Am întrebat ieri pe „o doamnă” , nu sub 30 de ani, care e secretul de rămâne așa de frumoasă. Răspuns simplu și rapid: BUNĂTATEA.
De atâtea ori în viață rămânem fascinați de câte o figură feminină care împrăștie împrejur numai vrajă (sau cel puțin așa ni se pare atunci). De mai multe ori în aceeași viață suntem violentați de imperfecțiunile unor asemenea ființe, de răutatea lor, de … alte rele ale lor. Dar în prag de primăvară, ca o floare de gând nu ne oprim decât la ceea ce ELE reprezintă: gingășia, frumosul și…copilăria, alături de dragostea de mamă. Numaidecât femeia devine simbol al existenței pe pământ, ne-o înfățișăm ca pe o floare, o adorăm ca pe o sfântă.
Numaidecât devenim robi de bunăvoie, ba și mai buni, mai însetați de frumosul pe care ni-l putem imagina, pentru că în realitatea directă tot la mâncare, somn, pat, copii și platitudinea zilei revenim. Esențialul, mi se pare, că , măcar o zi, fie și una singură ne însușim mai mult decât ce poate dărui, dăm mai mult din sufletul nostru, suntem mai oameni. Că unii o iar razna cu mintea înaripată e iarăși foarte bine!? Și, mai știți ceva ? E cu atât mai bine dacă nu suntem poeți, adică să mai visăm cu ochii deschiși, să mai exagerăm sentimentele. Pentru că toți, absolut toți avem nevoie de liniștea și lumina căminului.
De 1 martie, înmânăm ghiocei, deci simboluri (gând, semnificație, faptă), cu o săptămână mai târziu încercăm re-cucerirea faptică, prin daruri și dezvăluiri sufletești. Și ELE și noi, bărbații tare mai avem nevoie să rămânem cu suflet frumos : OAMENI.
[ add comment ] ( 1 view )
Am anunțat cu aproape un an în urmă că m-am apucat de muncă grea pentru acest volum, deja aflat în editură acum. Am avut plăcerea de a le prezenta volumul de control câtorva prieteni. Prieteni, pentru că am și de ceilalți, inclusiv un idiot…public cu care mă judec prin tribunale. Important este, doar, că am reușit această a 31-a mea carte, care :
1. E o carte unică, având toate șansele să rămână așa, cu menționarea unor creatori de mare valoare din județ, selectați cum am crezut că e mai bine. Pentru realizarea ei trebuia vechime, capacitate, putere de analiză și sinteză, curaj, fonduri bănești și alergătură.
2. Valorile identitare ale județului Vaslui, cel mult hulit, vin contrapondere la ce fac tot felul de smângălaci cu foamea în gât, gata să-și vândă și părinții.
3. Cele peste 400 de pagini, înfățișează de la țăran până la academician lumea în care trăim. Deliberat n-am inclus nici un politician, având în vedere cât de discreditată și contestată este clasa politică românească, deci și vasluiană.
4. CARTEA DE VIZITĂ a județului Vaslui, este gata și Dvs. veți vedea, color chiar, pe cei care merită să ne reprezinte în veac: oameni care mai presus de slujba, de viața, dar nu și de talentul lor, AU FĂCUT CEVA PENTRU EI ȘI PENTRU NOI, muncind aici, la roate, cu tot felul de răuvoitori sau băgători de seamă primprejur. Cu muncă, sudoare… neliniște intelectuală.
5. Dincolo de realizarea tipografică, faptul că și aceasta va trimisă la cei 478 de colaboratori ai Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC din toată lumea, acest fapt este o promovare și o diseminare a valorilor noastre pretutindeni.
6. Aveam dreptul la eșantionul nostru în Pantheonul Național, al iubirii de țară, în Coloana Infinită a românismului. Sper să fie dovada clară, contemporană, imposibil de contestat vreodată. Indiferent de posibilele neîmpliniri, aceasta e documentul de noblețe spirituală și valoare, speranță, CONCRET și durabil.
Cartea de vizită a județului Vaslui este acum accesibilă tipografic și va putea fi consultată în biblioteci din țară și din străinătate.
