au fost multe mii de privitori. Văzându-i, m-am întrebat: se face educație patriotică prin contemplarea unor scene patriotice? Eforturile acestea ale statului, sunt cele mai potrivite să-i aducem înapoipe cei plecați… pe bază de sentiment? Precizez: m-am bucurat și apreciez orice fel de inițiativă, mare
sau mică, pentru acest fel de educație, în mare suferință în ultimul timp. I-am
văzut pe cei care au mulți bani ai statului: miliardele consumate pe motorizate, pe fast, pe intervenții găunoase la microfoane. S-au adunat ceva oameni și era și necesar acest festivism. Dar am văzut în centre de comună, primari inimoși, cadre didactice și mai prezente, copii zgribuliți și așteptând să se încălzească pe scenă. Pe bani puțini, dar și public lipsă, chiar interesat numai de fasolea
oferită, ori de vreun cârnat norocos. Deci puțini, de pe la țară, pe frigul acesta, cu speranțele astea legate doar de mațul gros, cu nevoia de a alerga după bani. Din punctul meu de vedere Statul român greșește fundamental în cazul necesarei educații patriotice, unde numai cu drapelul în vând și cu o duzină de cântece cu astfel de conținut, interpretate de vechi activiști pe scene, nu se poate face treaba cea bună, durabilă, sufletească. S-au mărit salariile, de fapt s-a provocat un puseu inflaționist major care duce la scăderea nivelului de trai (sunt multe aspecte de discutat). Asta nu duce la credibilitatea guvernului.
Am văzut mulțimea de la Vaslui, am văzut că la ora 18, nici aici, nici la Bârlad, nici altundeva nu mai era nimeni în preajma scenelor. Doar la Ivești, după ce sau
aprins (la ora 17,00) cele 6.000 de leduri ale iluminatului Grădinii de vară mai erau ceva spectatori. Din nou frigul a limitat până și expansiunea tinerească. La Lipovăț există o echipă excepțională (în frunte cu primarul Valerian Hriscu) sprijinită și de părinții care și-au pregătit și protejat copiii. La Băcani… 2 zile, „culturale”! Dar, din nou, în foarte puține comune s-au organizat acțiuni
complexe și interesante. Văzând rezultatele educative, mult sub așteptări, putem spune că, am asistat la un fel de „patriotism…strâmb”?
[ add comment ] ( 2 views )
1. Ziua națională: toate popoarele lumii au ziua lor națională, semn de prețuire și identitate, de demnitate, apartenență, independență. La noi s-a ales această zi pentru măreața împlinire a unui ideal, cu eforturi materiale și investiții
sufletești foarte greu de cuantificat, mai ales pentru că s-a creat acea minunată atmosferă patriotică, de aleasă simțire românească, cu „beneficiul” atâtor de puține mijloace de comunicare. Să se miște atâta amar de lume, pe asemenea vreme, la asemenea distanță, pe cheltuieli personale (în condițiile de după Război), din toate provinciile istorice, cu un program național UNIC, iată marea uimire care ne cuprinde. Am fost printre cei care au depus CREDENȚIONALELE vasluienilor la Alba Iulia, în decembrie 1990, am declarat și scris în repetate rânduri, că norocul istoric al românilor s-a împlinit atunci și s-a destrămat către încoace, adică și astăzi. Cât va exista NAȚIUNEA se va repovesti momentul; dar în contextul globalizării, când limba și românismul sunt supuse dispariției?
