O manifestare artistica nationala la Vaslui are harul sau si a fost darul unei generatii pentru o populatie mereu urgisita cand s-au intors ochii intregii tari ca la Vaslui se face umor si vin. La infiintarea judetului prin reforma administrativ - teritoriala din 1968 aici nu erau nici de unele, fostul raion Vaslui fiind aspru neglijat in regiunea Iasi. Cultural, in judet, Barladul era mult deasupra si ca numar si ca traditii si ca autoritate morala, Husul parea mai vizibil prin vinurile sale, Negrestiul era oras inventat (mai dezvoltate erau Codaesti - fost centru de raion si Puiesti ori Murgeni). Cum, toata cultura locala trecea prin revalorificare, mai niciuna dintre personalitati nu se plia pe chipul omului nou sau al creatorului pus in slujba formarii profilului comunist.
Directiva partidului: fiecare judet, fiecare localitate sa aiba personalitate tutelara, manifestare artistica specifica.
Si chiar s-a nascut un entuziasm de aceasta natura care cam submina sloganul general: cincinalul in 4 ani si jumatate.
Sa retinem ca in toate judetele s-au initiat festivaluri (menite sa atraga multa lume la "ora de educatie socialista") dar in foarte putine locuri acestea au prins. Era nevoie de bani destui, de personal muncitor - competent, de adevarati administratori in cultura (pana la urma cam, asta eram toti) un fel de management de loissir (organizarea timpului liber). Mai era nevoie de primi - secretari destupati la minte si priceputi, care sa aiba si persoane pasionate de astfel de evenimente. Hora de la Prislop (Maramures), Festivalul obiceiurilor (Iasi, Botosani, Suceava, Vaslui, Bacau), Hora Dobrogeana si alte cateva au avut perioade de existenta culturala diferita.
Cultul era al modelului local si Ceausescu model general.
Toate manifestarile erau conduse de Partid (in generalitatea lui), toate urmareau profilul omului nou, tot ceea ce insemna creatie (incepand cu Uniunea Scriitorilor) era mobilizat pentru constructia socialista.
Brigazile artistice erau arme ideologice prin care se urmarea mobilizarea unei parti cat mai mari din populatie. Un capitol adevarat au scris cei din Laza in frunte cu inimosul profesor Alexandru Guzu, participant la toate editiile Festivalului pana in prezent. Textierilor Vasile Ilie si Sandu Guzu le dadea gir Bogdan Caus (Bucuresti) sau George Stoian dar formatia lor era mereu dinamica si proaspata.
Editia a II -a (23 - 24 - 25 iunie 1972) trebuia sa-si adapteze continutul la hotararea Plenarei din 1971 (si textul meu de la Movila a fost verificat).
Cultura chiar devenise o prioritate educationala ilustrata chiar si de ziarele judetene care aveau rubrica, mereu ciuntita de cuvantari, cultura si viata cu profile de tarani si muncitori fruntasi, cu creatii mai mult sau mai putin muncitoresti. Era perioada formarii noii intelectualitati cu hamuri aspre pentru orice fel de creatori. Pana si caricaturile erau "poeme" pentru autoritati.
Articolul "Satira si umorul in haine de gala" (Mihail Harea si Mircea Colosenco) trecea in revista ( Vremea Noua, 1348, 27 iunie 1972) rezultatele la Brigazi artistice (Uzina Autoturisme Pitesti, Ceamurlia, Gaesti) si premiantii individuali ( Pasca + Selesi, Nicolae Taciu + Alexandru Jijie, Alexandru Guzu) exprima exact pozitia Comitetului judetean de Partid.
