Puseul inflaționist le convine de minune lor, că nouă,
nicicum, și e o pârghie de racordare le prețurile din U.E. Cu război, molimă sau altceva, noi n-ar trebui s-o ducem așa de rău, adică din rău în mai rău.
Dintotdeuna sărbătorirea copilăriei a fost prilej de întoarcere la frumosul vieții, pentru că toată copilăraia asta provoacă optimism și încredere în viață. În urma unei vieți petrecute în câmpul didactic, om cu familie deci și copii (care la rândul lor au acum copii, ba și nepoți), cu preocupare într-ale scrisului de când mă știu, m-am bucurat strașnic văzând copiii de la Grădinița din apropiere, care de care mai „amețiti” dar ascultători față de educatoare, care se pregăteau de spectacol…
De ce să știe aceștia de inflație, război, lipsuri?
Dacă viața de matur ar fi așa cum se visează, n-ar trebui. Dar, nici în povești nu mai poate fi liniște și frumos originar, iar în viața reală mulți au pierdut pragul de subzistență. Dacă se așteaptă la ajutorul societății… toți sunt pierduți, pentru că dacă nu se ajută ei, nici Dumnezeu nu-i ajută.
Sărbătorirea copilăriei este în tradiție. Și cum s-a iscat ideea de mare sărbătoare mare a unor profesii sau a unor idei, aceasta și începutul anului școlar sunt cele mai necesare și folositoare.
De 1 iunie să vrem ca mlădițele, sau boboceii, sau florile acestea, să ajungă ce vor ei, dar în primul rând oameni.
De sărbătoarea lor meritată avem cu toții nevoie.
Toate vlăstarele acestei patrii să ne trăiască!!!
[ add comment ]
Ne propunem să completăm informația publică din numărul de acum 2 săptămâni, cu ocazia unor aniversări legate de vârsta subsemnatului, de durata apariției ziarului, de împlinirea celor 30 de numere din revista internaționalizată MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC apărută la 1
februarie 2015.
Completăm:
– Subsemnatul… împlinesc acuși 65 de ani, de la primul articol publicat în ziarul băcăuan Steagul Roșu, intitulat
„Bibliotecarul n-are timp” (1957). E ceva, longevitate în lupta cu cuvântul în România.
– După aproape 26 de ani, ziarul zonal Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău are și el o vârstă demnă de atenție, mai ales că suportul scris al oricărei publicații este în cel mai mare pericol, ziaristica în forma ei tradițională (de pe la Courier de
Moldavie/ 18 febr. 1790/ sau Albina românească/1 iunie 1829/ – încoace) se duce pe calea neînturnată din cauza formelor de cultură computerizate.
– „Am petrecut” ediția a VIII-a a Simpozionului Național (acum internațional și el) de joi, 28 aprilie 2022, nu o ediție de lux, ci altă dovadă de multă muncă, de ambiție culturală în folosul moldovenilor (o fi fost la Vaslui, dar au participat personalități de valoare din țară, iar ziarul se duce în mai multe județe și mai multe continente). Am început să credem că primarul Vasile Pavăl a ologit, pentru că nici la un asemenea fapt cultural nu a participat, și-i ține bine în frâu și pe viceprimarii cărora le tremură mațele în ei că mâine-poimâne îi dă afară. Bravo, Vasile, pentru stimulul pe care ni-l furnizezi…?!? Să nu-ți fie de deochi…?!?
– ÎMPLINIM ani cu NUMĂRUL 30/ 2022, adică vreo 4800 de pagini format A4 care includ producții spirituale ale celor peste 850 de colaboratori din 32 de țări. Nici cel mai nepregătit om nu poate nega aceste excepționale realizări înfăptuite aici, la noi, în comuna Vaslui pe care am ridicat-o pe harta culturală a lumii. Acest număr – 30 – nu va avea număr suplimentar de pagini, ci va fi completat cu nume noi, mari, prestigioase, onorante pentru cultura universală, românească, deci și pentru noi. E drept că ne batem aici, pe plan local, cu gropari de elită din conducerea județului și a municipiului. Și mai drept e că, ăștia, nici nu vor să audă de localismul creator, de personalități ale locului, de stimulente pentru materia cenușie de aici care se tot risipește în alte părți ale lumii.