[ add comment ] ( 1 view )
Ca om și călător în 32 de țări de pe 4 continente, văd cam în ce direcție o poate lua România după importurile capitaliste în materie de valori identitare, adică o atitudine generală de identificare a importanței persoanei în context social. Plec de la moda când, la telefon sau personal îl întrebi pe careva și el răspunde senin cu un prenume… și atât !
Unul dintre prietenii noștri, profesorul și inspectorul general, Constantin Clisu, din Bârlad, un autor de carte pentru care titlul de scriitor era prea puțin, un adevărat administrator al învățământului vasluian, deci om cu mari merite social-culturale, omul acesta respectat prin toate acestea la noi, s-a dus la copii, în Canada, la Edmonton (unde a contribuit la amplasarea unei statui a lui M. Eminescu, mare reușită, devreme ce, în Montreal, de ani buni nu se reușește acest fapt, deși statuia există). Acolo a decedat de curând.
Dar, am vorbit de câteva ori chiar din Montreal cu el. Se ocupa cu cultivarea grădinii, cu supravegherea nepoților (nu educația lor), mai scria câte ceva, vegeta și tot vegeta. „Ce-i cu dvs. d-le inspector general ?/ Ce inspector, ce profesor, aici sunt Constantin și atât/ Dar nepoții nu-ți zic bunic ?/ Ce bunic, ce exemplu, aici sunt Constantin…” Am încheiat dezamăgit de fiecare dată convorbirile telefonice, pentru că el însuși devenise „Constantin și atât” adică învinsese societatea în care diferențierile intelectuale pe bază de titluri muncite nu sunt apreciate. În cele 3 vizite în Canada i-am instruit pe nepoți să mă apeleze ca bunic, iar în prezentările oficiale să menționeze titlul științific și profesia. Ei au cam înghițit în sec dar fac ceea ce le-am cerut, deși, absolut oriunde am fost, de la crâșme până în catedrale apelativul era prenumele. Am gândit: dacă preocuparea este numai pentru mațul gros, evident că lumea/societatea n-are nevoie de individualizări pe bază de minte și spirit, adică nici preoții nu-s decât Neculai, Vasile, Rajiv, John etc. Ei sunt mâncători și atât.
De o bucată de vreme și în România identificările sunt tot semianonime, modernul lucrător la căpșune, ștergător la vreun fund bogat, angajat la vreo fermă zoo, sau chiar ziarist ori om de știință, tot un prenume incolor și inodor poartă. Și-mi zic : cumplit meșteșug de tâmpenie este această anonimizare a populației care nu-și revendică o origine cât mai valoroasă, nu-și prezintă valoarea între alții, care se vrea în turma neștiuților și neștiutorilor. Dintotdeauna neamul românesc și-a declarat identitatea prin nume (chiar Vasile a Mărioarei, Gheorghe Aștefanei etc.), ca stimulent pentru ai lui și pentru ceilalți. Că nu toți erau boieri, bani (adică rang nobiliar), vătafi sau…răzeși. Pentru cine nu știe RĂZEȘII alcătuiau „oastea cea mare a țării”, în schimbul pământului primit de la domnitori, fiind organizați ca oaste de rezervă în Moldova. Răzeș a fost și tatăl meu care-și păstra uneltele de luptă la îndemână. Că toți erau oameni cinstiți, după orânduielile lor, era altceva; dar rangul social era absolut respectat, râvnit, visat. Erau modelele acelor orânduiri, MODELE pe care încercăm și noi să le facem cunoscute viitorimii. Unde ajungem, oameni, buni fără valori spirituale identitare ?
[ add comment ] ( 1 view )
N. 26.07.1945, înainte de răsăritul soarelui, Giurgioana, actual Com Podu-Turcului, jud. Bacău.
Părinții Vasile și Mărioara - Tudora au avut 11 copii, au rămas în viață 3
Frații : Dumitru, prof. Dr. , jurnalist, azi, în Vaslui
Gheorghe, maistru CFS. Decedat acum 8 ani
STUDII: șc. primară în Giurgioana, gimnaziul Lehancea, liceul Podu Turcului, Facultatea de matematică Iași, alte cursuri în Iași.
