Miercuri dupa masa a nins frumos, frumos, aducand in sufletele tuturor dramul de liniste dupa o adevarata panica provocata de gerul naprasnic, pe durata mai multor zile.
In judetul nostru temperatura cea mai scazuta a fost in 1955 (dupa irepetabila furtuna de zapada) de -32 grade Celsius; in 1985 a fost de -29 grade si mai multe zile cu -25 grade; in 1993 (si 2003) s-au atins -24 grade, cu pagubele cele mai mari in viticultura, cand a inghetat vita de vie pe mari suprafete (vita e sensibila de la -19 grade in jos). Iata, acum, aproape o saptamana sub -20 grade (adica -22, -24, -25). Destule pagube la castigul de zapada care asigura protectia la ger si umezeala solului.
"Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara/ Cu o zale (armura) argintie se imbraca mandra tara" (Vasile Alecsandri) cu un strat pufos peste cel existent, cu fulgii gata sa se topeasca pe hainele sau in parul oricui. Neaua inca nu e omat care inca nu e zapada dar reprezinta plusul de suflet pe care-l putem revarsa in gandurile "mereu aplicate" la grijile zilnice. Poate asa rabufneste dragostea ...
Cumplitele vremi (cronicarul, zice) ce venira asupra noastra, pot sa paleasca macar un moment privindu-ne pe noi insine sau ... nemarginirea alba. Tot in asemenea momente putem si trebuie sa ne interiorizam, sa indraznim, sa inventam... Doinele au izvorat poate, in astfel de momente. Planurile mo-derne de viitor zbucnesc din mintile creative, deci iubitoare, deci indraznete.
"Inter arma silaent musae" (intre arme tac muzele), iar in bucuria linistii putem spera la un viitor mai bun intr-o competitie neiertatoare: toti vor sa traiasca, uneori prin a-i sfasia pe altii, pentru ca azi homo, homini lupus (omul e lup pentru oameni). Cand saracia e mare, lupta pentru existenta e mai aspra. Si noi, vasluienii, luptam cu 2500 kg la hectar cu lupii vestici de 6500 kg grau la hectar, noi care nu avem mai nimic, in batalie cu cei care au aproape totul, noi cu banii pe sponci, ei cu bancile la picioare, ei cu forta, noi cu speranta ...
Viata si nu moartea aduce linistea. Gasindu-ne drumul propriu, cunoscandu-ne masura, ne mai linistim ceva, ceva. Dar, "dorinta si marirea" ne imping spre zone noi de cercetare si viata... pe tot pamantul si chiar in afara granitelor limbii romane care, oricum, nu mai exista ! Pana la urma fara vis, nimic nu exista !
Sa ne bucuram asadar:
- pentru ninsoarea calma, frumoasa, odihnitoare;
- pentru zambetul din coltul gurii cuiva drag sau draga;
- pentru tihna caminului si exuberanta visului;
- pentru caldura oamenilor, animalelor din preajma sau ...;
- pentru posibilitatea de a simti, cugeta, deci, exista !
- pana la urma pentru viata precum o avem, pe care nu ne-o mai da nimeni, pe care o scurtam cu fiecare zi care trece... Sa ne indemnam mereu sa ramanem tineri cu resturi de copilarie chiar daca existenta adevarata pare a inteleptilor.
Cu gandul la poezia existentei "inger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate/ Strai de purpura si aur peste tarana cea grea" (Mihai Eminescu), cu fapta sa savarsim din datoria vietii si integrandu-ne in armonia naturii (si) sa ne bucuram ca ninge, dupa "ger amar, cumplit/ stelele par inghetate, cerul apre otelit", ninge, ninge,iara !
[ add comment ] ( 19 views )
Iarna aceasta este mai frumoasa, desi pare mai grea decat in ultimii 20 de ani.
Zapada mai multa "in seriale" genereaza senzatia de siguranta pentru ziua de maine, pentru tot ce inseamna camp si mancare, desi crescatorii de animale (cati mai sunt?) au frisoane cu asigurarea nutretului dupa un an secetos.
"Totu-i alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare" (Vasile Alecsandri) si sufletul nostru insetat de frumos trebuie sa se opreasca, fie si o clipa, pe albul imaculat care sa-i aminteasca macar atat : frumosul e in noi, in fiinta iubita care poate rasari "din negurile vremii" sau din bucatarie, este in ceea ce reusim sa facem pentru minte, inima si spirit (destul de putin, de fapt) deoarece greutatile existentei ne coplesesc adesea; si nu neaparat un viscol trebuie sa ne aduca in tihna casei cu focul care palpaie in soba ... sau catre noi insine".
Chiar daca n-am avea pe cineva drag, atat de deosebit incat sa ne poarte spre vis si visare, el trebuie inventat ...; Ea "atat de frageda te-asameni / Cu floarea alba, de cires / {i ca un inger dintre oameni / In calea vietii mele, iesi" (Mihai Eminescu) nu poate fi indepartata de decorul unic al unei zapezi proaspete, ca simbol, ca aspiratie. Cine nu poate simti e un condamnat al soartei.
