Scurta ISTORIE A PRESEI LOCALE (II) 
Desi pun rabdarea cititorilor la ... asteptare, cele cinci decenii de presa comunista merita o usoara analiza. Scriam in numarul trecut ca toata presa anilor 1946 – 1989, insemna consemnarea maretelor realizari ale poporului roman pe calea construirii socialismului si comunismului. Concetatenii nostri obtineau rezultate dupa rezultate in domeniul agriculturii (cu erou al muncii socialiste, la Berezeni) si industrializarii : blocuri, macarale, combinate, export.
A existat un singur ziar pe regiunea Iasi, Flacara Iasului, si tot unul singur, Vremea Noua, organ al Comitetului judetean de partid si Consiliului judetean Vaslui. Doar cateva foi volante (printre care "Rulmentul" lui G.Irava si C-tin Clisu) si cateva reviste scolare.
Crunta bataie administrata preventiv celor cu masini de scris (cumparate cu aprobare si inregistrarea caracterelor la securitate) "impuneau" o autocenzura aspra, aspra.
Cenzura de la acest singur ziar judetean era cea prin lege, cu verificator special peste care nu trecea nimeni (P.Necula era acela !) dar si frica represiunii pentru acte de curaj.
Astfel "s-au format" meseriasi care-si castigau painea ca redactori (obligatoriu originea muncitoreasca si ras-verificati de partid si de stat, nici o angajare fara acordul secretarului cu propaganda) destul de putini numeric.
Dar si dintre acestia (si altii) s-au ales autori cu lite-ratura de sertar: chiar multa. S-a vazut imediat dupa 1989, cand sute de autori au aparut in piata jurnalistica si literara.
De aici si dificultati metodologice. O clasificare, fie si "aproximativa", diferentiaza pe cei nascuti pana in 1947, altii intre 1940 – 1989, cei dupa 1989, dar toti suvoind spre afirmare dupa Revolutie.
E dificil....
Ne trebuie un capitol special pentru cei din diaspora romaneasca, printre care Constantin Clisu, Sergius Lucian Marin s.a. stabiliti in Canada, cateva zeci in Germania, Franta si Israel, pana la urma cei care creaza romaneste (peste 200) in lumea mare.
Aceasta scurta ISTORIE a presei locale inseamna de fapt ilustrarea bazei curentului cultural informational vasluian cu contributiile vizibile ale celor prezenti, aici intre noi , si cine stie ce alte realizari pe coordonate glo-bale.
Daca vorbim de exodul creerelor de pe aici, si din alte domenii, constatam similitudini intre iesirea in lume din 1989 a celor vechi si afirmarea tinerilor nostri pe toate meridianele si paralele globului intr-o regretabila pierdere pentru noi.
Pana la urma, urmarim aceasta explozie cultural - informationala, paguboasa pentru Vaslui prin pierderea materiei cenusii, dar cu castig moral (rareori material) pentru cei ramasi pe loc (dar care, iata, reusesc aceasta miscare absolut valoroasa).
Presa ca martor al devenirii, adica al trecutului si prezentului, poate sustine, sau nu, mentinerea acestui CURENT UNIC.
E dificil de catalogat valoarea catorva jurnalisti cu oarecare realizari literare sau / si cu functii oficiale. De pilda Prof. Theodor Pracsiu, 20 de ani redactor si sef la Vremea Noua, fost inspector scolar, autor a doua volume de cronici teatrale si alte studii interesante, care a ramas mai tot timpul ca autoritate de referinta cu prezenta in manifestari literare, "in comparatie" cu P. Necula, autor al Dictionarului personalitatilor vasluiene sau Daniel Grosu, cu trei romane mediocre, care n-au nici o prezenta, dar absolut nici o prezenta publica vizibila in viata Cetatii. Sau Marina Costea care-si aduna volume de maculatura drept piedestal pentru ... poeta, sau Constantin Jomir, Constantin Slavic care-s oameni la locul lor, meseriasi la ziarul comunist pe care l-au slujit dar cu talent in curs de afirmare ca prozatori la batranete. Poeta cu adevarat, Daniela Oatu isi face datoria de profesoara si atat; alta poeta mare, Adina Huiban e prin Bucuresti... Roxana Vasile a disparut, Stefan Boboc Pungesteanu e din acceasi categorie.
Asa ca principala calitate a studiului de fata va fi SEMNALUL, ierarhizarile reale ramanand pe mai tarziu, datorita acestor criterii volatile relativ la personalitatile locale si valoarea pe plan national mai putin cunoscuta.
Martor la evenimentele de orice fel in arealul vasluian din 1970 pana azi (un azi ... cat mai lung) nu pot trece peste ce a insemnat fiecare ca ziarist, ca prezenta in valtoarea vietii (la Vaslui sau altundeva) ce a mai realizat peste "meseria" de la vreo publicatie sau alta si mai ales cat reprezinta ca model pe plan local numele respectiv. Cateva exemplificam: Poetul I.I. Lefter a lucrat la ziar 7 ani, dar era poet si inainte si mai ales dupa ce a fost dat afara.
Mircea Colosenco, autorul unei monografii consacrata lui Ion Barbu, a fost un gazetar de mare merit. Mazilit pentru indisciplina fata de partid, nu fata de meseria pe care o stia bine. Director politruc, Vasile Avram a condus ziarul 17 ani. E o ilustrare a autocenzurii pe care si-o propuneau angajatii de la Vremea Noua care-l aveau si pe P. Necula cu "bun de tipar" (vestitul T) in buzunar. Regretatul I. Al. Anghelus era un poet in toata puterea cuvantului cu care am realizat Asociatia Creatorilor Vasluieni dar a murit de tanar fiind si un bun ziarist. Th. Codreanu, tanar profesor la Sarbi, a ajuns la Husi unde a dat opere fundamentale pentru critica literara. D. Husanu era un tip activ care-l eclipsa in fata lumii pe Mihail Harea (mare critic de arta), Catalin Ciolca era mare poet si cand scria la ziar, iar Coriolan Paunescu, profesor universitar la Galati (azi) era echilibrat si intelegator, dar aspru la condei. Prea multe legaturi cu Vasluiul nu a avut nici profesorul universitar N. Cretu de la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi, dar el reprezinta sigur, ca multi altii, o valoare initial locala afirmata in context national.
Buchetul mandriei "provinciale" cu cei reusiti pe podiumul national, include fara indoiala pe Mircea Ciubotaru (cat era la liceu la Negresti, a scos revista Axa), monografist si prezenta activa la mari manifestatii culturale si literare, ca si Theodor Codreanu, I. Baban, Dan Ravaru, D.V. Marin, Corneliu si Gelu Bichinet s.a., dar nu si Vasile Iancu sau Ioan N. Oprea.
Aproape fara exceptie toti acestia si-au castigat painea la ziar sau la catedra si si-au pastrat creatiile in sertar, stiind ca fara ode, cui trebuia, nu se putea reusi.
Ar fi fost de mare mirare sa nu fi iesit ca ghioceii (sau alte flori) imediat dupa 1989.
Nu vrem sa provocam un bal al ipocritilor sau o lista a uitarii, ca sa apara fiorosii sa se dea mareti, sau mai modestii, sa se vada ei insisi mai mari. Asteptam reactiile cele mai diverse, totusi. Intelegem sa combinam perceptiile noastre, valoarea, autoritatea, prezenta (nu numai fizica) in batalia intelectualilor.

[ add comment ] ( 16 views )

<<First <Back | 102 | 103 | 104 | 105 | 106 | 107 | 108 | 109 | 110 | 111 | Next> Last>>