– GROPARII CULTURII VASLUIENE acționează, acționează. În loc să ne sprijine, directoarea de Muzeu,
Ramona Mocanu, ne acționează în judecată. Ba, și mai mult, când am solicitat un spațiu pentru re-unirea participanților, aceasta ne răspunde pe 9 mai, la o lună, adr. 766/09.05.2022 (noi am avut Simpozionul pe 28 aprilie), cu un text de tâmpiți scurt și la obiect: „la data mai sus menționată sala e ocupată” Halal promotoare culturală, clar analfabetă. Pentru noi e iarăși clar: nu trebuie să ne mai pierdem timpul cu asemenea specimene.
– După cum se știe, de peste un an de zile am deschis pe str. Frunzelor 2 Vaslui singura BIBLIOTECĂ STRADALĂ din județ. Cele câteva sute de exemplare supuse arătării la public își au rostul lor în educația oamenilor. Ei, de când cu disputele publice din ultima vreme mai multe dintre volumele expuse au fost găsite aruncate prin boscheții de vis-a-vis, sau în ploaie, deci cineva e tare cătrănit pe noi. Că circa 100 de cărți au fost furate, nu ne deranjează prea mult pentru că asta înseamnă că cineva vrea să le citească. Au și ziarul și revista la dispoziție.
– TVV mai există: înregistrările noastre de multe zeci de ani sunt descoperite de internauți și semnalate pentru calități ori defecte. Cele mai multe review-uri sunt la artiștii români sau străini. Aș evidenția aprecierea aparte legată de întâlnirea după 60 de ani cu marele muzician și dirijor Ovidiu Bălan și de interviurile cu Petrică Mâțu Stoian, Mioara Velicu, Ion Dolănescu, Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, etc., etc. Toți, adică peste 1488 de personalități intervievate „au intrat” și la Unison Radio, mare majoritate și în ziar.
– Participăm la reunirea spirituală a unor valori internaționale în cadrul Cenaclului DESTINE LITERARE din Montreal-Canada, ținem aproape între noi cu Ben Todică (Australia), Georg Barth (Germania), Daniela Straccamore (Italia) și mulți alții din numeroase țări.
– Ne mândrim mult-mult cu mănunchiul nostru de cola-boratori din țară. Mulți și valoroși ori foarte valoroși.
– După șase decenii și jumătate de frământare cu lutul strămoșesc al limbii românești, cu o operă publică și personală impresionantă, putem considera că ne-am îndeplinit menirea?
[ add comment ]
Debut călduros pentru primăvara care a inundat și județul Vaslui. Anul acesta e cu multe episoade vântoase, dar și multe zile călduroase. Pomii fructiferi „s-au dus” fără ca în stupii cu albine să fie și ceva rezervă, prin urmare se așteaptă salcâmul, care și el a început să îmbete cu mireasma lui pe mai toată lumea. E timpul iubirii, deci.
Bate din ce în ce mai aspru vântul prin buzunare: facturile la energie și gaz au crescut teribil, serviciile s-au avântat spre speculă, alimentele s-au scumpit încât ne întrebăm, până unde și când? Legumele „au sărit” peste tarabe, pentru că acei cumpărători de rând au devenit vizitatori cu oful în suflet din cauză că nu mai au cu ce cumpăra (din pensii ori salarii), că bruma de stare pe care o aveau s-a spulberat: cum să mai trăim, Doamne? De când au ieșit urzicile orice om are cum să trăiască, dar nu bine, nu cu îndestularea pe care a tot
jinduit-o.
A mai venit și un război, de fapt psihoza lui, determinată de psihoza lui Putin, cel care a aruncat lumea în lipsuri, teamă, nesiguranță prin războiul din Ukraina.
Și… abia e începutul, un început tranșant al împărțirii lumii în care Maica Rusie vrea să aibă locul de onoare. Numai că pe acolo se află americanii, chinezii, Uniunea Europeană. Până la urmă rușii își vor impune cu tancurile locul în lumea care devine din ce în ce mai îndușmănită. E un paradox, pentru că oligarhii ruși au avut arie mare de îmbogățire, pentru că erau și pe la ei marile companii din lume, deci „banii dumneavoastră” tot în mâini sigure erau. Cu sau fără ruși, prăpădiții de noi, tot greu o s-o ducem. Punct.
