Iată că după Revoluție, în presa timpului, numai de rău auzim: pe aici sunt tot felul de violatori, curve, hoți, puturoșii de serviciu ai națiunii. S-a ajuns ca locul de referință pentru ce-i mai rău sau urât în viața socială românească să fie… Vaslui. Nu ne apără nimeni în presa momentului (decât ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, Tvv-online, Revista M.C.R.), le e rușine deputaților (cu tot felul de pete și ei), altor invitați de prin aceste locuri să spună că sunt de pe aici, că sunt destui cu merite, valoare, reprezentare (dar nu-i pomenesc, să fie ei cei mai…) deci realitatea e altfel decât o prezintă orice fel de smângălitor în presa ahtiată după scandal, accidente, femei, porcăriile spectaculoase.
Volumul identitar, la Centenar, „101 vasluieni pentru 100 de ani” este pe piață, în ed. Pim, 404 pag. la prețul de editare. Subliniem că este cu adevărat identitar prin prezentarea unor persoane și personalități de la țăran la academicieni, cu rol activ în contemporaneitate, deci în viață în 2018, cu activitate social-culturală. N-am inclus nici un politician ținând cont cât de detestată este această categorie socială.
Statistic sunt 11 hușeni, 18 bârlădeni, 8 ieșeni, restul de prin apropierea Vasluiului. Sunt personalități care depășesc 80 de ani, care acoperă două generații (60 de ani) din secolul trecut (Avram D.Tudosie, Ionel Miron Constantin Toma – academicieni, Nicolae Balan, Ioan Baban, Ștefan Boboc-Pungeșteanu, Ion Mâcnea Vetrișanu, Petruța Chiriac, Oltea Rășcanu Gramaticu, Gigi Ilașcu, Gruia Novac, Cornelia Vieru), sunt mai tineri care se impun prin activitate susținută nu în cadrul slujbei lor, ci în afara acestora, ca un surplus de valoare, muncă, pricepere, calitate, fără a fi obligați de cineva: lista e lungă și valoroasă, drept care… la lectură(!).
Ne-am străduit să fie reprezentanți din toate categoriile sociale. Dintre fețele bisericești ne-am oprit la P.S. Ignatie, la preotul protopop Adrian Chirvasă, la pr. Arhimandrit Ștefan Gușă și la preotul-primar Mihai Rebegea, iar dintre primari i-am considerat ca cei mai destoinici pe Toader Dima, Petrică Chiriac, Ionel Iordache, Valeriu Radu.
Nu se putea să lipsească din colierul de aur al reprezentării vasluiene Gh. Alupoaie, dr. Valeriu Lupu, Dan Ravaru, D.V. Marin, Vicu Merlan, Costin Clit,Th. Codreanu, Simion Bogdănescu, Gabriela Ana Balan, Vasile Negură și mai ales Lucian Pârvoiu, Cătălin Striblea; dintre cei plecați cel mai departe Ben Todică (Australia), Valentina Teclici (Noua Zelandă). După cum se vede materie cenușie de pe aici împrăștiată în toată lumea.
Merită evidențiați măcar câțiva dintre tinerii care furnizează deja probe de excelență: Mihai Apostu, Gelu Voicu Bichineț, Laurențiu Chiriac, Luminița Cozmei, Daniela Gîfu, Adina Huiban, Cristian Nicolae Lapa,Valeriu Lefter, Lucian Onciu, Cătălin Simpetru, Pavel Toma, dar putem citi până la capăt „cuprinsul”cărții, cu o copertă ademenitoare.
Iată, dar, selecția noastră, prima de acest fel din istoria locurilor e mult mai impresionantă și infinit mai importantă decât tagma denigratorilor, orideunde ar fi ei: unii greșesc, alții sunt de aprigă reacredință alimentată și de ziariști porecliți de pe la noi care fac tot mai mult rău (ca fără mamă, fără tată, ce sunt, niște simbriași inculți). Ne ridicăm prin aceste exemple din „101 vasluieni pentru 100 de ani” spre un rang intelectual pe care-l AVEM, nu-l cerșim , și, până la urmă l-am demonstrat. În țară și peste hotare. Într-o Coloană spirituală a acestui timp, ca eșantion din marea spiritualitate a României.
O carte pentru individualitatea noastră, pentru NUME ȘI RENUME în țară și în lume: 101 vasluieni pentru 100 de ani, adică suta trecută, dar și cea viitoare.
[ add comment ]
Mai avem uneori timp să ne gândim la cea mai apropiată ființă de sufletul nostru, și dacă n-avem, realitatea zilei trebuie să ne oblige să oprim cele mai frumoase gânduri din roirea lor deasupra simbolului deopotrivă de frumusețe și bunătate.
