La orașe nu se simte prea mult scăderea numărului de elevi, pentru că ori mai vin de pe la țară, ori se menține populația activă, ori rămâne cam aceeași natalitate. Directorul L.M.K., profesorul Cătălin Ignat îmi declara că nu au navetiști și de la țară mai mult de 10% și că nu sunt probleme în asigurarea condițiilor celor mai bune pentru cei peste 950 de elevi. Nici la alte licee n-am auzit de prea multe probleme în realizarea catedrelor și claselor.
La țară, sunt problemele.
În mediul rural doar 2 - 4 comune din județele Iași și Vaslui au natalitate pozitivă și număr crescut de elevi (Lungani, ar fi pe primul loc), în rest, e jalea cea mare pentru că sunt comune întregi fără vreo naștere înregistrată în 2019. Că de ani de zile noi batem clopotul pentru măsuri urgente, că s-a sesizat mai tot ce înseamnă presă, că…mai sunt discuții pe ici pe acolo, dar…mulți, prea mulți de-ai noștri pleacă. E prea mare mirajul Vestului unde chiar dacă nu prea muncești ai bani destui. Că ai studii superioare dar ești muncitor la roabă e o altă discuție.
Văzând agitația de prin școlile vasluiene, mi-am mai redresat optimismul rău pleoștit de rărirea elevilor din școli, adesea noi-nouțe și abandonate din lipsa lor: sunt multe exemple în cele două județe. Cred că neexistând destulă populație școlară nici nu se poate să ne fie bine, pentru că dincolo de preocuparea pentru învățătură, majoritatea copiilor muncesc în ajutorul sau pentru părinți, pentru că altfel nu se poate: dacă tatăl, mama muncesc la sapă sau cu vitele, el, copilul, cum să nu pună mâna ca să învețe ce e munca?
Am spus-o de multe ori: fără muncă…nu se poate?!
[ add comment ] ( 1 view )
Odată cu luna septembrie se încheie și sezonul de sărbători colective sub genericul „Ziua comunei”, prilejul primarilor de a-și demonstra capacitatea de organizare și prețuirea concetățenilor. După cum se știe am încurajat întotdeauna acest mod de prețuire a conjudețenilor noștri, evident cu unele note critice: l-am „observat” pe molâul de la Stănilești, am văzut incompatibilitatea celui de la Moțca care pune mașini și corturi în fața scenei iar pe un întreg teren de fotbal se mișcau doar vreo câteva zeci de tineri, am văzut pe cei care „nu pot organiza” din comoditate acest ceva pentru comunitate. Preferăm festivismul în loc de incorectitudine, pentru că acolo unde mii sau zeci de mii de lei, ai Consiliului Județean se duc în mâna unor artiști cu renume aflați în „colectura” de vară, e blamabil și nu de lăudat, mai ales când lumea nu este mobilizată, nu știe sau îl sancționează pe primar: „dă-l în…cu ciubucarii lui”. Nu vreau să consemnez cuvintele aspre ale unor participanți de la Moțca, dar o analiză va veni.
Am evitat comuna Țigănași, cu un primar prea umflat de sine. Nu m-am dus nici în alte părți cu primari…înșelători.
Am participat la câteva „zile” din cele două județe. La Bălțați s-a emis părerea că o asemenea manifestare e „ZI IDENTITARĂ” adică o caracterizare pentru publicul exterior a tuturor celor din comună. Și ing. Aștefanei, reușește de ani buni o excelentă mobilizare a forțelor și vârfurilor intelectuale locale.
La Cristești m-am bucurat îndeosebi pentru complexitatea modurilor de atragere-participativă a publicului prezent, de buna organizare, de prestanța unui primar care asudă pentru ai săi: complet și foarte bine, ec. Costache Bolohan.
La Rediu e o prezență a populației și a consilierilor rară, o organizare ușor comparabilă cu a altor primari. Vasile Haidău crede că lumea îl iubește, noi am întrebat și am ajuns la concluzia că și pe fiul său Cătălin lumea îl apreciază destul. Răsplata comunității e evidentă și compensatorie pentru deceniile pe care primarul s-a străduit să îmbogățească o prăpădită de comună, devenită model astăzi.
Gârceni,o comună cu sufletiști în primărie și în sat: mă gândesc la Mircia Scutelnicu slujitor toată viața al oamenilor de aici, la fiul său Sorin, azi primar, mai prudent dar tot cu gândul să le dea exemple la oameni, la fiica sa Miruna, doar în clasa a VI-a dar, clar, un talent. Desigur, că vom mai scrie despre ei. Sărbătoarea comunei îi onorează cum și trebuie.Vă invit să urmăriți interviul cu cei doi prieteni primari, la vreme de seară.
