui Ceausescu iar cenzura a capatat puteri sporite.
Noul judet Vaslui (din 1968) nu prea avea nici traditii recunoscute (Vasile Adascalitei publica un volum de traditii populare, in 1971), nici perso-nalitati, in special etnoculturale reprezentative: Mihail Kogalniceanu era si prea national si mosier, Nicolae Milescu - boier, de politicieni "capitalisti si impotriva comunismului" nici vorba, I.C. Frinu, nu mergea. Chiar si frumoasele constructii care s-au mai pastrat si azi erau defaimate.
In sedinta de 6 persoane la care am participat, am aruncat oarecum nefondat numele lui Constantin Tanase, aproape necunoscut celorlalti si chiar mie dar auzisem si citisem despre spectacolele de la Vaslui si Bucuresti, si de nasul lui mare. Din criza de alte nume, "a prins".
Vasluiul era un targ de case cu ulite noroioase, cu piatra sparta sau rotunda, in pavaj, cativa kilometri. Avea aproximativ 17 000 de locuitori, dar o pozitie oarecum centrala si Virgil Trofin, prim-secretar UTC si-a facut datoria, alegandu-l centru de judet.
REALIZAREA:
Era a partidului prin organismele si oamenii sai; nimeni nu putea fi angajat fara acordul secretarului cu propaganda, mai ales in presa si cultura si nici un director de intreprindere sau scoala fara aprobarea Comitetului Judetean.
Munca era a catorva alergatori, inspectori cica, tot judetul avand, in total vreo 16 persoane dintre care la Comitetul de Cultura si Arta eram doar eu, ceilalti, cu participari la multele adunari de partid din judet.
Lasat cam singur, am reusit la prima editie (3 - 4 - 5 iulie 1970) sa aduc pe fiii si sotia lui Tanase, pe cei mai in voga artisti, Nae Roman, Nicolae Stroe, Serbanescu si tehnicieni de la radio Bucuresti. Iesenii ne-au cam dat cu flit, din alte orase au venit putini. La Festival l-am "deturnat" sa vina (din tren) pe Alexandru Arsinel care se ducea la Dolhasca lui si care a impresionat pe scena. Am avut in sprijin cativa directori de camine care aveau nevoie de confirmarea vice-lui Petrea Didilescu la ceea ce spuneam sau indicam eu.
La editia a II-a a venit ca dirijor Valentin Silvestru care intra in biroul primului secretar Tanase fara sa bata la usa. Sa hotarasca juriul, a batut cu pumnul in masa si toti invitatii erau de el aprobati (pentru ca primeau si ceva bani si premii) iar concurentii erau verificati de securitate. Eu si Stoian aveam sarcina sa verificam textele si sa inchidem cortina daca astia ar fi luat-o razna.
Editia II:
23 - 24 - 25 iunie 1972, cu doua luni inainte s-a inaugurat Casa de Cultura "Constantin Tanase", a sindicatelor, diriginti de santier Sandu Vatafu si Dumitru Marin, director, Emil Rascanu.
"Revista are cuvantul" sub conducerea lui Sergiu Malagamba (incluzand si pe tanarul Nae Lazarescu) a fost primul spectacol adevarat de revista dupa destule decenii (vezi Vremea Noua, an V, nr. 1346, sambata, 24 iunie 1972, pag. 1) iar spectacolul de gala a cuprins pe cei mai buni dintre cei peste 200 de artisti (n-am mai auzit de Pasca si Selesi), din 23 de judete (cu Vaslui pe locul II, Taciu si Jijie) si s-a incheiat cu Estrada din Pitesti.
Am inregistrat cat am putut cu un magnetofon portabil Tesla (mare realizare, mare !!!). La pantomima n-aveam cum, dar textele sunt interesante.
Oficiosul partidului, Vremea Noua a comentat realizari (nu si muncitorul, inspectorul) si ceva neimpliniri !
Editia a III-a, 18 ore si 42 minute, 423 de artisti din 27 de judete, locul I, Nelu Norocea din Vetrisoaia.
[ add comment ] ( 17 views )
(serial)
Lumea moare si festivalul se piaptana ! Adica in zilele acestea "cultura" (ca institutie) fierbe programul pentru noua editie a Festivalului Umorului "Constantin Tanase" Vaslui, din octombrie 2010.