Înarmarea lumii este însă cea mai aspră pedeapsă dumnezeiască, pentru că nu se știe care dement ajuns la butoane va apăsa pe… sfârșitul lumii !!!
[ add comment ]
PRECIZĂRI:
Am depășit câteva bariere importante în activitatea noastră publică de peste 52 de ani în sprijinul culturii, jurna-listicii, vieții sociale din Vaslui, din județ, din România. Prin revista internațională M.C.R., prin ziar, prin opera proprie, prin prezența în Agora am reușit, credem, să ridicăm Vasluiul pe harta culturală a lumii. Și, nu ne-a sprijinit vreo oficialitate (ci tripleta absorbantă… ne-a sabotat cât a putut) ci doar prin eforturi și capacitate proprie am realizat totul.
Am încheiat cu succes primul Simpozion Internațional OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE, care a fost a VIII-a ediție din seria inițiată cu tot atâția ani în urmă. Din cei 91 „convocați” 67 au fost permanent în sală iar alți 11 au poposit un timp scurt. N-a călcat nici primar (deși nu-l mușca nimeni), nici președinte de Consiliu județean (că nu e campanie electorală), nici reprezentanți de ai lor. Șefii de la direcțiile cu atribuții culturale aflați sub amenințarea destituirii de către Buzatu, n-au îndrăznit să treacă opreliștea. Dacă-l pomenesc de bine pe careva îi fac un mare rău pentru că Buzatu îi rupe dacă vede sau află că i-a încălcat ordinele.
„ABSORBANȚII DEMOCRAȚIEI” locale nu pot fi decât aceștia care au ajuns în frunte (culmea, unii cu ajutorul meu!) și care au grijă pe de o parte să nu aibă concurență în partidul lor, și pe cât se poate, nici în opoziție. De aceea funcționează perfect pactul Buzatu-Tătaru de acum câțiva ani ca fiecare să nu-l calce pe coadă pe celălalt, în care fiecare își înlătură pretendenții ghiciți, cum e cazul lui Marius Arcăleanu „bine lucrat” de fostul ministru care câștigă bine-bine și ca parlamentar și ca medic la Huși. La Mitică în partid nu chiscuie nimeni. TRIPLETA ABSORBANTĂ în cultura locală include pe veșnica trezorieră de la partid, dictatoarea de la Muzeu (tare îndurerată că și-a pierdut pisica, Muza! Muza de la Muzeu a dispărut!!!) R. Mocanu care veghează cu mare grijă la viitorul formațiunii, adică la perpetuarea puterii lor. Eu le cad rău la mațe ăstora.
Simpozionul internațional a fost o mare reușită personală, cu fonduri personale, cu ocultare oficială, cu participare entuziastă a ieșenilor, băcăuanilor, bucureștenilor etc. și cu frumoase aprecieri din exterior.
ACȚIUNE:
Am înștiințat prin ziar, revistă, TVV-online și în câteva emisiuni locale de organizarea celei de a VIII-a ediții a Omagiului, am trimis zeci și zeci de emailuri, am convorbit telefonic, am primit sugestii-solicitări, într-un cuvânt ne-am zbătut să aducem lume bună (bun cultural) la Vaslui dorind încă o dată să INFUZĂM o brumă de cultură în locul acesta blestemat de D-zeu să ne plece valorile. Hemoragia materiei cenușii e… seculară și, probabil, se va tot menține, dacă în frunte vor fi tot murături de acestea. (Mare deosebire de Buzău, de pildă).
Am fost întrebat, mie ce-mi iese, din această muncă. Am rămas interzis pentru că aici se cheltu-iesc ceva bani, dar la noi doar câțiva firfirici în comparație cu miliardele pe care le mânuiesc instituțiile cu atribuții culturale, bani mulți-mulți, rezultate insignifiante. Singurul de talie națională este Festivalul Umorului, la care am pus umărul cel mai calificat începând cu anul 1970 (prima ediție, 3-5 iulie). Să se ivească vreun talent local? Cu aceștia din frunte… nu se află. Până și fost-vasluianul Radu Trufea, tânărul de mare talent, crește pe la Piatra Neamț.
