Deplasarile prin atatea primarii ale Moldovei m-au luminat indestul ca sa vad diversitatea valorica a primarilor. Mereu m-am minunat cum de au ajuns primari unii cu minte-n pioneze si cu prea putine merite sociale.
Dar tot asa, am constatat ca sunt primari de toata isprava ,chiar cu farame de geniu la cativa. Ma voi mandri intotdeauna cu prietenia celor noi si celor vechi, dar oameni adevarati.
Totdeauna am laudat si voi sustine pe cei care organizeaza ziua comunei chiar daca e un fuserai ca cea de la Barnova (primar Mihai Balan) sau de petrecere pe diverse muzici, in special de fanfara (unde a disparut vestita fanfara de la Cozmesti-Iasi... de cand Baltag e primar?).
Iulie si august au fost cu multe sarbatori comune si comunale unele au exprimari demne de toata atentia pentru continutul spiritual.
Epureni din Duda-Epureni - Vaslui e un adevarat centru cultural.
Despre cateva comune din judetele Moldovei putem scrie admirativ datorita rezultatelor cultural-artistice si spirituale care se inregistreaza acolo: Baltati (cu pictorul T. Ciobanu interpreta-copil Maria Ignat), Prisacani (formatia de dansuri si nu numai), Lungani (cu realizari exceptionale), Rediu din judetul Iasi, Vetrisoaia (grupul statuar special al lui Ion Macnea), Berezeni (personalitate creatoare Mihai Andon), Laza (vedeti alaturi), Gagestii lui Marin Rotaru si Costica Stupu s.a.), Duda-Epureni cu scriitorul I.Gh. Pricop in prim plan, oameni care sfintesc locul, dar care-s ajutati si de primari, la randul lor, cu harul de a face, deci si ei la randul lor sfintesc locul!
A fost, in general, destul de cald ca oamenii sa se refugieze la umbra sau sa aleaga racoarea crasmelor... dar care au navalit la dans cand se apropia racoarea. A fost destul de multa pofta de viata pentru ca la caldurile mari au venit ploile la timp (pentru Moldova de sus si de mijloc). Rareori s-au inregistrat fapte sau acte antisociale, deci nota mare tuturor organizatorilor.
Dar...
Exista si un dar: democratie, democratie, dar cu jandarmi, politisti si catuse ori arme la vedere. Sub motivul descurajarii scandalagiilor la fiecare zi importanta au fost detasamente de jandarmi iar in cateva locuri grupuri masive de politisti.
Sa fie semn ca guvernantii nu mai au incredere in masurile intreprinse si ca se asteapta revolte?
[ add comment ] ( 23 views )
Vara cam aprinsa in anul 2017! Valurile de mare caldura n-au ocolit moldovioara mé si n-au impiedicat desfasurarile de ziua comunei, organizate traditional de primarii. Unele dintre manifestari cu fast si staif, pretentioase si bogate. Nu ma gandesc la mititei si fum de carnati prajiti in combinatie cu bere, ci la ce se difuzeaza pe scene pentru consum cultural. Primarii organizatori merita toate laudele chiar daca reusitele au fost uneori indoielnice.
Iulie si august sunt lunile de varf pentru organizarile de profil ale primariilor, cu efectele propagandistice maxime: daca cetateanul simplu-simplu adoarme intr-un sant dupa ceva bautura, ramane macar cu ideea ca a petrecut si el, nu gluma!
Pana la urma si fericirea e o notiune de perceptie personala.
De ziua comunei se cheltuiesc sume impresionante, pastrate cu grija din avutia localitatii si completate cu fonduri de la judet pentru ca toata lumea are interesul ca multimea sa constientizeze cine si ce da. Deh, prietenia (si voturile) se tine cu darul, hotia se indreapta cu parul. Socializarea mai elevata, mai completa ca intr-o zi de petrecere nu se poate face oricand. Inca o data: ziua comunei e act si fapt pozitiv.
