Cuvant mereu demonetizat cu revigorari spre dramatism in vreme de zavera, LIBERTATEA ar trebui sa fie starea de fapt ( adica pentru actiune ) a omului, in general, intr-o batalie pentru materializarea ideilor.
In numele libertatii merge moartea calare pe cel mai frumos cal, cu coasa in mana, in fruntea trupelor, in numele acesteia au fost cele mai nimicitoare razboaie sau cele mai frumoase povesti de dragoste ... tot asa, cele mai cumplite jafuri sau crime.
Aproximativ la fel si in numele credintei.
Se dovedeste (repede) ca nici popoarele si nici indivizii n-au ce face cu ea. La Revolutie bojogii nu mai ajung, ca dupa un timp urletul plin de naduf sa re-apara; eventual al celorlalti.
Avem azi, libertatea de a striga, dar, a striga, nu gluma. Pana de curand tinta erau vecinii, rudele, sotia, aproapele, acum dupa ceva oranduieli (instaurate) putem tipa impotriva guvernului.
Dar, chiar, impotriva guvernului si partidelor avem de ce urla, de ce blestema, de ce actiona !
Poate nu sunt toti tampiti in formula guvernamentala actuala, poate nu-s toti lichele sau jigodii, poate nu-s toti rai ... Dar prin ce fac, numai rau fac acestei natii ! In numele libertatii ( cuvant aproape golit de continut ) apar tot felul de gorobeti, cu tot felul de idei trasnite, cu materializarea unor propuneri (sau ordonante !) care duc la dezastru un popor viteaz la vremea sa, harnic in alcatuirea sa naturala. Acum inrait, ba chiar din ce in ce mai inrait cand vede nesiguranta zilei, abuzurile puterii, calamitatile naturii. Cine-i poate potoli ?
In judetul Vaslui, in partidul conducator e liniste, liniste. Ba, din cauza luptelor dintre membri care se pandesc ori cu pistoale (sa omoare la distanta) ori cu cutitele in maneca, nimic nu misca.
Daca ar fi alegeri maine, s-ar devora intre ei, iar Dan Marian ar fi un gunoi in vant. Ando Iftime pregateste (poate) vreo razbunare fantoma, Carare (a fi, nu pare !), Vasile Pintilie a disparut, Mihalache mucles ! Nu mai e nimeni vocal asteptand sa vina darurile de la centru ...
Liberalii vasluieni se pregatesc de alegerile locale. Ei par a nu avea vreun lider care sa-i depaseasca pe fantomaticii imbarcati in caruta lui Basescu.
In saptamanile urmatoare PNL-istii vor alege, ca sa-si puna structurile la punct. Vom vedea daca va cuteza careva sa se infrunte cu stapanii judetului, dupa realegerea lui Crin Antonescu intr-o lupta apriga.
Social Democratii s-au aciuit prin colturi si birouri. Ar fi re-organizarea de dupa ... Ponta. Mitica Buzatu si ai lui au datorii banesti mari (inclusiv la noi) si morale si mai mari. Dar una era in campanii si alta acum, la plata ... Oricat ar parea de capabil, Vasile Mihalachi face tot felul de exhibitii sa cumpaneasca un buget nenorocit. Mai transmite el cate un mesaj incurajator, dar e mereu in camasa de gheata ...
Mare surpriza cu Corneliu Bichinet: om de destul caracter, vicepresedintele Consiliului Judetean poate fi lucrat ca la carte ...
Pana la urma, ce-au astia toti cu libertatea ? Raspuns: ar reprezenta cam tot atatea moduri de opinie si actiune. De fapt "toate" optiunile sunt 3, cam cate partide mari se infrunta.
Si, cand nu e macar purtator de cuvant ... ?!
Eu, badia Gheorghe, tata Ileana putem tipa dupa libertate pana crapam de foame. Ei, si ?
Dar dupa cum stim, si mortul se pune intr-o anumita pozitie in sicriu. Deci, nici acolo nu e libertate adevarata !
Fir-ar ... !!!