S-au implinit 40 de ani de la prima editie a acestei "initiative" pe care am botezat-o (chiar eu) cu numele lui "Constantin Tanase" (la aniversare 90 de ani).
Pe 3 - 4 - 5 iulie 1970, pe scena de lemn a cinematografului Traian (unde-i blocul Elvila, azi), cu balcon si scartaieli infioratoare au evoluat artisti de frunte ai tarii si multi amatori. Se desprinsese cultura (C.J.C.A.) de Inspectoratul Scolar, eu fiind singurul inspector, promovat pe 3 martie, ceilalti avand functii politice. Numele si primul proiect s-au vehiculat la sfarsitul lunii aprilie, aprobarea programului de catre Biroul Judetean de partid cam pe 20 iunie, Oficiosul PCR, Vremea Noua l-a publicat pe 24 iunie 1970 amintind si cativa dintre invitati. Pentru ca eram singurul cu titlu stiintific presedintele Balauta si secretarul Tolescu m-au intins in toata tara dupa invitati, interpreti, formatii.
Pe fiii lui Tanase (unul n-avea voce dar semana izbitor cu tatal) si sotia Virginia i-am convins (in strada Plopii fara sot, nr. 10 - 12) sa vina la Vaslui si am fost foarte bucuros ca l-au adus pe Nicolae Stroe si Aurel Storin. N-a venit nici Nicolae Dinescu (directorul teatrului de revista), nici Radu Beligan (vicepresedinte al Uniunii artistilor din lume), nici Valentin Silvestru, care avea la radio Unda vesela. Teatrul bucurestean a editat un programel intitulat "Salut" si a trimis 3 balerine si cativa artisti in voga, dar n-au venit macar cu spectacolul anuntat "La gradina Carabus" pentru ca nu era sala de spectacole.
Am mobilizat atunci cu Gheorghe Stoian mai multe brigazi artistice, cea de la Laza fiind premiata (instructor Victor Ailoaie, azi director la Scoala generala nr. 6 si Alexandru Guzu, profesor Laza).
Concluziile din oficios (V.N. 19 iulie). Ecouri la Festivalul "Constantin Tanase" si cateva inadvertente (pag. 2) ne erau favorabile pana la urma, desi calul de bataie era "cultura" care sa educe omul nou socialist, iar eu, executantul, nu existam in competitie cu "linia partidului". La cateva luni a fost vestita plenara a P.C.R. cu directive pentru cultura si omul nou.
De altfel, in acele momente, pe plan judetean (judetul Vaslui a fost infiintat datorita lui Virgil Trofin, la reforma administrativa din 1968) se discuta "pe plansa". Adica se prevedea sistematizarea orasului Vaslui in raport de actualul sediu al Politiei judetene, respectiv constructia Palatului administrativ (actual), constructia postei (azi, parasita), hotelului (azi, Racova), a Casei de Cultura si … blocuri, orasul fiind de case, care se daramau masiv.
Dintre alte evenimente: Serbarea populara de la Movila Lui Burcel pe 21 iunie (integral organizata de subsemnatul, care a vorbit pentru prima data, la portavoce, la cca. 5000 de persoane), un succes (vezi Vremea Noua, miercuri 24 iunie 1970, pag. 2), Fanfara Valea Mare, locul I la Piatra Neamt; se vorbea despre "telefon fara cablu", greu de 230 gr. care sa poata permite deplasarea prin camera sau alaturi.
El Mundialul, din Mexico era comentat la radio si vazut in jurnalul dinaintea filmelor la cinematograf sau la putinele televizoare din oras.
Asa ca in saracia si inapoierea de la Vaslui, bucurestenii nu se ingramadeau de loc, iar cei care veneau din tara descopereau un targ prapadit. Castigatorul concursului de umor, Ion Dobra din Oradea nu s-a mandrit de loc cu titlul de aici, unde, in sport, Recolta Laza castiga campionatul judetean in batalie cu Metalul.
