812…. 4/28/2021…! 

Să consemnăm o realitate îmbucurătoare: împlinim 7 ani de apariție a acestei reviste, repede ajunsă internațională, cu acest număr 4/28, adică nr. 4/2021.
Cred cu toată convingerea că și cu ajutorul acesteia am reușit să punem amărâtul de Vaslui pe harta culturală a lumii, în pofida atâtor defăimări venite de la ziariștii de duzină din interior: aici e polul sărăciei, dar, mai ales, locul
întâmplărilor cu tot felul de criminali, violatori, târfe, bețivi, hoți, tâmpiți. Noi am afirmat întotdeauna următoarele, adică altceva:
1. Acesta este un loc mereu părăsit de materia cenușie (realitate istorică, din cauza condițiilor inapte dezvoltării) care contribuie la propășirea cultural-economică și socială prin alte părți ale țării sau în lume.
2. Realitatea pregnantă e că populația e la fel de muncitoare ca mai pretutindeni, că sunt și aici unele valori, că emigrația inteligenței este mare, cu mare nenorocire permanentă pentru vasluieni.
3. Zicem cu toată convingerea, chiar dacă destui reduc meritele localnicilor doar la ieșirea și afirmarea în lume a prof.dr. D.V. Marin și a grupului său de presă, de departe personalitatea culturală a ultimilor 51 de ani, că ne putem uita și după cei care au plecat de pe aici, dar care-i servesc pe cei de dincolo de granițele județului, acolo, undeva, nu pe ai noștri; dar să și constatăm cu îngrijorare că:
4. Cel care reprezintă de peste 5 decenii cultura și jurnalistica locului DE AICI, pentru cei de aici, este fără vreo îndoială, profesorul stabilit la Vaslui, în 1970, ca inspector cultural.
5. Destinul său a fost și este să fie UNUL CONTRA MULTORA. Să mai spunem încă o dată despre comunistoizii instalați temeinic la conducere și care-l ocultează cât
pot?ȘI ACUM DESPRE NOI TOȚI Când am pornit la treabă în ziua de 1 februarie
2015, eram 5 oameni de suprafață culturală: Val Andreescu, Mihai BatogBujeniță,
Valeriu Lupu, D.V. Marin, Cornelia Ursu, cu art designer Anca Moldoveanu. Voiam să facem ceva, dar nici vorbă să știm ce o să iasă. Ne-am mobilizat cu toții,
eu am făcut rost de fonduri, având infrastructura ziarului și la începutul lunii martie am ieșit pe piață cu 92 de semnatari. Dacă priviți la Colegiul de redacție, puteți fi și acum foarte surprinși, pentru că am avut nume foarte mari chiar de la începuturi. Acum suntem 812, de unde și titlul.
Ne-am asumat o nișă atunci și acum: jurnalismul cultural.
Ne-am mobilizat și ne mobilizăm cam fără egal, a dispărut Andreescu, dar au apărut alții deși mai mare forță: ex. Gabriela Ana Balan, emblema poetică reprezentativă a revistei, au venit mulți ieșeni, băcăoani, bucureșteni, sau mulți alții din toate provinciile românești. Nu putem omite contribuția excepțională a celui care a fost marele nostru prieten, prof.univ.dr. Alexandru Ionescu (București) și nici nu putem evita pomenirea altor excepționali oameni de cultură ca Acad. Const. Toma (Iași), Acad. C.D. Zeletin (București), Acad.
Avi Tudose (Huși), scriitorii și jurnaliștii, Ștefan Racovitză (Elveția), Ion Gheorghe Pricop (Duda Epureni), trecuți acum pe alt tărâm. De ce să fim mândri? Pentru că:
1. Acoperim toată țara cu nume importante, conducători de publicații, oameni cu operă, personalități în domeniu; avem o unică susținere din diaspora. Prin ei, am devenit membru ASRAN.
2. Avem un număr impresionant de rubrici în cuprinsul celor, de fiecare dată, 160 de pagini, format A4, cu excepția teatrului, toate de înalt nivel.
E drept că poezia face o lege, că datorită lui Mihai Batog-Bujeniță și doamnei Cornelia Ursu, ALPI (Asociația literară Păstorel Iași) își ia porția leului,
că nu lipsește serialul consacrat folclorului și lui Tudor Pamfile, exegetul Valeriu Lupu este ca martie în post, adică nu lipsește în nici un număr, Gabi
Balan nu ostenește nici ca poetă nici ca sprijin pentru noi și Scriviamo – Italia… E drept că greul îl ducem noi, cei de la roate, adică eu și bravul meu
colaborator, Cătălin Sîmpetru, un adevărat erou. Dar, și mulțumirea noastră e mare!!! Deplină.
3. Mă simt dator să destăinui public faptul că acest domn Cătălin, în afară că realizează grafic ce și cum vedeți în revistă, a realizat designul pentru aproape toate cele 52 de cărți ale mele.
4. Să mă plâng că nici unul dintre cei plătiți pentru cultură locală (mamă, și ce de bani… ce de stipendiați „amplasați” !), nici o oficialitate nu ne sprijină, ci ne sabotează ori ocultează? Ba, o incompetentă damă de mare influență pe care am
nominalizat-o în ziar, mi-a intentat și un proces iar niște putregaiuri de la o fițuică locală ne atacă permanent.
5. Avem în ajutor ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, precursorul acestei reviste, apărut acum PESTE 25 de ani, și, care-și păstrează pagina culturală de atâția ani. Adevărat RECORD NAȚIONAL.
6. 7 ani nu e o perioadă așa de mare, dar M.C.R. a reușit atât de mult. Niciodată un grup atât de mic n-a reușit atât de mult pentru o așa de mare comunitate,
în tot decursul istoriei.
7. Revista M.C.R. este o dovadă peremptorie pentru existența Curentului Cultural
Informațional Vasluian susținut de noi peste 3 decenii, cu nume mari și foarte mari în plan cultural,cu încurajarea talentelor din plan local (circa 300 de scriitori, 450 de scrieri).
VA URMA

[ add comment ] ( 13 views )

<Back | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | Next> Last>>