Am cerut sprijin măcar pentru sală (unde să-i concentrăm pe oameni), la Consiliul Județean care ne răspunde sub semnătură olografă că sala e ocupată cu recensământul (dar joi, era goală), Primăria ne-a ținut în șah până miercuri la prânz pentru Centru cultural „Alexandra Nechita”, și cred că Pavăl a scrâșnit din dinți, dar nu era sala lui; și, țineți-vă bine, de la Muzeul Județean ni se răspunde abia pe 9 mai cu o adresă semnată de oameni tâmpiți sub semnătura Ramonei Mocanu: „vă aducem la cunoștință că la data mai sus menționată sala e ocupată” (probabil de pisicile Ramonei!, pe 28 aprilie, răspuns pe 9 mai!). Puteam să ocupăm spațiul de la Bibliotecă dar era insuficient pentru 91 de persoane anunțate. Menționez că am colaborat instituțional perfect cu Gelu Bichineț, directorul BJV.
DESFĂȘURARE:
Începând cu ora 10.00 s-au organizat expozițiile de caricatură, pictură, sculptură (Ghenghea și ai ei), de ziare și cărți, după ce fiecare a fost îmbiat să ciocnească un ou roșu de Paște și o cafea… de primire. Flori de măr, naturale, destule.
La ora 11.00, dr. Valeriu Lupu a rostit un cuvânt scurt și apoi l-a însărcinat pe amfitrionul Marin să preia conducerea (care s-a produs până la ora 13 când și-au intrat în rol Dan Teodorescu, președintele filialei ieșene LSR și delegat UZPR, cu Corina
Gherman și ai lui, 35 de personalități. Deci un alt spectacol pe cinste.
La ora 14.40 au fost invitați la o masă de protocol în centrul orașului lui Peneș Curcanul
(Alecsandri l-a nemurit). O atmosferă excelentă.
SPICUIRI:
Aproape tot ce s-a înfățișat publicului a fost de mare calitate. Prof.univ.dr. Daniela Gîfu, din partea Academiei-filiala Iași, a rostit și un cuvânt laudativ; îi mulțumim. Aproape la unison a fost apreciat simpozionul la care a participat profesoara de limba română și poeta Veronica Rusu BUCICO de la Bălți. N-a putut veni prof.dr. Vasile Șoimaru de la Chișinău și acad. Vasile Tărâțeanu de la Cernăuți, din cauza războiului din Ucraina. Au fost prezenți 16 vasluieni, printre care col. în rezervă Mihai Focșa în numele unei organizații obștești, un mare sufletist, Teodor Pracsiu, cel care i-a prezentat opera dr.
Valeriu Lupu, D.V. Marin care a moderat totul dar a și prezentat cărțile sale cu nr. 52, 53, 54 (ultima, Groparii culturii vasluiene), revista Meridianul
Cultural Românesc (nr. 29/2022) cu 834 de colaboratori din toată lumea, ultimul număr din ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău.
D.V. Marin a nominalizat premiile și Laureații concursului interjudețean pentru înfrumusețarea comunelor, respectiv, Constantin Zamfirache
(Grajduri-Iași), Ioan Corobuță (Lungani-Iași), Horațiu Cărăușu (Băcești-Vaslui), ca după o pauză și Premiile Revistei M.C.R./2021, Gabriela Ana Balan – Bârlad, Dan Teodorescu – Iași, Cătălin
Sîmpetru – Vaslui, iar din străinătate poeta și traducătoarea din Roma, Rodi Vinău.
O mențiune specială a fost pentru ing. scriitor Mihai Caba din Iași care a împlinit 80 de ani, cu toate considerațiile și felicitările.
Au primit Diplome de Onoare, de Excelență, de Participare și de Laureat toți cei menționați și toți participanții pentru contribuția lor la realizarea Simpozionului.
Din cuvântul participanților doar câteva spicuiri:
Dr. Valeriu Lupu, exeget, despre manifestare: „acțiunea de față poartă amprenta personalității prof.dr. D.V. Marin, semnul de valoare și reprezentativitate în lume. Facem și noi ce putem pentru cultura vasluiană”.