2. Sărbătoarea TVV, la Vaslui nu merită neglijată, pentru că la scara acestui nefericit loc unde nu se întâmpla nimic (Sadoveanu) apariția unei televiziuni locale era comparabilă cu actul național. Că mulți încă nu realizează, sau nu vor să recunoască, prin TVV s-a făcut în primul rând cultură (Vezi, vol. BĂTĂLIA PENTRU VASLUI, Iași, Pim, 2020, 740 pag, etc), s-a promovat progresul social, s-a
înfruntat comunismul și comunistoizii de azi. E o dată memorabilă pentru întreaga
cultură națională, demnă de calendarul evenimentelor importante locale. Prin ce au realizat cei din jurul TVV și M.C.R. s-a pus Vasluiul pe harta culturală a lumii, nu numai a României, s-a demonstrat calitatea și capacitatea acestora care rămân, în vremea exodului oamenilor și a materiei cenușii către vest. Argumentele… sunt tipărite.
3. Sfântul Neculai, de pe 6 decembrie, ca sărbătoare religioasă, va scădea anul acesta sub povara alegerilor parlamentare. Țara are nevoie de un Parlament, și-l
va avea, chiar în aceste condiții draconice impuse de pandemie. Indiferent cine
va câștiga tot foarte prost o s-o ducem cu acest statut al nostru de țară ocupată, vopsit cu trandafirie independență. Când să mai avem nevoie de sfinți când ne încalecă alde Buzatu și ai lui, alde Tătaru și fripturiștii, alții venind din ceața neștiinței…
4. Prima emisiune TVV, de pe 24 decembrie 1990, difuzată pe ¼ din teritoriul țării, de Ajunul Crăciunului, act cultural inaugurativ pentru ce a însemnat TVV, cel cu Licența 001/TV, acordată de CNA. La muncă am rămas întotdeauna mai puțini
(ca și astăzi), la foloase sau îngrămădit mulți, inclusiv dintre cei care conduc județul, Primăria și primăriile comunelor, astăzi. Un Traian Băsescu, deputatul care a acordat primul interviu TV lui DVM, de aici a plecat să ajungă președintele României, dar alți 9 președinți de stat, 14 prim-miniștri au fost
în studioul nostru. Ne cunoaștem rolul nostru în această generație. Și azi emitem, dar online.
5. Crăciunul, sătulul, e mare sărbătoare, dar cu mari lipsuri din cauza legilor proaste, a pandemiei, a noii culturi existențiale, și a altor cauze. Semnul de belșug, tăierea porcului, aproape nu va mai exista, sărbătoarea comunității de asemenea, descătușarea psihică a unei națiuni de Ajunul Anului Nou, nici atât. Păi, dacă o lume întreagă suferă din cauza Covidului, ce pretenție să mai avem?
Mă miră inconștiența și nebunia unui preot mare, mare, de la Constanța, Teodosie, cum să îndemne la îmbolnăvirea oamenilor, că asta face: moare omul la picioarele lui, de boală, și el merge înainte ca descreierații. Noroc de P.F. Daniel care e
mult mai înțelept…
6. Sărbătorile de sfârșit de an și Sf. Vasile, sunt sub rezervă și frică de virus. Când realizez ce bogăție spirituală se revărsa pe plaiurile românești (și nu numai că și pe alte continente sunt români), cum retrăiam cultura și creația neamului, nu se poate să nu avem cel mai adânc regret. Dar, chiar că nu avem ce face, nu că ne obligă statul, ci ne silește epidemia. O mare tristețe, la cele multe mari și mici. Tot anul 2020 a fost trist, neîmplinit, nebogat pentru că
la molimă sau adăugat două rânduri de ALEGERI, cu mari cheltuieli naționale, schimburile de conducători și, mai ales, SECETA care a luat aproape total mămăliga strămoșească, deci și vietățile de pe lângă gospodărie. Cum să nu asociem acest an cu cele mai negre REGRETE?
[ add comment ] ( 2 views )
Acum 30 de ani, pe 5 decembrie 1990, am înființat la Vaslui prima televiziune privată din România, cu prima emisiune publică pentru ¼ din țară, pe 24 decembrie 1990. Licența CNA: 001 TV. Muncitorul de serviciu, D.V. Marin care i-a convins pe
ceilalți cu o expresie „mă, s-ar putea să nu meargă, dar… dacă va merge?”. Și au urmat eforturi incredibile, pe care nu le prea poate crede lumea de azi. ACUM, am mai hotărât o inițiativă cu destui termeni de relativitate: înființarea unei BIBLIOTECI STRADALE – publice cu investiție personală de timp, de carte, de idei, de viață.