Cata cultura se strecoara in acele momente?
Daca vin artisti consacrati (popularii sunt la ... incasare!) deci se prezinta niste modele, e de ajuns?
Aparitia formatiilor locale e un plus de castig? Se realizeaza o emulatie locala? Ana Maria Ignat de la Baltati, o fetita isteata si talentata de sub 10 ani ii determina si pe altii sa devina mai ambitiosi, sa mai uite de tableta si de facebook sau de fapte antisociale?
Formatiile de dansuri, de regula prin eforturi individuale ale cadrelor didactice, nu imbogatesc continutul manifestarii ?
Dar focurile de artificii?
Dar competitiile sportive?
Desigur toate intrebarile sunt retorice. Poate, dar, daca ar mai fi si vreo sesiune de comunicari sau dezbateri cu personalitati, expozitii, exprimari muzeistice, totul ar tinde spre complet.
Suntem noi nemultumiti, sau chiar asa trebuie?
De remarcat festivalul international organizat la Baltati-Iasi, in 2 zile, 12 si 13 august. Vom reveni.
Felicitari primarului Vasile Astefanei!
[ add comment ] ( 27 views )
Omul a fost intotdeauna sub vremurile mai bune sau mai grele, totdeauna ingenuncheat de un sistem numit STAT. Desi tot natul se roaga la Dumnezeu sa-i dea cate ceva, statul e cel care are grija sa-i ia din ce are prin preajma. Uneori ii ia si sanatatea prin neinlesnirile pe care sa i le stirbeste si chiar asa actioneaza in defavoarea sa. Statul apare ca mai puternic decat Dumnezeu!
N-am crezut ca vom apuca vremuri asa grele desi am stiut intotdeauna ca de moarte si de fisc nu putem scapa, dar n-am stiut ca va fi asa de greu pentru toti. Si aia care sunt la dracu-n praznic, departe de ai lor si de ai nostri tot masini de produs pentru stat sunt (al nostru, al tarii respective).
Cu Dumnezeu, si ce iarta sau ce da, nu prea avem ce discuta.
Statul ramane la dispozitia politicienilor si guvernantilor. Statul care azi e Dragnea si slugile lui (Iohannis e un fel de supraveghetor de ordine cu destule atributii limitate si nici vorba de intermediar cu Dumnezeu).
Statul contemporan prin guvernul sau e calamitatea nr. 1.
De ce?
Tare simplu: din banii publici, adica din cei care vin de la noi se insira o buna parte catre clientela, alta catre aparatul de represiune, faramituri la pensionari, faramituri pentru actiuni social culturale. Bugetul de stat ar fi impartenia intruchipata!
Sa vedem:
a) Dupa alegeri, calamitatea numita Dragnea a vrut sa scape de puscarie. Sapte luni toti au incercat sa-i dea linistea necesara pentru a-si rontai salariul baban de deputat si presedinte. Toate, framantarile, schimbarea lui Grindeanu, revocarile de ministri au insemnat bataia laptelui ca sa iasa untul. Nenorocirea pentru tara: nimic nu merge, nesiguranta in derularea fondurilor, lipsa de productivitate.
Pentru ca nu curge nimic de la vaca numita buget e jale mare in toate firmele private, in administratie.
b) Se ajunsese la stabilitate pentru preturi si... nadejdi! Au venit maririle salariale, cu minim pentru functionari si pensionari dar nesimtite pentru parlamentari si favorizati, care au bulversat totul. Am auzit ca sunt salarii de 41.000 lei: ce mama dracului o fi facut ala sa ia 410 milioane de lei pe luna in timp ce un salariu la Vaslui e de 1000-1500 lei! Deci unui angajat cu o mie de lei ii trebuie 41 de luni (4 ani) sa ia cat nesimtitul intr-o luna! Un deputat ia de 13 ori mai mult.
Ce fel de legi or fi facut astia?
De unde banii astia multi, pentru varfurile din justitie, ministere sau administratie? Un primar ia 6000 lei, un functionar 1000 lei!!!