A fost interesanta Foaia volanta a Festivalului ziua I, 23 iunie, printre altele cu programul zilei: 10:00 - Cuvant de deschidere; 10:15 - 11:30 - Centenarul revistei romanesti, (1872 - 1972) expunere Ioan Massoff; 11:30 - Vernisajul expozitiei "Sa glumim din varful creionului"; 16:30 - Concurs Cine stie castiga "Tanase - Carabusul si critica cetateneasca"; 18:00 - 19:30 - ~ntalnire a instructorilor brigazii artistice de agitatie cu membrii juriului; 20:00 - 22:30 "REVISTA ARE CUVANTUL" - spectacolul de deschidere, a Teatrului satiric muzical "Constantin Tanase".
Conform Directivelor, abaterile de la program erau minime, abaterile la texte, excluse, umorul combativ, o necesitate. Se crea cultura politizata si se infaptuia in toate centrele urbanizate cu mobilizare (semi-obligatorie) a spectatorilor.
La cei 40 de ani de la prima editie, Ioan Mancas observa ca anul acesta se implinesc 130 de ani de la nasterea lui Constantin Tanase, 65 de ani a trait si 65 de ani la moartea sa.
Festivalul Umorului "Constantin Tanase" a reprezentat, insa, sigur, 4 decenii, cate un moment vocal local in context national cu descoperirea unor adevarate valori in domeniu ca: Doru Octavian Dumitru, Divertis - premiul I Toni Grecu si formatia sa, Dan Puric - marele premiu, Romica Tociu si Cornel Palade, Paul Buta, Teatrul Ludic Iasi s.a.
Am putea vorbi si despre radacinile CURENTULUI CULTURAL NATIONAL (de dupa 1989) in emulatia provocata de Festivalul Umorului "Constantin Tanase" sau Zilele viei si vinului (anii fara sot) cand tot ce era mai valoros in tara poposea la Vaslui sau Husi.
[ add comment ] ( 25 views )
Festival: manifestare artistica muzicala, teatrala etc. cuprinzand o serie de reprezentatii si avand caracter festiv; ciclu de manifestari cultural - artistice cu program variat, ocazional sau periodic …; se demonstreaza realizarea intr-un domeniu artistic. (DEX).
In 1970 termenul era aproximativ acesta, dar incluzand ideea de gratuitate a spectacolului si concurs pe monolog, scheci, brigada artistica, recitari, etc.
SEMNIFICA}IE:
Se discuta apasat de individualitatea neamului, reinnodarea traditiilor nationale, valorificarea mostenirii culturale, chiar liberalizarea creatiei artistice. Tendinta a fost, insa, rupta prin aplicarea hotararilor Plenarei CC al P.C.R. din 1971, cand a inceput si cultul personalitatii lui Ceausescu iar cenzura a capatat puteri sporite.
Noul judet Vaslui (din 1968) nu prea avea nici traditii recunoscute (Vasile Adascalitei publica un volum de traditii populare, in 1971), nici perso-nalitati, in special etnoculturale reprezentative: Mihail Kogalniceanu era si prea national si mosier, Nicolae Milescu - boier, de politicieni "capitalisti si impotriva comunismului" nici vorba, I.C. Frinu, nu mergea. Chiar si frumoasele constructii care s-au mai pastrat si azi erau defaimate.
In sedinta de 6 persoane la care am participat, am aruncat oarecum nefondat numele lui Constantin Tanase, aproape necunoscut celorlalti si chiar mie dar auzisem si citisem despre spectacolele de la Vaslui si Bucuresti, si de nasul lui mare. Din criza de alte nume, "a prins".
Vasluiul era un targ de case cu ulite noroioase, cu piatra sparta sau rotunda, in pavaj, cativa kilometri. Avea aproximativ 17 000 de locuitori, dar o pozitie oarecum centrala si Virgil Trofin, prim-secretar UTC si-a facut datoria, alegandu-l centru de judet.
REALIZAREA:
Era a partidului prin organismele si oamenii sai; nimeni nu putea fi angajat fara acordul secretarului cu propaganda, mai ales in presa si cultura si nici un director de intreprindere sau scoala fara aprobarea Comitetului Judetean.