Dintre concluzii:
Cine nu vrea, nu poate, nu știe…nu organizează.
De regulă e un program complex ca spectacol în care se încurajează și valorile locale;
Anul acesta a fost mai puțină lume ca altădată, poate și din cauza căldurilor mari din cea mai călduroasă lună, august în loc de iulie.
[ add comment ] ( 1 view )
La a XXXIV-a carte pot înștiința că volumul de peste 514 pagini cuprinde mențiuni despre ceea ce am reușit să aduc valoros în Vaslui, acolo de unde pleacă multe creiere şi este întotdeauna nevoie de intelectuali.
Dumitru V. MARIN
Doar cei care nu-l cunosc (încă) pe domnul profesor dr. Dumitru V. Marin s-ar putea uimi de faptul că în acest an, ajuns puţin dincolo de jumătate, domnia sa a scos de sub tipar patru volume: 101 vasluieni pentru 100 de ani, Liceeni la PoduBacău, Marin D.V. Vaslui din seva istoriei şi, la doar două luni după:
111 valori naţionale într-un secol pentru Vaslui. Sigur se vor găsi şi cârcotaşi care să spună că de fapt efortul creator a fost înlocuit cu efortul, mai mult didactic şi organizatoric, de prezentare a unor materiale cu caracter memorialistic sau că paginile scrise în acest interval, aproximativ o mie trei sute, îl aduc în atenţie doar pe publicistul D.V. Marin şi nicidecum pe scriitorul cu acelaşi nume.
Perfect de acord şi chiar respect astfel de opinii dacă ele ar apărea. Numai
că, pentru a edita o mie de pagini cu caracter memorialistic ai nevoie de materialul necesar. Iar aici autorul face o demonstraţie credibilă a evenimentelor la care a participat direct şi care merită atenţie. Mă voi referi doar la cel mai recent volum: 111 valori naţionale într-un secol pentru Vaslui. A prezenta cititorului întâlnirile deloc imaginare ale reporterului Dumitru V. Marin cu personalităţi de diferite sociale calibre de la regi la preşedinţi de state, primminiştri, înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ori Catolice, scriitori şi poeţi de referinţă ai ţării, oameni care au cunoscut succesul pe terenul de fotbal sau de tenis, academicieni, universitari cu activitate de zeci de ani la catedră, inventatori sau militari cu grade înalte, actori şi economişti cu idei strălucite, profesori cu zeci de generaţii trecute prin experienţa educaţiei de ţinută (enumerarea este într-o ordine absolut aleatorie) înseamnă cel puţin două lucruri: că reporterul a avut acces la surse, ceea ce chiar nu este chiar la îndemâna oricui şi că, în zeci de ani, a trăit neodihna pasionantă a celui dăruit
profesiunii. A traversat aproape cu frenezie prin vâltoarea evenimentelor, sa
intersectat cu ele şi le-a consemnat pentru viitorime. Cât de mult contează activitatea unui asemenea om o putem afla de la cei dinaintea noastră, aceia care ne-au lăsat amintirile vremurilor lor, sau poate de la urmaşii noştri cei care vor şti să aprecieze, eventual să folosească informaţiile primite pe această cale.
La pagina optsprezece a volumului aflăm că profesorul D.V. Marin îşi auto asumă calitatea de „jurnalist, fără nici o îndoială, cel mai mare din istoria culturală a judeţului Vaslui”. Voi avea motive să mă îndoiesc sau chiar să neg
această autoasumare doar atunci când un alt publicist va susţine, cu dovezi, contrariul.
Până atunci îi doresc domnului profesor ani mulţi şi sănătate pentru că
toată munca domniei sale are o puternică reverberaţie asupra a tot ce înseamnă
activitate culturală în oraşul inimii sale, Vaslui.
Mihai BATOGBUJENIŢĂ
[ add comment ] ( 1 view )
De multă vreme oamenii și-au fixat jumătatea lunii august ca sărbătoare cu dată fixă care ar încheia vara și principalele munci ale anotimpului. Apicultura, spre exemplu, nu mai are multe de făcut, secerișul (care altădată se încheia prin noiembrie) și recoltatul sunt gata, fasole nu se mai cultivă (importăm, importăm, nu?), prin sectorul zootehnic începem să nu mai avem de treabă (că nu mai există, aproape), e vacanța elevilor, magistraților, parlamentarilor, mai vin și de pe afară, deci putem sărbători.