In serile din urma cu ninsoarea molcoma, cu linistea de dupa sarbatori, mai multi si-au putut permite clipa de visare si ... poezia vietii.
Si daca n-au reusit, s-au lipsit chiar pe ei si pe ai lor de o portie din frumos.
Traiasca sarbatorile, dar au si trecut, de acum iarasi la griji !
Cumpaniti, sa constatam ca la nimeni nu putem cere ajutor !
Bugetarii tremura vartos, stiind ca acolo, undeva, cineva face sapaturi pentru concedierea unora. De aici, interventii, nepotisme, cadouri, lichelism. Acum se simt directorii (politici) in exercitiul functiunii, indreptatiti sa-si recupereze cheltuielile electorale.
Deci, de la ciocolata, la milioane, orice-i bun. E mai greu la Consiliul Judetean unde-s oamenii pe posturile lor, cu climatul familial si profesional, si oricine-i dat afara ... e pe suferinta. In rest, la "deconcentrate" politica portocalie face noua randuiala, "reforma" mult promisa prin re-formarea gastilor si microstructurilor.
Agricultorii nu mai au nici de doi bani speranta in ajutoare ! Chiar in numarul de fata vorbim si de speranta fondurilor europene, ca guvernul nostru n-are de unde. Zootehnia e in groapa rau, cultura mare pe mare pierdere, lista cu facilitati anulata, via ingropata (vinul mai ieftin ca apa, sucul sau berea !).
Daca vine si anularea ajutoarelor de la 416, ori legea 76, borsul cu verdeturi re-devine hrana nationala, evident ecologica !
Industria ? Poate alta, ca la Vaslui e jale. Numai cu IRB nu se face primavara.
Serviciile legate de hrana populatiei trebuie sa sufle si pe timp de razboi. Dar nu inseamna ca nu sunt probleme foarte serioase.
Sportul, cultura, loissir-ul ? Ultimul aspect nu figureaza in agenda romanului. Alergatura pensionarilor de la o piata la alta pentru 1 ban castig e generalizata, fuga tineretului de munca e oficiala, cultura e numai de la televizor, cartea provoaca mari dureri de cap (la citit sau invatat).
Cam demoralizant, nu ?
Si iarasi ajungem la momentul scurt de relaxare si bucurie a sufletului : zapada pufoasa si linistea alba pentru portia de simtire omeneasca.
Ce ne-am face fara asta ?
[ add comment ] ( 11 views )
Mai degraba peste multi ani, dupa cum se vede treaba ! Pe unele posturi de televiziune razbate cate o soapta: la anu' vom scapa de criza ...
Am vorbit de aproape doi ani despre sosirea musafirului nepoftit (CRIZA), care nu vine cu mana goala ci si cu gripa porcina ! Parca nu i-ar fi de ajuns cate locuri de munca se desfiinteaza, cate firme dau faliment, cate tragedii se petrec...
E rau, dar sa ne bucuram: va fi si mai rau, desi, oamenii trebuie sa traiasca in orice fel de conditii. Si sa spere. Bazat pe faptul ca tot ce-am scris in acest colt de pagina s-a adeverit si constatam ca am coborat 10 gradatii fata de nivelul lui 2008, cadere brusca si (inca) neterminata, presupunem ce va fi in anul acesta si la anul, ba chiar inca vreo 7 - 8 ani dupa aceea, pentru ca la nivelul lui 2008 nu vom re-ajunge inainte de 2020. Deci:
- Urmeaza criza bancilor cu inerente falimente (romanesti) influentate de concurenta acerba din strainatate. N-am cifre si nu mi le comunica nimeni, dar lesne constat ca circulatia banilor in banci a scazut cu peste 40%, ca numarul deponentilor si clientilor a scazut dramatic si ca recuperarea creditelor devine problema zilei pentru cativa ani buni. Care banca va cadea prima si cum vor rezista celelalte ? Ca... vor concedia dintre angajati, e mai presus de indoiala, ca si micsorarea salariilor acestora si a dobanzilor la depozite (2% - deja BCR) si nu numai ...
- Criza imobiliara e in toi. Aproape nimic nu se mai vinde, ceva – ceva trocuri, ceva – ceva evaziune fiscala, vanzari ilegale si furturi. Costructori reputati din Vaslui ca Antrecons (excelent ma-nager), ISCIR (al lui Safir), Corevas s.a. nu mai au nimic de lucru si nici sperante. Mai toti au de incasat de la stat, care nu le poate plati iar lor le cresc arieratele !
Iarna, oricum, sunt probleme in constructii, dar orice perspectiva de viitor ca acum, n-a existat in ultimii 60 de ani ! Poate se mai misca ceva cu fondurile europene, micsorate si ele, datoria politicilor guvernamentale.
- Agricultura e marea durere. Baietii astia din fruntea judetului sunt tare de treaba, Ardeleanu e un manager excelent ! Dar, n-au pe ce pune mana, de vandut nu mai au nimic, de coordonat - indrumat... pe cine, taranii nu mai au nici o incredere in guvern s.a.m.d.
