Regele… si noi 
Mereu m-am tot mirat cum de-au ajuns asa de repede sovieticii prin regimul proaspat instalat, sa ne controleze viata, imediat dupa1945. Copilul cam de 7 ani, am fost la balul anual din comuna Giurgioana, unde s-a ales regina balului: aglomeratie mare, muzica lautareasca, tineri care sa cucereasca fetele cele mai frumoase si mai bogate, gata sa se ia la harta si cu Dumnezeu. Sora-mea Constanta era dintre cele mai admirate si s-a licitat titlul intre vreo zece tineri. Era la cateva zile dupa 30 decembrie 1947, cand, am retinut eu, trebuia sa se arate o ilustrata de regina si sa fie urcata pe podium (pe o masa) invingatoarea. Din necunoscut a aparut un cetatean strain care a anuntat fuga regelui cu vagoane pline cu aur si ca se alege nu regina ci presedinta balului. Asa ca sora-mea a plans mult si din plin ca n-a ajuns „regina”, presedinta insemnand un fel de nimic. Intrusul nu a mai aparut dar toata suflarea s-a conformat si a inteles ca se aplica legile ocupatiei sovietice de care toata lumea se tot temea. Pana atunci se canta „traiasca regele”, de atunci, imediat, a devenit tradator si element negativ de referinta.
Am scris ca am vorbit cu regele de 3 ori. Cea mai lunga si importanta discutie a fost la intersectia soselei de la Codaesti cu cea care vine de la Iasi. Eram prieten foarte bun cu fostul prefect Nicolae Pascu, cel care m-a atentionat sa nu dam prea mult atentie vizitei regelui Mihai, care a venit sa semene discordie in poporul vasluian, dovada ca la Solesti trebuia sa fie o multime de oameni, care sa-l intampine. La intersectie erau vreo 30 de persoane venite cu vreo 7 masini. Regele a coborat de la volan si-a scos manusile, a dat mana cu cativa dintre cei din judetul Vaslui si pentru ca eram de la televiziune a acceptat sa ne raspunda la intrebari. Era inalt, viguros, tinuta sportiva, dar se astepta la vreo cateva sute de oameni, propaganda fesenista facandu-si insa datoria. „Cum v-au intampinat oamenii, Maiestate”, intreb eu. Asta l-a contrariat mult pentru ca abia intra in judet iar prin Iasi nu s-a rostogolit lumea dupa altetele regale.
– Deocamdata, nu stiu ce sa spun, pentru ca nu vad lume. Am inteles ca la Solesti sunt mai multi…” Celelalte intrebari nu mai conteaza, pentru ca urma sa faca unele comunicari mai tarziu.
La Solestii Elenei Cuza nu era decat un singur cetatean imbracat in costum national, taranist, galagios si curajos, mereu agitand trico-lorul, iar la Vaslui, Pascu s-a ascuns lasandu-l pe subprefectul Tibulca sa aiba o convorbire de cateva minute in prefectura. Cetateanul care putea sa fie rege a plecat tare repede si tare dezamagit, cu suita sa, in cele 3 autoturisme, fara sa mai bage pe cineva in seama. Era o vizita privata (15 oct. 1997) cu rezultate dezamagitoare nu numai in Moldova…
Mi s-a parut ca foarte izolat si la Castelul regal de la Savarsin (dupa depunerea Credentionalelor la Sala Mare a Muzeului Marii Uniri, din Alba Iulia), unde l-am chestionat a 3-a oara. Destinul sau a fost sa vrea sa reprezinte un popor care nu l-a apreciat din cauza unei educatii potrivnice ideii de monarhie, de esenta sovietica. De fapt politicienii subjugati ai timpului, nici ca ar fi vrut… cum sa renunte chiar ei la atatea privilegii…?!


[ add comment ]

| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | Next> Last>>