[ add comment ] ( 10 views )
Au trecut 4 babe din cele 9 cu momentul nesemnificativ (de aceasta data) de pe 1 martisor. Nesemnificativ pentru ca n-am mai vazut nici macar pe profesoare si invatatoare incarcate cu flori sau martisoare si pentru ca in martie acesta s-au vandut cele mai putine atentii de aceasta zi.
Se spune ca iubita cuiva are multe feluri de zambete. Anul ar trebui sa aiba 365 daca nu de doua ori pe atat. 2009 ne-a zambit asa de stramb incat, nu cred, ca in Tara Romaneasca mai este vreunul din locuitori ne-stressat. Saracul nici macar intr-un dinte nu-si prea permite, si vesel e doar ... beat ! Functionarul e amenintat cu concedierea, la privati cu datul afara, iar patronii mari si mici sau foarte mici se gandesc la soarta acumularilor din perspectiva falimentului.
Am mers pe strazile judetului zilele astea si n-am vazut nici un zambet larg si linistit; nici macar la elevi. Deci, ingrijorarea a pus stapanire pana si pe visuri ...
Vad dezastrul national de pe caile de comunicatie si TOTI dar, TOTI soferii sufera pagube insemnate indiferent de categoria masinii; pentru ca sunt gropi, gropane, borte si cratere mai peste tot. Pe langa pagubele produse proprietarilor de masini, e vorba de cheltuieli suplimentare, incarcatura bugetara serioasa pentru carpeala temporara a soselelor.
Prin orase, cea mai mare nevoie e la Barlad (mai ales IRB - centru) desi, circulatie normala nu e nicaieri. Mai "vine" si o conducta sparta (Vasluiul a stat marti fara strop de apa) mai un vajgarau de primavara si adauga ceva la pagube.
Ne-am gandit, poate, zilele acestea mai mult, la tovarasa de viata, mama, iubita, fiica etc. Am fost in stare sa ne bucuram de tihna familiei sau a iubirii ? (Aici, gresesc, fiecare iubire are zbuciumul ei orice s-ar incerca; dar clipele unice trebuie sa existe).
Am planuit si inca mai socotim ca trebuie sa semanam, sa lucram pamantul, sa facem orice altceva din care sa iasa banul.
Prieteni buni care lucreaza in agricultura se tot intreaba ce ar mai putea face sa-si pastreze afacerea, ca nimic nu misca. E o intepenire cumplita in deznadejde, o lipsa de credibilitate a Statului mereu in cautare de bani cu bratul sau lung si nemilos, FISCUL, gata sa-i stranga de gat pe toti. Si luna aceasta peste 100 de societati comerciale au dat faliment !
Credeti ca-l doare pe vreun guvernant de dramele multora ? Daca va uitati ce fac astia din parlament, aveti imaginea sobolanilor pusi sa-si captuseasca propria camara. Ei n-au nevoie nici de "sporul de polonic" pentru ca si-au votat din timp privilegiile. Fuga unora din opozitie spre putere e porcarie curata si inselatorie. Pai, daca l-am votat pe Sarbu pentru P.S.D., de ce sa reprezinte PD-L-ul ? Respecta in vreun fel vointa Dvs., stimati alegatori ?
Observati cam cate feluri de zambete avem pana acum. Credeti ca nu tot stramb zambim cand e sa ne aparam munca si sufletul ? Ca un facut, nu mai exista nici cuvant (de onoare, ce sa mai vrem !). Abia ai batut palma cu cineva si-n sfertul urmator al orei isi schimba atitudinea ! Am luat la ferma niste prapaditi ai soartei, cu mancare, utilitati, transport, salarii, si li se pare taaare, tare greu sa ingrijeasca 8 capete de vaci ! Ar vrea numai paznici (probabil stiu cat e de scumpa sudoarea de paznic !) dar cu salariul mai mare (pe vreme de criza !!!). Alt zambet stramb ! Si, fiecare dintre Dvs. aveti diverse probleme.
Si, uite-asa, din zambete in zambete ne-alegem cu toata primavara stramba.