Am întrebat ieri pe „o doamnă” , nu sub 30 de ani, care e secretul de rămâne așa de frumoasă. Răspuns simplu și rapid: BUNĂTATEA.
De atâtea ori în viață rămânem fascinați de câte o figură feminină care împrăștie împrejur numai vrajă (sau cel puțin așa ni se pare atunci). De mai multe ori în aceeași viață suntem violentați de imperfecțiunile unor asemenea ființe, de răutatea lor, de … alte rele ale lor. Dar în prag de primăvară, ca o floare de gând nu ne oprim decât la ceea ce ELE reprezintă: gingășia, frumosul și…copilăria, alături de dragostea de mamă. Numaidecât femeia devine simbol al existenței pe pământ, ne-o înfățișăm ca pe o floare, o adorăm ca pe o sfântă.
Numaidecât devenim robi de bunăvoie, ba și mai buni, mai însetați de frumosul pe care ni-l putem imagina, pentru că în realitatea directă tot la mâncare, somn, pat, copii și platitudinea zilei revenim. Esențialul, mi se pare, că , măcar o zi, fie și una singură ne însușim mai mult decât ce poate dărui, dăm mai mult din sufletul nostru, suntem mai oameni. Că unii o iar razna cu mintea înaripată e iarăși foarte bine!? Și, mai știți ceva ? E cu atât mai bine dacă nu suntem poeți, adică să mai visăm cu ochii deschiși, să mai exagerăm sentimentele. Pentru că toți, absolut toți avem nevoie de liniștea și lumina căminului.
De 1 martie, înmânăm ghiocei, deci simboluri (gând, semnificație, faptă), cu o săptămână mai târziu încercăm re-cucerirea faptică, prin daruri și dezvăluiri sufletești. Și ELE și noi, bărbații tare mai avem nevoie să rămânem cu suflet frumos : OAMENI.
[ add comment ] ( 1 view )
Am anunțat cu aproape un an în urmă că m-am apucat de muncă grea pentru acest volum, deja aflat în editură acum. Am avut plăcerea de a le prezenta volumul de control câtorva prieteni. Prieteni, pentru că am și de ceilalți, inclusiv un idiot…public cu care mă judec prin tribunale. Important este, doar, că am reușit această a 31-a mea carte, care :
1. E o carte unică, având toate șansele să rămână așa, cu menționarea unor creatori de mare valoare din județ, selectați cum am crezut că e mai bine. Pentru realizarea ei trebuia vechime, capacitate, putere de analiză și sinteză, curaj, fonduri bănești și alergătură.
2. Valorile identitare ale județului Vaslui, cel mult hulit, vin contrapondere la ce fac tot felul de smângălaci cu foamea în gât, gata să-și vândă și părinții.
3. Cele peste 400 de pagini, înfățișează de la țăran până la academician lumea în care trăim. Deliberat n-am inclus nici un politician, având în vedere cât de discreditată și contestată este clasa politică românească, deci și vasluiană.
4. CARTEA DE VIZITĂ a județului Vaslui, este gata și Dvs. veți vedea, color chiar, pe cei care merită să ne reprezinte în veac: oameni care mai presus de slujba, de viața, dar nu și de talentul lor, AU FĂCUT CEVA PENTRU EI ȘI PENTRU NOI, muncind aici, la roate, cu tot felul de răuvoitori sau băgători de seamă primprejur. Cu muncă, sudoare… neliniște intelectuală.
5. Dincolo de realizarea tipografică, faptul că și aceasta va trimisă la cei 478 de colaboratori ai Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC din toată lumea, acest fapt este o promovare și o diseminare a valorilor noastre pretutindeni.
6. Aveam dreptul la eșantionul nostru în Pantheonul Național, al iubirii de țară, în Coloana Infinită a românismului. Sper să fie dovada clară, contemporană, imposibil de contestat vreodată. Indiferent de posibilele neîmpliniri, aceasta e documentul de noblețe spirituală și valoare, speranță, CONCRET și durabil.
Cartea de vizită a județului Vaslui este acum accesibilă tipografic și va putea fi consultată în biblioteci din țară și din străinătate.
[ add comment ] ( 1 view )
Ca om și călător în 32 de țări de pe 4 continente, văd cam în ce direcție o poate lua România după importurile capitaliste în materie de valori identitare, adică o atitudine generală de identificare a importanței persoanei în context social. Plec de la moda când, la telefon sau personal îl întrebi pe careva și el răspunde senin cu un prenume… și atât !