Am participat la mai multe organizări intitulate „Ziua Comunei” în care partea religioasă însemna cam 1%, parte politică tot cam atâta, cultură 5%, socializare, distracție și petrecere 80%, băuturică …restul. Oamenii vin ca la ziua lor de drept, primarii care țin la ai lor transpiră și se zbat măcar pentru tenta electorală și ambiția de a realiza ceva deosebit. Tot felul de soliști și trupe aleargă după bani pe distanțe de sute de km, tot felul de cheltuieli, unele ca mici afaceri.
Pe noi ne-a interesat organizarea edililor și participarea populară.
Precizăm că am apreciat absolut întotdeauna „Ziua localității” știind ce eforturi incumbă, ce bani, ce cultură (civică) se poate vehicula, ce implicații sociale sunt în joc, întrucât doar aproximativ 1/3 dintre primari se interesează și reușesc aceasta. Deci lăudăm pe aceia care se înfățișează consătenilor cu partea lor sufletească cea mai bună. Alergătura noastră a dat roade așteptate și ne putem exprima în deplină cunoștință de cauză.
Cristești – Iași: organizare impecabilă, multă lume, primar transpirat serios, invitați de marcă, interpreți locali cu nerv și talent, primprejur felurite puncte alimentare și de divertisment, sport și voie bună. Un teren de fotbal ca pentru Divizia III, loc special pentru „DACO-GEȚII lui Lăpușneanu; Prefectul județului Iași, parlamentarii și primarii megieși invitați au apreciat la unison eforturile purtătorului de tricolor, ec. Constantin Bolohan.
Moțca – Iași: teren…neacoperit (!)
Țibana – Iași: un primar mărunțel, iute la fapte și la vorbe, Gheorghe Rotaru a organizat într-un decor umbros prezența a circa 2000 de oameni, dintre cei 8000 de locuitori ai comunei. Dansatorii-copii, talente foarte tinere, soliști de marcă, scriitori ieșeni, au ridicat calitatea unui spectacol maraton, încheiat către miezul nopții cu foc de artificii.
Voinești –Iași: Primarul Gheorghe Dobreanu se învârtea ca un titirez printre oamenii care-i strângeau mâna, voind a face față și valurilor de musafiri care și-au făcut apariția: mi s-a părut mulțumit că atâta omenire a călcat iarba stadionului local și atâția interpreți au câștigat publicul.
Duda – Epureni – Vaslui: Competiții sportive, spectacol, cinstirea bătrânilor, prezență mare împrejurul scenei, mai ales după ce focul de căldură s-a mai potolit. Nu numai cei din comună ci și foarte mulți hușeni au avut ce vedea și…simți, la fața locului. Petrică Chiriac pare mulțumit de cum se prezintă în fața lumii.
Laza – Vaslui: Primarul Vasile Popovici părea a nu mai avea energia necesară pentru cuvântul său către oameni, așa era de preocupat de reușită. Ca întotdeauna la umbra codrului de sălcii, lângă lacul de la Pușcași, aglomerație, zgomot de atelaje, mașini, comercianți. Pare a fi mai puțin decât altădată, dar…ESTE !
REDIU – Iași: un primar de nota 10, Vasile Haidău a organizat ca la carte ziua de sărbătoare…publică. Multe mașini străine, multe din Iași, foarte mult tineret pe scenă și „în iarbă” pe stadion, interpreți de calibrul ieșeanului Iordăchioaie, multe talente locale…consilieri, antren, voie bună și foarte multe strângeri de mână. Cu felicitări pentru reușită.
Tătăruși –Iași: Pe dealul de la Cruce, care mai poartă urmele de bombe din al doilea Război Mondial, e o revărsare de tinerețe și optimism. La umbra pădurii de salcâm sunt nu numai vreo 1000 de oameni ci și vreo mie de mașini. Descoperim doar 2 – două – căruțe cu câte 2 cai, spre marginea de est, scena asaltată de formații de copii, coordonați de un profesor respectat și de prezentatoarea Codruța Filip, din Tătăruși. Viceprimarul Mirel… are telefonul roșu de cât trebuie să-l folosească. Întâlnim prieteni vechi și pe profesorul Agafiței „șeful”neplătit al muzeului „Alexandru Vasiliu” dar și pe un martor la evenimente istorice, Pintiliasa…Primarul Costel Iosub, parcă, ne supraveghează și pe noi. E lume și larmă, nu glumă, „la poale de codru verde” într-un decor unic.