[ add comment ] ( 11 views )
Mi-as dori sa scriu mai frumos ca in romanul meu "Zapada pe flori de cires" despre IUBIREA din noi, zagazuita de atatea si atatea neplaceri, dar, gata sa erupa cand are ocazia ! Pana la urma omul este nascut din iubire (chiar daca numai unul din doi) este crescut cu chin si dragoste (de familie sau bunici) e educat cu afectiune de catre pedagogi (si familie) e invatat de mediul in care reuseste sa se stabilizeze si deprinde cel mai adesea sa fure, sa distruga, sa urasca, sa ... faca altceva, din cauza ca raul e mai puternic. Pe parcursul unei vieti dragostea exista chiar si in cel mai nenorocit om, macar sub forma de instinct ...
Ne-am bucurat de zapada groasa, chiar la -20 de grade sarutandu-ne lacom, cald, catifelat, salbatic tavalindu-ne departe de lume pe covorul inocent intr-un varf de deal sau intr-o vaioaga.
Ne-am bucurat si trebuie sa mai avem bucuria tihnei familiale pe gerul "de foc" in decorul intim al casei; sau am simtit efectele viscolului care ne-a trimis sa iubim, abia atunci cu adevarat, cand am fost primiti cu bratele deschise. Inima n-a inghetat nici cand am descoperit pe aproape dusmani periculosi pentru ca stiam de locul nostru in vreo inima minunata.
Februarie 2010 a fost aspru – aspru (-24 de grade, nu !), bogat in ninsoare dar si in pagube inbunandu-se in partea a doua. A completat diferit prima luna a anului greu in care ne aflam. A topit multe sperante, inclusiv ale celor plecati peste mari si tari sa adune vreun ban. A contribuit la trecerea prematura a unora in campiile cu vesnica verdeata. Ne-a intarit insa fara sa ne omoare. {i atunci ?
Indreptam un simtamant aparte pentru cea privita ca raiul sau iadul existentei vazand-o calma si domestica, harnica si zambitoare, atat de frageda si pura. EA, care ne daruieste trupul, ne inaripeaza mintea, ne impinge la ambitii masurate sau se retrage cu noi in sfera impersonala a iubirii.
Ce ne-am face, noi barbatii, fara sfintele daruri ale femeii ?
Albinele care au iesit la soarele bland al ultimelor zile, ne aduc aminte ca mai avem cel putin o luna de iarna, cu sau fara zapada, cu ghioceii care-s pe-aproape si pe care nici de Dragobete nu-i daruim, din diferite cauze ...
Vanzoleala strazii vasluiene nu e pe potriva oamenilor care trebuie sa iasa din hibernare pentru ca pardalnicul de stomac cere si tot cere ...
Visurile de marire nu pot lipsi nici in cele mai geroase nopti. Dragostea sub orice forma a ei face parte din alcatuirea umana si se descatuseaza, mai ales acum in luna sperantelor, cu martisorul in deschidere, cu sarbatoarea din 8, cu paharele din 9, cu "babele" fara nameti, cu soarele mereu mai vesel, mai cald, mai aproape de noi.
Ne-am tot plans de greutati, am scrasnit din dinti vazand ce se intampla in tara dezastrului national unde semanaturile-s parjolite (totusi), drumurile toate distruse, fiscul apasat si neiertator, politica neinvelita - goala - aprinsa, porcoasa.
De ce nu am starui macar putine momente asupra frumosului din noi, din societate, din viata ! Adica sa ne bucuram de ce avem; sa vrem mai mult pentru toti si pentru noi, sa fim crestini sau pagani, dar oameni gata sa mangaie, sa ierte, sa iubeasca. Ne intoarcem tot la dragostea care trebuie sa fie (fara dragoste nimic nu e ... ?!), tot la omenie, tot la flori, verdeata, natura, la viata ...
La tinerete, mereu la tinerete in suflet.
Sa uitam capriciosul februarie si sa ne luminam fata in martie ... Adica lasam totul la o parte macar pentru o clipa ... sa ne bucuram !
Vine, vine, primavara, prieteni !