Prof.univ. dr. Daniela Gîfu, jurnalisă: „prin eforturile dlui DVM la Vaslui se săvârșește un important eveniment cultural, participarea e selectă și foarte valoroasă, realizare demnă de toată lauda. Prin ce face, Profesorul e unic în țară.”
Dan Teodorescu, președinte L.S.R. Iași, repre-zentant UZPR: „aveți noroc de un adevărat lider cultural în persoana dlui profesor, care are darul de a face și face bine și mult; păcat că nu e sprijinit. Noi am venit cu plăcere și interes, ca întotdeauna, și azi, realizare de excepție.”
Prof. Nicolae Popa, mentorul Ansamblului „Privighetorile Zeletinului” de peste 48 de ani: „îl cunoaștem de o jumătate de secol pe dl. prof.dr. care ne-a încurajat permanent, ne-a popularizat în lume, ne-a susținut moral și material. Aici suntem prezenți cu material video, astăzi, totdeauna alături de dl. prof.dr. D.V. Marin”.
Dr. Corina Matei Gherman, poetă: „sprijinim pe dl. Marin, deci cultura vasluiană pe care o reprezintă cu demnitate în țară și peste hotare.”
Teodor Pracsiu: „dl dr. Valeriu Lupu este un reprezentant de seamă al culturii vasluiene, onorat de acest valoros simpozion”.
Veronica Rusu Bucico, poetă, Bălți – R. Moldova: „Am venit cu mari eforturi la prieteni adevărați, pe care-i prețuim precum și ei ne prețuiesc. Revista dlui Marin ajunge și la noi; vă citesc unele dintre poeziile mele”.
Vlad Ioan Marin, nepotul profesorului, prezent și la tribună: „felicitări, bunicule și la mulți ani!”.
Col. rez. Mihai Focșa: „fără dl. Marin am fi mult mai săraci cultural, oricum e unic și la noi și în țară. Felicitări că e un unionist înfocat.”
Constantin Chirica, jr. ,autor la Ghidul Iașului ș.a.: „fost elev al d-lui profesor, la Măcărești, poate nu ajungeam așa dacă nu-l luam ca model…”
Ieșenii, aproape la unison: „felicitări, vom veni cu drag și altădată!”. S-a detașat scriitorul inginer Ilie Serediuc prin urări, afecțiune, sprijin moral. Doamna Martha Eșanu, monografist, critic literar și promotoare a literaturii adevărate a rostit tare frumoase cuvinte de apreciere, pentru care îi răspundem cu aceeași căldură. Nici profesorul vasluian Pavel Toma nu a făcut excepție, rapsodul popular Vasile Bulai chiar s-a întrecut pe sine la caval, fluier, ocarină, iar caricaturistul Nicolae Viziteu ne-a adresat o lungă scrisoare de mulțumire cu aprecieri pe care le vom reproduce altădată.
Interpretul Aurel Niamțu, cel cu golden buzz la „Românii au talent” a făcut destule aprecieri pentru participanți și propuneri pentru organizator. Mai remarcăm grupul de copii – familia Moise – foarte talentați și ambițioși.
E imposibil să reproducem mesajele de la atâția participanți.
Mihai Batog-Bujenița: „Stimate domnule profesor, Evenimentul de răsunet naţional Omagiul Cărţii Vasluene aflat, iată, la a VIII-a ediţie îmi prilejuieşte un firesc sentiment de mândrie fiindcă mă consider nu numai unul dintre cei care au participat la primele ediţii ci şi pentru că spiritual ne aflăm în această fastă zodie a culturii moldoveneşti, cea în care Vasluiul are rădăcini adânci. Vă felicit şi pentru această realizare, una din multele arondate vieţii dumneavoastră şi vă comunic regretul că, din motive personale, nu pot participa la această adevărată sărbătoare a sufletului.
Cu cele mai bune gânduri şi multă admiraţie.”
Mihai Caba: „La Mulţi Ani, cu sănătate şi continuitate luminoasă, stimate Domnule prof.dr. DUMITRU V. MARIN!