Munca era a catorva alergatori, inspectori cica, tot judetul avand, in total vreo 16 persoane dintre care la Comitetul de Cultura si Arta eram doar eu, ceilalti, cu participari la multele adunari de partid din judet.
Lasat cam singur, am reusit la prima editie (3 - 4 - 5 iulie 1970) sa aduc pe fiii si sotia lui Tanase, pe cei mai in voga artisti, Nae Roman, Nicolae Stroe, Serbanescu si tehnicieni de la radio Bucuresti. Iesenii ne-au cam dat cu flit, din alte orase au venit putini. La Festival l-am "deturnat" sa vina (din tren) pe Alexandru Arsinel care se ducea la Dolhasca lui si care a impresionat pe scena. Am avut in sprijin cativa directori de camine care aveau nevoie de confirmarea vice-lui Petrea Didilescu la ceea ce spuneam sau indicam eu.
La editia a II-a a venit ca dirijor Valentin Silvestru care intra in biroul primului secretar Tanase fara sa bata la usa. Sa hotarasca juriul, a batut cu pumnul in masa si toti invitatii erau de el aprobati (pentru ca primeau si ceva bani si premii) iar concurentii erau verificati de securitate. Eu si Stoian aveam sarcina sa verificam textele si sa inchidem cortina daca astia ar fi luat-o razna.
Editia II:
23 - 24 - 25 iunie 1972, cu doua luni inainte s-a inaugurat Casa de Cultura "Constantin Tanase", a sindicatelor, diriginti de santier Sandu Vatafu si Dumitru Marin, director, Emil Rascanu.
"Revista are cuvantul" sub conducerea lui Sergiu Malagamba (incluzand si pe tanarul Nae Lazarescu) a fost primul spectacol adevarat de revista dupa destule decenii (vezi Vremea Noua, an V, nr. 1346, sambata, 24 iunie 1972, pag. 1) iar spectacolul de gala a cuprins pe cei mai buni dintre cei peste 200 de artisti (n-am mai auzit de Pasca si Selesi), din 23 de judete (cu Vaslui pe locul II, Taciu si Jijie) si s-a incheiat cu Estrada din Pitesti.
Am inregistrat cat am putut cu un magnetofon portabil Tesla (mare realizare, mare !!!). La pantomima n-aveam cum, dar textele sunt interesante.
Oficiosul partidului, Vremea Noua a comentat realizari (nu si muncitorul, inspectorul) si ceva neimpliniri !
Editia a III-a, 18 ore si 42 minute, 423 de artisti din 27 de judete, locul I, Nelu Norocea din Vetrisoaia.
[ add comment ] ( 17 views )
(serial)
Lumea moare si festivalul se piaptana ! Adica in zilele acestea "cultura" (ca institutie) fierbe programul pentru noua editie a Festivalului Umorului "Constantin Tanase" Vaslui, din octombrie 2010.
S-au implinit 40 de ani de la prima editie a acestei "initiative" pe care am botezat-o (chiar eu) cu numele lui "Constantin Tanase" (la aniversare 90 de ani).
Pe 3 - 4 - 5 iulie 1970, pe scena de lemn a cinematografului Traian (unde-i blocul Elvila, azi), cu balcon si scartaieli infioratoare au evoluat artisti de frunte ai tarii si multi amatori. Se desprinsese cultura (C.J.C.A.) de Inspectoratul Scolar, eu fiind singurul inspector, promovat pe 3 martie, ceilalti avand functii politice. Numele si primul proiect s-au vehiculat la sfarsitul lunii aprilie, aprobarea programului de catre Biroul Judetean de partid cam pe 20 iunie, Oficiosul PCR, Vremea Noua l-a publicat pe 24 iunie 1970 amintind si cativa dintre invitati. Pentru ca eram singurul cu titlu stiintific presedintele Balauta si secretarul Tolescu m-au intins in toata tara dupa invitati, interpreti, formatii.