[ add comment ] ( 14 views )
Mai, ce-am mai strigat dupa revolutie; ce-am mai injurat noi pe toti si toate ! Ce ne-am mai certat pentru avere si "pentru idei", adica libertatea de expresie. UN DECENIU AL DUSM|NIEI nu ne-a ajuns sa varsam furia atator ani de oprimare (spirituala in primul rand).
Proletari din toate tarile, uniti-va !, un slogan de aproape 100 de ani care a marcat aceeasi ne-unire, vrajba si nesinceritate chiar intre proletarii ajunsi sefi de stat dupa niste criterii stabilite de puternicii lumii ...
Acum, dupa 20 de ani, apele par a se linisti: o izolare fara egal pentru ca intre timp ne-am indusmanit si cu rudele; o dezamagire care a cuprins o intreaga generatie adica cea mai productiva care credea ca libertatea si bogatia merg mana in mana; o blazare a altei generatii, cea mai tanara si mai romantica gata de sacrificiu doar in vorbe pentru ca in fapte nu sare la munca; o lehamite generala pentru politica si dispretul pentru rostuirea cuvintelor s.a.m.d.
Acum e mai puternic zeul zeilor, banul care-i strange de pe drumuri pe toti cei care trebuie sa manance (nu sa fure), banul care schimba destine si altereaza sentimente. Libertatea de actiune este numai si numai pentru bani, alergatura care saraceste spiritul si desfiinteaza aspiratia spre un ideal. Alunecusul spre hotie, minciunarie e liber.
Spre astre prin spirit ... As ! E o ruptura intre generatii greu de acceptat, o lipsa de creatori tineri, de speriat, e o umanitate in mare declin. Pentru ca toata lumea alearga pentru burta, mai ales pe criza asta.
Ce s-a tocit iremediabil si extrem de mult e "democratia cuvantului" !
Frica i-a luat locul pana si in partide.
Pluripartidismul era o supapa intelectuala si nu numai. Erau 100 de partide, dar cu aproape 100 de optiuni. Cine insa, n-a pariat pe baza materiala, a pierdut ... rau, sau totul. Au ramas 5-8 partide, erau tot atatea optiuni, concurenta, scantei si inovatii. Ei, s-au cam dus si acelea pentru ca acum doar vreo 3 partide mai conteaza. Deci, 3 moduri de a comunica ceva public.
Dar si la partide s-a dus dracului democratia. Cine sufla impotriva lui Basescu in PD-L ? Acum Geoana vrea lista, adica echipa lui de dictatura in partidul lui, P.S.D. cel cu multi guresi in formatie. Dupa Congresul din 20 februarie s-a incheiat cu iesirile unora pentru ca va cobori disciplina de partid din pod. Antonescu poate candida dar tot cu lista, deci unii mai egali decat altii, iar care chiscuie ia cotonogeala.
Toti vor iesi presedinti cand vor ei ! De altfel sunt baieti destepti. Dar :
a) Democratia de partid inseamna disciplina, deci aliniere, deci tacere.
b)"Vocile" sunt ale sefilor. Urmatorii trebuie sa stie a purta oala de noapte, pe soptite.
c) In politica, incap deci, trei opinii, in raport cu cele trei partide. Alde Vadim (si care altii ?) pot sa zica doar pe ici-colo cate ceva ...
d) In cadrul unitatilor (de orice fel) nu se cracneste ! Munca, nu comentarii.
Daca, totusi ...
Scutierii sunt pe aproape, aparatele de inre-gistrat si mai aproape, unitatile de represiune prezente !?
- Care vrei sa mai vorbesti, ma ?
"Da', vorbeste, dar numai ce-mi convine mie, pricepi ?"
- Care mai scrii, ma ?
Cine vrea in presa, tot nu-l citeste nimeni. Cine vrea carti, pe banii lui si n-are decat. Mai degraba idiot la calculator, decat productiv in-telectual.
Intr-un rezumat: ideologie ori alba, ori neagra (un al 3-lea partid poate spune gri); la munca taci si executi daca vrei salariu, in dragoste alergi dupa ce poti dar stresul zilnic termina simtamantul ... hai la televizor, unde-i totul o apa si-un pamant: violenta si sex.