Principii: expunerea unui număr cât mai mare de cărți, la dispoziția trecătorilor (oricare și de oriunde), de reviste, de ziare, cu acces la raft direct din stradă, cu scaun pe aproape ca omul să stea în tihnă cu vreo carte în mână sau să citească ziarul. Anunțul e clar, ziarele se pot lua gratuit, revistele și cărțile ca ÎMPRUMUT. Voi pune în raft donațiile. Funcționare: zi și noapte, pe mica terasă din fața TVV, unde sunt cărți, ziare, reviste și… scaun (sper să nu fie „împrumutat” tocmai jilțul de serviciu). Obligații: publicul niciuna, eu organizatorul, să asigur un fond de carte și acces ziua, până seara târziu. Notă: de biblioteci publice am mai auzit; de librărie în stradă așișderea, ba, chiar am cumpărat cărți de la buchiniștii din Paris. Cred că o bibliotecă de stradă ar putea avea un viitor cultural în aceste condiții de retragere a cititorilor pe internet, și voi putea asigura și un laptop, în redacție, celor care simt nevoia să acceseze ceva precis și fără taxe. Se poate ca ideea noastră să fie unică, se poate… să nu, dar la Vaslui, chiar e unica. Veți putea consulta diverse cărți dar și pe toate cele 46 pe care le-am
scris eu. Așa ca idee: numai în anul 2020 am tipărit 3329 de pagini în 7 cărți, am scos revista MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, 4 numere (din 24), adică 640 de pagini, am tipărit ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău (multe mii de exemplare), am postat pe rețele de socializare mai multe materiale, am deschis blogul VASLUIANUL DE SERVICIU pe care-l puteți accesa oricând.
Am pornit bine pe 5 decembrie 1990, nu?
[ add comment ] ( 2 views )
Au trecut alegerile locale cu neînsemnatele schimbări de primari, căci aprox. 10% schimbați nu înseamnă înnoiri,
furtuni, viscole, idei noi, ci doar noi promisiuni cât mai deșarte. Deci mult prea mulți primari au fost realeși.
Vorbeam de primăriile ca feude pentru unii instalați mai de mult timp în scaun de cristos gornistul, considerat de o majoritate potriviți an de an, legislatură de legislatură, pentru a se înfrupta din marile avantaje sociale în numele prăpădiților care se consideră stăpâni pe un petic de hârtie, la alegeri. Nu vorbesc de prostime, acum, nu acum.
Alegerile locale au întronat și niște pișicheri care au învățat să fie farisei și să dea impresia că fără ei nu se poate. Drept care după 2-3 mandate… se urcă scroafa în copac. Scrutinul de acum o lună și jumătate a plantat copacii în care aceștia se urcă pe măsura trecerii timpului. „Eu câștig alegerile dacă stau numai pe acest scaun” zice emfatic un Vasile; „oamenii mă aleg oricum” zice alt Ion care de fapt n-a făcut nimic, absolut nimic pentru consătenii săi, dar i-a păcălit cu limba lui dulce. Marți am stat de vorbă cu unul gras și respingător până la Dumnezeu care, arțăgos, zicea, că n-are timp nici să mănânce și nici să vorbească cu măsa, dar se grăbea la o întâlnire amoroasă. Săracul ardei gras, de fapt n-are răbdare decât să-i muștruluiască și să-i înjosească pe funcționarii primăriei, el fiind stăpânul de niște ani și acum pe alți 4 ani. Măgarul.
S-a creat un fel de pătură superpusă de oameni până de curând obișnuiți, care, dintr-odată sunt viță nobilă (și ei n-au știut…) drept care se așează temeinic și trufași. Dacă poporul i-a ales… ei sunt stăpânii.