Locuri de muncă: În județul Iași, 10 ani director de școală Măcărești, urmând fratelui său Dumitru, șef la Direcția Apelor din Moldova, stabilit la Iași.
Căsătorit cu Liza Dorneanu, în urmă cu 50 de ani, familie de oameni gospodari, cu 2 copii în Măcărești. Profesoară la Măcărești și în Iași, de unde s-a pensionat.
COPIII: Sorina, economistă și apreciată activistă pe tărâm social;
Dorian Eduard, economist, om de afaceri în Iași (și Moldova). Are 4 copii, 2 băieți și 2 fete, căsătorit cu Mihaela, medic psiholog.
A desfășurat o activitate socială diversă și foarte variată ca organizator, membru, interpret,în domeniile cultural și sportiv.
Și-a crescut copiii și nepoții în religie ortodoxă, a manifestat o afecțiune exemplară pentru nepoții săi după copii, dar și pentru cei de la frați contribuind la liantul care face puternică o familie. A FOST OM DE SOCIETATE ȘI VIAȚĂ. Nu poate fi decât regretat de toți cei care l-au cunoscut. Dumnezeu să-l ierte !
[ add comment ] ( 1 view )
Am asistat, după ani buni, la o conferință de presă a primarului Vasile Pavel în sala mică a primăriei. În afară de cei 5 ai primăriei, împrejur, cu cafeaua în față vreo 12 ziariști, alți vreo 2 filmau de zor, fără legătură cu profesia celorlalți. Cum libertatea are fețe – fețe a fost bine să se filmeze (mai ales că unii primesc bani serioși pentru asta de la Primărie).
S-au pus prea puține întrebări, și dintre ele puține interesante, în serviciul public, aș zice, pentru că era mai bună cafeaua și liniștea. Am întrebat dacă, în condițiile scăderii populației și a tineretului studios există vreo prognoză la nivelul județului Vaslui. Nu este…
Am întrebat de populația reală a municipiului, și, s-au cam burzuluit câțiva, că de ce întreb; am întrebat despre „realitatea electorală” și iarăși am auzit ceva mârâieli, l-am criticat pe viceprimarul Cazacu pentru activitatea zero a sectorului de cultură din Primărie și au tăcut toți, dar când am înștiințat adunarea că a apărut nr. 16 din Meridianul Cultural Românesc având 478 de colaboratori din toată lumea, tăcere, tăcere. Am mai anunțat „publicul” că îmi apare cea de a 31-a carte „101 vasluieni, pentru 100 de ani”. Acum s-au foit semnificativ, vreo câțiva, dintre care unul s-a scăpat să întrebe „ei, și ce!?). De aici gândurile următoare.
…. N-am făcut eu lumea cu deștepți, proști, buni, răi, scursuri sau…genii. N-am contribuit prea mult la formarea celor din încăpere, la doar câțiva, de loc; dar cam tot ce înseamnă om de presă, lucrător de valoare în presa locală a trecut pe la TVV, Unison Radio sau ziarul Meridianul de Iași – Vaslui – Bacău, unde măcar au dat ochii cu mine și au văzut cam cât muncesc. Vreo câțiva n-au fost prea surprinși, deci.
Chestiunea s-a dezbătut și după ieșirea dinlăuntru: „mă, da când a scris ăsta atât; și ce dacă are 31 de cărți… eu nu i-am citit niciuna; să fie sănătos Marin, să-și pună cărțile la cap; să-i citesc, părerile lui…asta n-o fac; îl citesc sau nu-l citesc, tot Marin rămâne, s-aștepte el să-i citesc cartea…”(că zisesem că 101…îi va interesa pe toți. Am gândit simplu: văcarul care nici nu vrea să știe csarte (știe că nu poate) se întreabă la ce-mi trebuie și refuzxă zgomotos.
Dacă unii vor să rămână neinformați, netoți sau proști, te poți pune cu ei ?
[ add comment ] ( 3 views )
Calendar