Nu-i asa ca foamea ne face tare ascultatori ? Pai, atunci de ce ne trebuie, fie si in vorbe, democratie ?
[ add comment ] ( 15 views )
Cand vaporul se scufunda si sansele de supravietuire devin nule, capitanul (care ar trebui sa nu paraseasca vasul) lanseaza ordinul (ultimul) de mai sus prin care elibereaza de obligatii pe toata lumea, determinand actiunea "acum ori niciodata". Ce urmeaza: invalmaseala, coechipierii se omoara intre ei, bucati de lemn transformate in pontoane, morti, durere, durere, moarte, foame.
Mi se pare ca Boc a dat acest semnal pentru economia romaneasca.
Infuzia de peste 40 de miliarde de euro (de la F.M.I.) nu umple deloc spartura prin care criza mondiala, incapacitatea guvernantilor si coruptia administratiei au provocat-o in corpul navei numita Romania. Ce vedem la televizor, ce auzim la unele posturi de radio "ca va fi ... !" e contrazis aspru de nenoroci-rile zilnice care duc natia aceasta spre mai rau.
Remarcam cu vreo 7-8 luni in urma inarmarea administratiei cu aparatura de control de toate felurile, cu revigorarea aparatului represiv (incepand de la politie – parchet si pana la I.T.M. sau AJOFM) semnul clar ca "masurile" anticipeaza miscarile de masa generate de lipsuri si efectele acestora: jafuri, talharii, sinucideri, drame umane, exod etc.
Rotoflenderul BOC, chiar cu intentii bune face destul rau si judetului Vaslui, unde nu mai misca nimic, iar starea de teama pentru ziua de maine ii inlemneste pe conjudeteni. Nu mai e starea de lehamite de acum vreun an, ci de resemnare, disperare, abandon. De aici teama generala pe care o semnalam in numarul trecut.
De la Registrul Comertului aflam ca in 2009 s-au desfiintat 2.266 (numai decembrie, 160) de intreprinderi, cu mult mai mult decat in 2008, ca numai in ianuarie 2010, alte 170 unitati s-au evaporat. Disperarea se numeste acum gaselnita "intreprinderile individuale" care ar fi colacul de salvare aruncat celor care se inneaca. Supraimpozitarile, taxele majorate, forfetarul, lovesc in oamenii care intind mana dupa ajutor. Din vartejurile apei (crizei), din aspirarea catre adancurilor provocata de scufundarea navei (Romania suporta mai mult din criza decat alte state), dintre loviturile statului cu maciucile de mai sus ... mai pot scapa unii. Cand apele se vor linisti supravietuitorii pot fi numarati pe degete.
Pare teorie sau metafora ?
Pentru noi, nu : a) scumpirile-s clare pe ruta casa – magazine – piata ! b) FISC-ul e mai aspru cu executari silite chiar pentru cativa lei; c) viata spirituala e la pamant, fondurile inexistente; d) productia e ...f. greu de vazut. Partea cea mai sigura a Economiei Nationale e agricultura, pentru care, spuneti-mi, ce sa facem ... Un ochi plange pentru iarna grea, altul mijeste sa rada pentru promisiunea rodului de peste an.
Sunt prea pesimist, si, oricum, trebuie sa ne descurcam ? Asa e, trebuie SA REZISTAM. Intrebarea e a tuturor : Cum ? (Nu prea ne-ati scris, deci nu aveti nici Dvs. solutii).
A doua luna a lui 2010 va fi ca si martie: grea pentru toata lumea pentru care nici rugile in biserica si nici sudalmele apasate nu asigura linistea.
Nu spun ca traim pe un butoi de pulbere, ca nu e asa, dar pe butoiul cu bors si pe mamaliga ne asezam din ce in ce mai multi. "Daca e ecologic ..."
Nadejdea e ca totusi, totusi trebuie sa vina vremuri mai bune. Dar cand ?
Pana atunci ... scapa cine poate !
[ 2 comments ] ( 37 views )
Calendar