Unul dintre prietenii noștri, profesorul și inspectorul general, Constantin Clisu, din Bârlad, un autor de carte pentru care titlul de scriitor era prea puțin, un adevărat administrator al învățământului vasluian, deci om cu mari merite social-culturale, omul acesta respectat prin toate acestea la noi, s-a dus la copii, în Canada, la Edmonton (unde a contribuit la amplasarea unei statui a lui M. Eminescu, mare reușită, devreme ce, în Montreal, de ani buni nu se reușește acest fapt, deși statuia există). Acolo a decedat de curând.
Dar, am vorbit de câteva ori chiar din Montreal cu el. Se ocupa cu cultivarea grădinii, cu supravegherea nepoților (nu educația lor), mai scria câte ceva, vegeta și tot vegeta. „Ce-i cu dvs. d-le inspector general ?/ Ce inspector, ce profesor, aici sunt Constantin și atât/ Dar nepoții nu-ți zic bunic ?/ Ce bunic, ce exemplu, aici sunt Constantin…” Am încheiat dezamăgit de fiecare dată convorbirile telefonice, pentru că el însuși devenise „Constantin și atât” adică învinsese societatea în care diferențierile intelectuale pe bază de titluri muncite nu sunt apreciate. În cele 3 vizite în Canada i-am instruit pe nepoți să mă apeleze ca bunic, iar în prezentările oficiale să menționeze titlul științific și profesia. Ei au cam înghițit în sec dar fac ceea ce le-am cerut, deși, absolut oriunde am fost, de la crâșme până în catedrale apelativul era prenumele. Am gândit: dacă preocuparea este numai pentru mațul gros, evident că lumea/societatea n-are nevoie de individualizări pe bază de minte și spirit, adică nici preoții nu-s decât Neculai, Vasile, Rajiv, John etc. Ei sunt mâncători și atât.
De o bucată de vreme și în România identificările sunt tot semianonime, modernul lucrător la căpșune, ștergător la vreun fund bogat, angajat la vreo fermă zoo, sau chiar ziarist ori om de știință, tot un prenume incolor și inodor poartă. Și-mi zic : cumplit meșteșug de tâmpenie este această anonimizare a populației care nu-și revendică o origine cât mai valoroasă, nu-și prezintă valoarea între alții, care se vrea în turma neștiuților și neștiutorilor. Dintotdeauna neamul românesc și-a declarat identitatea prin nume (chiar Vasile a Mărioarei, Gheorghe Aștefanei etc.), ca stimulent pentru ai lui și pentru ceilalți. Că nu toți erau boieri, bani (adică rang nobiliar), vătafi sau…răzeși. Pentru cine nu știe RĂZEȘII alcătuiau „oastea cea mare a țării”, în schimbul pământului primit de la domnitori, fiind organizați ca oaste de rezervă în Moldova. Răzeș a fost și tatăl meu care-și păstra uneltele de luptă la îndemână. Că toți erau oameni cinstiți, după orânduielile lor, era altceva; dar rangul social era absolut respectat, râvnit, visat. Erau modelele acelor orânduiri, MODELE pe care încercăm și noi să le facem cunoscute viitorimii. Unde ajungem, oameni, buni fără valori spirituale identitare ?
[ add comment ] ( 1 view )
N. 26.07.1945, înainte de răsăritul soarelui, Giurgioana, actual Com Podu-Turcului, jud. Bacău.
Părinții Vasile și Mărioara - Tudora au avut 11 copii, au rămas în viață 3
Frații : Dumitru, prof. Dr. , jurnalist, azi, în Vaslui
Gheorghe, maistru CFS. Decedat acum 8 ani
STUDII: șc. primară în Giurgioana, gimnaziul Lehancea, liceul Podu Turcului, Facultatea de matematică Iași, alte cursuri în Iași.
Locuri de muncă: În județul Iași, 10 ani director de școală Măcărești, urmând fratelui său Dumitru, șef la Direcția Apelor din Moldova, stabilit la Iași.
Căsătorit cu Liza Dorneanu, în urmă cu 50 de ani, familie de oameni gospodari, cu 2 copii în Măcărești. Profesoară la Măcărești și în Iași, de unde s-a pensionat.
COPIII: Sorina, economistă și apreciată activistă pe tărâm social;
Dorian Eduard, economist, om de afaceri în Iași (și Moldova). Are 4 copii, 2 băieți și 2 fete, căsătorit cu Mihaela, medic psiholog.
A desfășurat o activitate socială diversă și foarte variată ca organizator, membru, interpret,în domeniile cultural și sportiv.
Și-a crescut copiii și nepoții în religie ortodoxă, a manifestat o afecțiune exemplară pentru nepoții săi după copii, dar și pentru cei de la frați contribuind la liantul care face puternică o familie. A FOST OM DE SOCIETATE ȘI VIAȚĂ. Nu poate fi decât regretat de toți cei care l-au cunoscut. Dumnezeu să-l ierte !
[ add comment ] ( 1 view )
Calendar