Concluzie: stimularea (exagerata) a celor care impileaza!
c) Fiscul actual este arma de distrugere a oamenilor. Si eu am mari probleme cu acesta si stiu cum e: nu exista mila! Despre fiscul vasluian in editorialele urmatoare!
Cum as incheia: ce da Dumnezeu (iata: ploile bune anul asta dar si preturile foarte mici in agricultura) strange cu amandoua mainile STATUL roman. In Moldova noastra, rezultatul e chiar jalnic!
[ add comment ] ( 40 views )
Imediat dupa sarbatorile de iarna din 2015 am reusit sa miscam o intreprindere in care credeam eu si Mihai Batog-Bujenita: o revista mai altfel care sa vina dinspre jurnalismul cultural. Adica sa fie mai saltareata, mai variata, mai usor de citit de catre marele public: public dintre granitele limbii romane.
Mica istorie a insemnat destule eforturi in primul rand intelectuale apoi fizice si finaciare. Poate si ceva stiinta combinata cu noroc.
347 colaboratori din toata lumea au abordat cele mai variate domenii spirituale (deci si umoristice!), (si) nu credem ca mai exista vreo revista cu atatia creatori imprejur.
Sa nu creada cineva ca ne-a fost sau ne e usor!
Dar Tribuna noastra care deschide pagini pentru atata lume poate fi citita pe internet de alte mii si mii de oameni de la care primim confirmari. Si laude, multe laude! Si aprecieri, si critici si lipsa de sprijin financiar. Avem calitate, avem capacitate, avem nevoie de sprijin financiar.
Ambitia noastra e mare dar nu nemasurata.
Pregatim nr.11/...2017
SCURTA ISTORIE
AU existat doi oameni hotarati, unul sceptic si un invitat. Dar si doua fiinte feminine care s-au obligat la munca si nu numai la fotografiat. Cand Mihai Batog Bujenita a fost invitat la Vaslui, deja era un bun prieten ca si acum, haide, domnule, s-o realizam, de ce nu?. Ei, nu plecam noi la drum fara sa avem cele trebuitoare, pentru ca in aceeasi redactie prindea viata ziarul Meridianul de Iasi-Vaslui-Bacau, (din 26 sept. 1996), era online TVV (din 5 dec.1990), era condus Unison Radio din 1993. Parca mai lipsea ceva o revista! Si cum intotdeauna initiativa nu ne-a lipsit, am actionat imediat dupa sarbatori desi aveam ceva indoieli la echipa redactionala si la fondurile banesti, indoieli prezente si astazi, chiar daca ne mandrim ca asteptam nr.11. Comandorul, conducator la Pastorel Iasi, m-a asigurat de rubrica mereu prezenta Ridentem dicere verum si colaborarile proprii, Val Andreescu de productie proprie cat trebuie, dr. Valeriu Lupu de colaborari si sprijin. Anca Moldoveanu era colaboratoare de mult timp, doamna doctor Cornelia Ursu cu opera! Hai la treaba!
Cam greu, cam greu, pentru ca nu aveam experienta redactionala la revista, nu aveam destule creatii, n-aveam programe, ba de unele, ba de altele Dar era destula hotarare.
La sfarsitul lunii martie era gata nr. 1 pentru ca au sarit in ajutor bacauanii Dumitru Braneanu, Cornel Galben, Ioan Danila, creatori si oameni adevarati. Cand a auzit vechiul meu prieten, prof.univ.dr. Alexandru Ionescu: pai cum sa nu v-ajut?. Mobilizati, au sarit si vasluieni, ieseni, galateni, bucuresteni, ialomiteni, si tot asa: de la numar la numar tot mai multi.
Am scris pe coperta fiecarui numar cati s-au adaugat acelor semnatari din primul op.