Totusi, ideea a prins, patronul Constantin Tanase acceptat, cosmetizat, comunizat, actorul Alexandru Giugaru impamantenit, festivalul popularizat in mai multe publicatii si orase: Pitesti, Bucuresti, Craiova, Iasi.
Lui Valentin Silvestru i-a parut rau ca n-a venit dar de la editia a II-a a fost presedinte multi ani.
Editia din 1972 care a avut in plus sectia de pantomima (pe langa brigazi artistice si interpreti), s-a desfasurat pe 23 - 24 - 25 iunie 1972, cu 23 de judete participante (cu concurs de filme satirice in noua casa de cultura terminata cu 2 luni inainte si cu aport substantial al lui Valentin Silvestru).
Vremea Noua din 24 iunie consemneaza ca la deschidere au luat cuvantul primul secretar Tanase, Radu Beligan, Constantin Chiper, Silvestru, Ioan Massoff.
Alergatoristul de serviciu - recunoscut si de dusmanii din presa, Dumitru V. MARIN.
(va urma)
[ add comment ] ( 26 views )
Paradoxul zilelor noastre: suferim din cauza politicii (adica a dezbaterilor de idei din care sa sara scanteia progresului). Zodia noastra include acest purgatoriu (al tuturor) din care vom iesi curatiti de politica, dictatura fiind, apoi, numai a banului, cu decontari la statul care sa asigure linistea bogatilor si infrastructura.
Nici o oranduire nu e perfecta cu atat mai mult post-tranzitia cand forma de homo-homini-lupus e cu totul exacerbata. CRIZA, ca razboi al acestei generatii, va fi permanenta si mereu sub alte forme.
Presa se repede asupra lui Basescu, acel cap al tuturor relelor (doar are peste 5 ani de guvernare), asupra partidului de la conducere, asupra furtului national prin salarii nesimtite si scandalurilor mondene. Nici macar nu-si plange de mila pentru zilele grele si putine pe care le mai are din lipsa de protectie politica. Desigur vor fi in centrul atentiei din ce in ce mai mult bogatii, in special cei care-si protejeaza imaginea.
Am crezut destula vreme ca PRESA LOCALA din judetul Vaslui trebuie sa se ocupe de realitatile noastre nemijlocite. S-au imbogatit unii, cam nemeritat, au disparut cativa, s-au schimbat politic tot felul de sefi, s-au intarit unii oameni de afaceri s.a.m.d.
Coltul acesta de pagina urmareste din 1996 mediul local si problemele lui. Azi am intrebarea: cum sa-l luam in furculita pe unul sau pe altul cand toti incaruntesc de griji, si nici calea strainatatii nu mai e catusi de putin atractiva.
Si totusi:
Avem pretentia sa anuntam productie record la grau si rapita.
Dorim sa obtinem tonele (din vis) de miere.
Ne infatisam altora cu vite, legume, servicii trasnet.
Astfel facem "politica", nu marketingul necesar, paunului care se vrea mai frumos si impunator intr-o curte cu pasari marunte. Asta pentru cei care vor sa vanda.
Dar:
N-am auzit atatea injuraturi la adresa guvernului si politicienilor de cand ma stiu ! Pentru ca produsele agricole nu-si scot nici pretul de recoltare, pentru ca vitele nu mai au cautare (si preturi de mizerie), pentru ca industria nu mai e, pentru ca serviciile-s in plop etc. Sa adaugam ca bugetarii au in spate cei 25% reducere din salarii, deci cam totul e pe tobogan.
Mai misca prin carciumi cate ceva pentru ca (si) in toiul oricarui razboi bautura, tigarile si bordelurile "merg" normal. Niste oameni pe care i-am avut la strans fanul de lucerna s-au napustit asupra rachiului (furat) mai ceva ca disperatii … saraca lume!
Nu stiu cum e in alte judete dar pe aici se injura grozav, iar nelinistea de care vorbeam randul trecut e mult prea prezenta.
Din nou intrebarea "Ce politica" ne trebuie ?
Realitatea e ca tocmai felul actual de a face politica ne-a nenorocit ! Nu ne trebuie, nu facem politica, dar netrebnicii din ea ne-au nenorocit.
Cum sa facem sa fie bine ?
[ add comment ] ( 16 views )
Calendar