Pe fiii lui Tanase (unul n-avea voce dar semana izbitor cu tatal) si sotia Virginia i-am convins (in strada Plopii fara sot, nr. 10 - 12) sa vina la Vaslui si am fost foarte bucuros ca l-au adus pe Nicolae Stroe si Aurel Storin. N-a venit nici Nicolae Dinescu (directorul teatrului de revista), nici Radu Beligan (vicepresedinte al Uniunii artistilor din lume), nici Valentin Silvestru, care avea la radio Unda vesela. Teatrul bucurestean a editat un programel intitulat "Salut" si a trimis 3 balerine si cativa artisti in voga, dar n-au venit macar cu spectacolul anuntat "La gradina Carabus" pentru ca nu era sala de spectacole.
Am mobilizat atunci cu Gheorghe Stoian mai multe brigazi artistice, cea de la Laza fiind premiata (instructor Victor Ailoaie, azi director la Scoala generala nr. 6 si Alexandru Guzu, profesor Laza).
Concluziile din oficios (V.N. 19 iulie). Ecouri la Festivalul "Constantin Tanase" si cateva inadvertente (pag. 2) ne erau favorabile pana la urma, desi calul de bataie era "cultura" care sa educe omul nou socialist, iar eu, executantul, nu existam in competitie cu "linia partidului". La cateva luni a fost vestita plenara a P.C.R. cu directive pentru cultura si omul nou.
De altfel, in acele momente, pe plan judetean (judetul Vaslui a fost infiintat datorita lui Virgil Trofin, la reforma administrativa din 1968) se discuta "pe plansa". Adica se prevedea sistematizarea orasului Vaslui in raport de actualul sediu al Politiei judetene, respectiv constructia Palatului administrativ (actual), constructia postei (azi, parasita), hotelului (azi, Racova), a Casei de Cultura si … blocuri, orasul fiind de case, care se daramau masiv.
Dintre alte evenimente: Serbarea populara de la Movila Lui Burcel pe 21 iunie (integral organizata de subsemnatul, care a vorbit pentru prima data, la portavoce, la cca. 5000 de persoane), un succes (vezi Vremea Noua, miercuri 24 iunie 1970, pag. 2), Fanfara Valea Mare, locul I la Piatra Neamt; se vorbea despre "telefon fara cablu", greu de 230 gr. care sa poata permite deplasarea prin camera sau alaturi.
El Mundialul, din Mexico era comentat la radio si vazut in jurnalul dinaintea filmelor la cinematograf sau la putinele televizoare din oras.
Asa ca in saracia si inapoierea de la Vaslui, bucurestenii nu se ingramadeau de loc, iar cei care veneau din tara descopereau un targ prapadit. Castigatorul concursului de umor, Ion Dobra din Oradea nu s-a mandrit de loc cu titlul de aici, unde, in sport, Recolta Laza castiga campionatul judetean in batalie cu Metalul.
Totusi, ideea a prins, patronul Constantin Tanase acceptat, cosmetizat, comunizat, actorul Alexandru Giugaru impamantenit, festivalul popularizat in mai multe publicatii si orase: Pitesti, Bucuresti, Craiova, Iasi.
Lui Valentin Silvestru i-a parut rau ca n-a venit dar de la editia a II-a a fost presedinte multi ani.
Editia din 1972 care a avut in plus sectia de pantomima (pe langa brigazi artistice si interpreti), s-a desfasurat pe 23 - 24 - 25 iunie 1972, cu 23 de judete participante (cu concurs de filme satirice in noua casa de cultura terminata cu 2 luni inainte si cu aport substantial al lui Valentin Silvestru).
Vremea Noua din 24 iunie consemneaza ca la deschidere au luat cuvantul primul secretar Tanase, Radu Beligan, Constantin Chiper, Silvestru, Ioan Massoff.
Alergatoristul de serviciu - recunoscut si de dusmanii din presa, Dumitru V. MARIN.