Cam bănuiesc pe unde se va ajunge în capitalismul viitor, după ce ei își rotunjesc averile, își căpătuiesc odraslele, se îndărătnicesc în rele. Oamenii vor fi microcipați, comenzile vin clare de la pește mai mare, ei se mișcă viermuitor cu puterea conferită de urnele tâmpiților care nici nu vor putea să-i schimbe, nici să nu se supună.
Scroafa-n copac, drept cam ciudat pare, dar așa cum evoluează viața socială, mulți dintre cei care ajung acolo, vor mai sta acolo destul de mult și bine folosind biciul sau zăhărelul. Că asta-i învață orânduirea să facă.
[ add comment ] ( 3 views )
Pentru cine vrea să se bucure, îi pot spune despre starea de spirit a vasluienilor pe care i-am văzut în aceste din urmă zile când am fost în deplasări gazetărești: oamenii se comportă ca și cum n-ar exista vreun pericol și m-am întrebat cum ar privi ei, acum, o… invazie străină.
Există un soi de nepăsare „comună”, un fel de nesimțire, care-i ajută să nu prea bage de seamă, chiar dacă la picioare câinele îi rupe pantalonii. Țipă, își trage piciorul, dar nu-l lovește pe agresor… Mă gândesc, văzându-i, că oricum fiecare trebuie să muncească pentru a putea trăi.
Pentru toată lumea, însă: E JALE MARE în toată lumea, se vede din ce transmit ăștia de pe la televiziuni, ne paște și pe noi JALEA CEA MARE.
Să rămânem înțeleși: cred că ce fac guvernanții actuali, fac tot ce pot ei mai bine. Sistemul sanitar are și va avea întotdeauna fisuri, în sistemul politic vor fi întotdeauna „mai deștepții” din opoziție, în economie vor fi și alte căi de producție, în învățământ alte metode de predare și tot așa. Până la urmă important e să nu fie afectată baza existențială, în care mâncarea e esențială, că dacă mămăliga nu e, nimic, nu e.
Nenorocirea asta peste lume, peste toată lumea, se numește pandemie, și mi se pare o imensă prostie ca cineva să creadă în direcționarea ei ca pe un fascicul dăunător, la dispoziția cuiva.
Sub furtuna asta a cerului trebuie să căutăm scăpare și fără muncă nu se poate, chiar și fără alegeri, după cum se vede la americanii cei mai grav loviți de covid. Cum?
Să fie în toate statele, că-s toate, numai proști care să încarantineze teritorii și să le ia oamenilor libertățile fundamentale? Ce-i mai important, să ai toată libertatea de a muri (ca tot prostul, că Dan Bitman ca un tâmpit vorbește) sau să ai obligația de a trăi?
Ne așteaptă jale mare tocmai pentru că trebuie să trăim, cât mai mulți dintre cei de azi, că acolo, sus-sus nu prea avem ce face. Trebuie să suportăm niște măsuri care nici așa nu ne prea scapă, dar măcar ne mai acordă unele șanse. Mă surprinde unul ca Victor Ponta și ai lui care SABOTEAZĂ permanent măsurile disperate guvernamentale, îndemnând chiar la revoltă. Eu l-aș băga mintenaș la răcoare…
La câte pagube produce pandemia mă mir că guvernul mai acordă ba un ajutor, ba altul. Sănătatea să fie pe primul loc și e corect. Am trăit după Război… cu tifosul exantematic și alte molime. Trebuie să găsim și noi, cu toții, și alte modalități de apărare împotriva Coronavirusului.
Ajunși în cimitir, nimic nu mai folosește nimănui, deci pentru viață.
În foarte multe locuri s-a introdus purtarea obligatorie a măștii. Ce e până pe acolo, încât să n-o purtăm, oameni buni?
[ add comment ] ( 2 views )
Calendar