Oltenești – Vaslui: Constantin Galeriu pare a fi mulțumit văzând atâta lume în preajma Primăriei, în parcul cochet amenajat cu scenă pentru spectacole. La umbra plopilor tot felul de mașini străine, la umbra scenei formații școlare cu visuri în port popular; a fost tare greu să realizeze acest moment cultural-distractiv.
Munteni de Sus – jud. Vaslui: vasluieni și muntenari, cam vreo 3000 în total, se perindă prin fața scenei cu artiști de toate calibrele, cu Raluca Radu și Rândurile tradiționale mereu elegante și atrăgătoare. Primarul, Ion Vartolomei, cam mărunțel de statură, dar iute, activ și… mobil, mereu asistat de vicele Târnoveanu crede că nici anul acesta, nu vor fi vreun fel de incidente neplăcute, cum n-au fost nici în alți ani. Aici, lumea e liniștită și respectuoasă, educată.
Cred că mai toți au încercat să-i supraimpresioneze pe oameni prin jocurile de artificii cu care s-au încheiat aceste zile de sărbătoare.
[ add comment ]
Cu dublă lansare de carte la Biblioteca „Stroe Belloescu”. Vineri, 12, ora 13.00, ne întâlnim cu public numeros (sperăm noi) și avizat asupra culturii în general și cunoscător al realizărilor autorilor locali. Poate fi o sărbătoare a spiritului, dacă ne gândim fie și numai a personalităților cuprinse în cartea de vizită a județului Vaslui, respectiv „101 vasluieni pentru 100 de ani” (era să scriem 1000, dar până atunci, poate va mai avea cineva o asemenea inițiativă)... Dar, mai avem să prezentăm publicului și nr. 17 al Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, în preajma recordului mondial cu cei 501 colaboratori din toată lumea.
501, frate!!! Deci, vineri, de la ora 13, urmează: 1. Prezentarea personalităților bârlădene, sau din preajma Bârladului, 21 la număr, care au fost aleși pentru ISTORIA CULTURALĂ A JUDEȚULUI și care, indiferent cât, cum și cine va mai avea curajul unei asemenea lucrări de sinteză (și analiză), vor rămâne nominalizați într-o carte adevărată, durabilă, valoroasă (Ed. Pim, Iași, 404 pag.).
2. Momente artistice prezentate de asociația „Artă, tradiție, cultură” în frunte cu neastâmpărata și intreprinzătoarea Viorica Ghenghea.
3. Discuții despre răspândirea revistei care pune Vasluiul pe harta culturală a lumii, aflată la nr. 17, trecând în al V-lea an, M.C.R.
4. În măsura timpului disponibil, vor putea citi din creația proprie, unii dintre cei prezenți. De precizat că această a V-a ediție a Simpozionului în organizare
privată, OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE chiar este un omagiu puterii de creație a vârfurilor dintre noi care mai presus de munca obișnuită, se afirmă în plan național sau mondial. Vom reveni cu detalii în numărul următor. Vă așteptăm, vă premiem măcar cu un ziar Meridianul de IașiVasluiBacău, în care ne străduim să vă recunoaștem prezența.
Pag. 4
NOTĂ:
„D.V. Marin reprezintă astăzi, peste ½ secol de istorie trăită – vorbită – scrisă, de după 1968 (când s-a înființat județul). Mereu a fost într-un plan prezent, martor și actant la tot ce s-a înfăptuit în municipiul, județul Vaslui sau chiar în Moldova românească. El însuși ne-a lăsat multe volume de istorie culturală, lucrări științifice sau de înaltă jurnalistică. În peste 6 decenii, prezența lui a fost mereu remarcabilă… Omul și opera au intrat deja într-un patrimoniu. Mărturiile sale sunt unice și, acum, imposibil de cuantificat exact.” Prof.Univ.Dr. Al. Ionescu – Laureat al Premiului Academiei Române (15 iulie, 2018)
Pag. 2 Pag. 3 OMAGIU, OMAGIAȚI, OMAGIERI! PROGRAM PENTRU BENEFICIARI CU TOATĂ ÎNCREDEREA ȘI HOTĂRÂREA LUNGANI – IAȘI ÎMPREUNĂ PENTRU POEZIE
[ add comment ] ( 1 view )
Calendar