(va urma)
[ add comment ] ( 26 views )
Paradoxul zilelor noastre: suferim din cauza politicii (adica a dezbaterilor de idei din care sa sara scanteia progresului). Zodia noastra include acest purgatoriu (al tuturor) din care vom iesi curatiti de politica, dictatura fiind, apoi, numai a banului, cu decontari la statul care sa asigure linistea bogatilor si infrastructura.
Nici o oranduire nu e perfecta cu atat mai mult post-tranzitia cand forma de homo-homini-lupus e cu totul exacerbata. CRIZA, ca razboi al acestei generatii, va fi permanenta si mereu sub alte forme.
Presa se repede asupra lui Basescu, acel cap al tuturor relelor (doar are peste 5 ani de guvernare), asupra partidului de la conducere, asupra furtului national prin salarii nesimtite si scandalurilor mondene. Nici macar nu-si plange de mila pentru zilele grele si putine pe care le mai are din lipsa de protectie politica. Desigur vor fi in centrul atentiei din ce in ce mai mult bogatii, in special cei care-si protejeaza imaginea.
Am crezut destula vreme ca PRESA LOCALA din judetul Vaslui trebuie sa se ocupe de realitatile noastre nemijlocite. S-au imbogatit unii, cam nemeritat, au disparut cativa, s-au schimbat politic tot felul de sefi, s-au intarit unii oameni de afaceri s.a.m.d.
Coltul acesta de pagina urmareste din 1996 mediul local si problemele lui. Azi am intrebarea: cum sa-l luam in furculita pe unul sau pe altul cand toti incaruntesc de griji, si nici calea strainatatii nu mai e catusi de putin atractiva.
Si totusi:
Avem pretentia sa anuntam productie record la grau si rapita.
Dorim sa obtinem tonele (din vis) de miere.
Ne infatisam altora cu vite, legume, servicii trasnet.
Astfel facem "politica", nu marketingul necesar, paunului care se vrea mai frumos si impunator intr-o curte cu pasari marunte. Asta pentru cei care vor sa vanda.
Dar:
N-am auzit atatea injuraturi la adresa guvernului si politicienilor de cand ma stiu ! Pentru ca produsele agricole nu-si scot nici pretul de recoltare, pentru ca vitele nu mai au cautare (si preturi de mizerie), pentru ca industria nu mai e, pentru ca serviciile-s in plop etc. Sa adaugam ca bugetarii au in spate cei 25% reducere din salarii, deci cam totul e pe tobogan.
Mai misca prin carciumi cate ceva pentru ca (si) in toiul oricarui razboi bautura, tigarile si bordelurile "merg" normal. Niste oameni pe care i-am avut la strans fanul de lucerna s-au napustit asupra rachiului (furat) mai ceva ca disperatii … saraca lume!
Nu stiu cum e in alte judete dar pe aici se injura grozav, iar nelinistea de care vorbeam randul trecut e mult prea prezenta.
Din nou intrebarea "Ce politica" ne trebuie ?
Realitatea e ca tocmai felul actual de a face politica ne-a nenorocit ! Nu ne trebuie, nu facem politica, dar netrebnicii din ea ne-au nenorocit.
Cum sa facem sa fie bine ?
[ add comment ] ( 16 views )
Dezhumarea lui Ceausescu (maicuta, cate legende si povestiri pentru istorie … !) e un act nesurprinzator, dar neasteptat, fara tam-tam-ul "emergent" operatiunii. Dintr-odat' subiectul a trasnit in presa (ca tot apar, acum, ploile din senin) si exista un sistem de dezbateri care de care mai … stalinist ! L-am re-auzit pe cantaretul epocii de aur, Adrian Paunescu ridicand osanale intr-o asa zisa "analiza contemporana". O jigodie de om atunci, un pupincurist acum, un poet mare al tarii pe care-l respect pentru literatura lui, ce e ca poet si pentru ca a sustinut cauza Basarabiei in care nu mai crede. Reabilitarea lui Ceausescu (doar dupa 20 de ani de cand l-au impuscat) nu e departe.