Am incercat ceva unic, dar cu reusita partiala, sa realizam C.D. cu vocile semnatarilor, eventual citind din propria opera, actiune practica tare grea, cu prea multe eforturi si cheltuieli. Oricum exista un numar cu C.D. incorporat, deci cu o parte dintre vocile personale ale autorilor, ca stare de unicitate. S-a ivit si o colaboratoare de care sunt tare mandru pentru ca este o poeta cu mare forta artistica: Gabriela Ana Balan, cea care ne-a adus grupul italian. Stefan Racovitza din Geneva e acasa si aici. A venit si Ben Todica din Australia lui, a sarit in ajutor Georg Barth din Passau-Germania, G. Filip din Montreal si buni creatori si prieteni din Israel si suntem pe calea unui record mondial: doar dupa 10 ZECE numere inregistram 347 de colaboratori, cu ceva mii de creatii, adesea dublu publicati si in ziar si in revista.
Ce n-am facut? Multe!
Ce mai avem de facut? Si mai multe!
Acum va infatisam numarul aniversar cu valoarea si fata lui. Va asteptam cu cat mai multe si variate creatii pentru continuitate si urcus valoric. Ce facem noi, nu e la indemana oricui, ce faceti Dvs. va fi la indemana multor generatii. Daca se mentine sfanta limba romaneasca, si noi o sustinem cu toate fortele, fiecare are propriul monument in nemurire. Edificiul spiritual pe care-l realizam cu fiecare numar merita si trebuie desenat tipografic si online cat mai durabil in viitor!
[ add comment ] ( 23 views )
De ani si ani alerg in Moldova noastra ca reporter constiincios.
De ani si ani am un firav sector agricol unde pierd din ce castig, nadejdea mai e pentru ca acolo-i mancarea. Am vrut sa previn parerea ca nu m-as pricepe.
Am tot vorbit-chestionat-consultat primari seriosi care se gandesc la bunastarea consatenilor sau chiar au arendate terenuri.
Intrebarea grea: cat sa fie minimul de pret pe 1 Kg de grau si cat sa ne dea pamantul ca sa reusim?
-ar fi un minim de 1 leu/kg si 4 t. la ha. Dar pamanturile noastre-s de slaba productivitate si rar obtin unii atat, sau mai mult. Se adauga pierderi inerente cheltuieli indirecte, impozite si taxe neasteptate. Ne ramane cel mai sigur... borsul cu stir.
- cand pentru 1 leu de motorina dai 14 kg de grau, nu poti da inainte.
- cand, daca, se plateste 60 bani/ kg., de unde profitul?
-cand o ducem asa de greu, ce sa investim?
-in anii cand productia e mai buna automat scad preturile; nu poti fi sigur pe productie decat in hambare.
Marile probleme ale sezonului includ si preturile mari de recoltare a paioaselor: 400 lei pe un hectar indiferent cata productie se obtine. Adaugate la celelalte cheltuieli cultura paioaselor nu e deloc de recomandat.
Si atunci?
Mergem pe porumb care se vinde cu cel mult 1 leu pe kg., la piata, si cat se vinde, ca en-gros tot la 60 de bani ajunge.
Floarea soarelui ajunge la 1 leu dar productia e mult mai mica. De cand a disparut Porumboiu cu fabrica lui de ulei, valorificarea e alta mare problema. Bovinele sunt asa prost platite ca nici vorba sa merite crescute, chin degeaba.
Apicultura e pe chituci. Cu un cules la salcam, si acela foarte slab, cu teiul fara productie din cauza recentelor temperaturi foarte mari, la floarea soarelui nu mai e nectar din cauza mutatiilor genetice ca si la lucerna. Si atunci, cum sa faci, apicultura?
Stimularea agriculturii ramane cea mai grea, mai mare si NEREZOLVATA problema.
Si atunci, cu ce traim?
Exact cu ce vor guvernantii nostri: cu ce muncim prin afara granitelor, cu umilinta si decadere! Si iata ca din nou ajungem la pustia de politica!
[ add comment ] ( 25 views )
Calendar