Cum bine se vede, aţi reuşit azi, 28 Prier 2022, să-l ridicaţi pe „3” la puterea a „4”-a, ceea ce înseamnă o performanţă personală, pe care o râvnim şi noi, cei din imediata Dv. apropiere, cei care vă iubim şi vă preţuim inepuizabilul demers cultural, etalat prin îndelungata şi laborioasa D-voastră activitate pusă în slujba Binelui şi Folosului comun.
Să vă ţină Dumnezeu pe mai departe ani îndelungaţi, la fel de roditori în cuget şi faptă, spre noi şi vrednice împliniri, străluminând în lume
Meridianul Cultural Românesc!
În faţa lui adânc eu mă înclin
Pentru demersu-i ce n-a fost în van
Şi iată că Dumitru V. Marin
E azi ... Dumitru V. Meridian!”
[ add comment ]
Mărturisesc sincer, și acum sunt epuizat după organizarea ca la carte a acestui Simozion Internațional la Vaslui, în legătură cu care unii participanți s-au exprimat că pun iarăși mărgăritare în râtul porcilor. Cam jignitor pentru mine și ai mei dimprejur dar cu corespondență reală în fapt: au participat doar 16 vasluieni dintre cei 67 prezenți în sală, au venit cu 35 cei de la Iași, au venit din alte localități ale țării și din orașul Bălți o poetă și profesoară de limba română, doamna Veronica Rusu-Bucico, căreia îi mulțumim fie și pentru cât a tremurat de frică față de invazia rusă în Basarabia. 6 bârlădeni ne-au fost aproape, și o felicităm pe Viorica Ghenghea care a venit tare bolnavă cu „Artă-Cultură-Tradiție”. (Nu și pe cei de la Biblioteci, care au lipsit „cu bunăvoință”).
Autorități? Care? Că tripleta sabotoare Buzatu-Mocanu-Pavăl n-a vrut să se mânjească de cultură. La adresele noastre de asigurare a spațiului pentru Simpozion, Buzatu a răspuns că sala e ocupată cu recensământul (dar joi era goală), Mocanu de la Muzeu nu ne-a răspuns neam, dovadă de mare preocupare că și-a pierdut pisica Muza de la Muzeu (să vedeți ce afișe îndurerate a afișat în oraș), iar primarul ne-promotor de cultură ne-a comunicat prin cineva abia miercuri dimineață că ne putem duce la Centrul Cultural „Alexandra Nechita”.
Să participe, sau să-și trimită reprezentanți… nu se află?!?
Deci, pentru atitudine cultural-civică…brava băieți.
În numărul trecut de ziar am ilustrat incomplet ce s-a întâmplat acolo între orele 10 – 15,30, adică un spectacol lung, în care și ieșeni și vasluieni s-au dovedit valoroși, patrioți, slujitori ai culturii moldovene. Vom mai face o cronică în numărul următor.
Revenind la importanța Simpozionului:
– Pentru noi, a însemnat harul de A FACE.
– Pentru ieșeni și alți invitați, dovezi necontestate de
valoare.
– Pentru publicul redus din sală: un fel de sudoare a cuiva pentru racordare la marea cultură națională.
– Pentru străinătate: iată că și la Vaslui, în loc de violuri, hoții, nenorociri, se mai afirmă și talente. Despre aceste talente și eforturi locale, nesprijinite nici cu fapta nici cu vorba cred că va mai trebui să scriem.
– Un cetățean voinic și cu mustață a rostit,pe stradă, un adevăr trist: „noroc de Dvs. să mai audă de bine lumea despre noi, vasluienii…” Presa?
– O ultimă considerație, legată de constatarea cuiva că mă străduiesc degeaba: cred că nimeni nu vrea să fie tâmpit și atunci vor veni și vremuri pentru aprecierea faptelor de cultură. Cinstit vă spun că mă străduiesc pentru aceștia de azi, dar viitorul va avea nevoie de mărturii nu numai cele necesare mațului gros. Acum pot, și pentru că pot… fac?!? Luați-mi ca o destăinuire amară pentru aceste vremuri, cu acest fel de oameni, cu această bătălie pentru cultură și pentru LIMBA ROMÂNĂ, pe care o slujesc de 52 de ani și 2 luni.
[ add comment ]
Calendar