O mare personalitate anihileaza pe numeroase altele (pe cati a scurtat de cap Stefan cel Mare, sa domneasca 47 de ani …) si Nicolae cizmarul nu face exceptie. Era temut, respectat, adulat si pretuit iar ordinul lui (soptit, dar si in Congrese) era lege !
In cei 25 de ani de domnie geniul din Carpati a avut esential o zi de revolta, in 1968, semnal contra expansiunii armate comuniste.
Era titlu de mare glorie sa fie adus mai ales la inaugurari si evenimente propagandistice, deci si in judetul Vaslui, mai in toate orasele, in special centrul administrativ. Era un aparat propagandistic (din care am facut parte ca inspector la cultura) bine pus la punct cu teroristi vocali (vestitii aplaudaci) care creau atmosfera de euforie si … lirism.
Eu eram tare mandru ca am dat de cateva ori mana cu el, cu degetele molatice, usor inclinate spre pamant care produceau efectul de supunere si entuziasm: "am dat mana cu Ceausescu" era ca o binecuvantare la Muntele Athos (nu se vorbea nicicum de asta) sau a vreunui sfant de prin calendar. Totul, dar absolut totul, era organizat cu entuziasm socialist si popular. A coborat, chipurile neanuntat, din elicopter, la Ghergheleu - Codaesti: seceta, tarani (locali) si agricultori (cu ochi albastri) cam vreo 30 la cei 10 localnici de pe camp. Tiva la Vaslui, unde urlam la elicopterul in care se afla, sa stie cat e de iubit !
A inaugurat scoli si fabrici la Barlad, Husi, Negresti, Vaslui si in cateva comune. Putea cobori pe stadion dar era primit pe platforma industriala, astfel: el intai apoi cei 2 caini special dresati pentru atentatori, la deplasarea sa in urale prin multime. Cei din primul rand se scapau pe ei de asteptare, frica de cei doi caini premergatori alaiului, emotia de a strange mana moale a conducatorului iubit. Urale, urale, lozinci de recunostinta, atasament.
Muzeul din Vaslui e "opera directa" a lui Ceausescu. Sediul Consiliului Judetean era in cel al Politiei judetene, incepuse sa se construiasca mare magazin alimentar, urma sa se construiasca Palatul administrativ.
Dupa ce i-a luat la rost pe seful politiei (tare "demn" dar ud in pantaloni) si pe primul secretar, a avut aproximativ urmatoarea remarca: "centrul civic e loc serios, nu cu betivi la cumparaturi, tovarase arhitect, sa formulati propuneri" … N-a spus ce, s-a ales Muzeu, s-a re-ncarcat cu actualele coloane toata cladirea care e extrem de friguroasa !
Statuia de la Bacaoani, inclusiv cu inaltarea locului, e aprobata special de seful statului. Am alergat la Iftimie Barleanu si i-am dus in camion deschis copia, am ridicat si slefuit, am sustinut (pregatit, chiar de sculptor in atelier) forma actuala si credibilitatea istorica, la "Casa Scanteii". Dupa expunere mi-a intins mana (singurului din toata multimea) si a zis "bine", dupa care a trecut la ansamblul din centrul Sucevei, apoi la Targoviste. Erau insa, altii, destui, experti care mi-au trasat sarcini inclusiv la Uniunea Artistilor Plastici !
Sa precizam: se crea atmosfera patriotica; se utiliza imaginea izbavitorului cu dexteritate; se pedepsea imediat si aspru nesupunerea. Stia de cozi, stia de nemultumirile populatiei, de minciunile administratiei, cu planul cincinal si oricat de putred, monumentul sau nu si-l putea refuza.
Pot si eu sa fiu mandru ca ne-am strans mainile cu presedintii Nicolae Ceausescu, Francois Mitterand (Franta), Mircea Snegur, Petru Lucinschi (Republica Moldova), Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu sau Regele Mihai I.
Cam cati au mai reusit asta ?
[ add comment ] ( 17 views )
Calendar