AU DISPARUT FORMELE DE SPRIJIN in agricultura: concret, la culturi de camp nu se mai subventioneaza motorina, nici creditele, nici resursele materiale, nici productia marfa; la horticultura si industrie alimentara, nimic, nimic, dar s-a infiintat o minciuna greu de dovedit: ajutor de minimus !!! La calitatea semintelor sau tratamente fito-sa-nitare, absolut nimic (din 21 de forme), la zootehnie ar fi "o masura noua la... bunastare porcine si pasari" (!!), imbunatatiri funciare, cer-cetare, alte ... NIMIC ! (16 forme).
- Se fac "eforturi guvernamentale" pentru slabirea invatamantului, desfiintarea culturii si cheltuirea pentru turism (!)
- CRESTE EXODUL populatiei catre tinuturi ale teparilor din Europa si Africa.
Martori oculari spun ca in Spania e mare jale (agricultura la pamant, deci nici la capsuni n-avem ce cauta ...) iar in Italia mai merge doar munca la negru, grecii duc pe romani la munca in Maroc s.a.
Si totusi, omul trebuie sa manance, chiar se mananca unul pe altul. O doamna Oltea, spunea, marti, cat de delicioasa e carnea de caine sau sobolan (sau viermi) dintr-o tara asiatica (din care s-a infruptat...) ! Aferim, cucoana ! Ar fi de adaugat ca ne putem intoarce la borsul cu stir, la mamaliga – pandispan, la fierturi simple.
Afirm ca suntem pe un drum greu, din pacate fara intoarcere si presarat si la propriu si la figurat cu gropi si ratacani !
Sa fim constienti ca nu putem altfel, decat sa trecem hopul, ca pe vremea saraciei, cu omenie si intelegere. De la Razboi ne-au trebuit aproape 2 decenii sa ne revenim. Poate va fi mai putin acum, cu toate ca nu vom fi ajutati de nimeni.
Sunt trist, scriind cele de mai sus !
Sunt optimist... ca vom trai mai bine in acest an, cat de rau se arata ...
Trebuie sa traim pentru noi si ai nostri, chiar pentru dusmanii nostri, nu numai in 2010, ci si LA ANUL, si LA MULTI ANI !
[ add comment ] ( 13 views )
An, la inceput, al ziarului de fata. Intr-o lume unde instabilitatea afacerii e caracteristica, un ziar mentinut pe piata peste 10 ani, e o raritate, chiar pentru un secol. Pentru cine se intreaba, anul I este 1996, cand au aparut 3 numere, iar din anul 2000 a fost bisaptamanal, cotidian, trisaptamanal iar acum saptamanal, in editie tipografica si electronica.
Pentru cine nu stie, MERIDIANUL a completat informatia din TV Vaslui (in prezent online) si reteaua Unison (si pe internet) constituindu-se in scripta manent a imaginii si sunetului – cro-nica evenimentelor – si ca mijloc de presa independent, cu autoritatea, implinirile – neimplinirile lui. Cred ca prin pastrarea paginii culturale (de incurajare a creatorilor locali), ziarul acesta a indeplinit rolul de axa culturala (Vaslui – Barlad) si nu numai (vezi Meridianul Vaslui – Barlad – axa Cultural – Informationala).
La un moment bilantier ca acesta, ne-am putea lansa in destule consideratii favorabile: interviuri si materiale cu si despre mari perso-nalitati ale lumii contemporane; gama extrem de variata a informatiilor, diversitatea (maxima) a interlocutorilor. Ne-am mentinut constant in propunerile articolului - program si am servit competent comunitatea locala. LOCAL| !
Dar e de ajuns in conditiile internationalizarii vietii tuturor romanilor ?
E de ajuns ca in acest Grup de Presa s-a constituit o scoala de jurnalisti ?
Ce-ar mai trebui, sa rezistam ?
Sa cerem ajutorul cuiva (cine si pe cine mai ajuta, cand homo homini lupus) sau sa devenim NECESARI, cu informatie corecta sau exprimare inca romaneasca, fara tabloidizare si scandal. Daca n-am scris ca maharul cutare s-a culcat cu cine nu trebuia, crime sau furtul in banci, suntem interesanti ?
Anul al XII lea, nu inseamna ceasul din urma pentru acest mijloc de presa, ci maturitate, competenta, profesionalism. Si alta, alta si alta batalie, continua, pentru cresterea unor ziaristi... chiar cu scoala profesionala. Ceva talent sa aiba !
Ca presedinte al Filialei Uniunii Ziaristilor profesionisti am acordat cateva Diplome aniversative cu prilejul implinirii celor 90 de ani de la infiintarea acestei organizatii profesionale. Cui am dat, a meritat: e recunoastere oficiala ! Probabil, voi organiza cursuri de pregatire si examen de atestare. Sa le fie recunoscuta valoarea la cei mai merituosi. Nu avem perspective pentru Gala Ziaristilor, editia III.
Gandurile de inceput, pentru 2010, se opresc atat la prieteni, cat si la dusmani, in conditiile in care si "prietenul" care zambeste, poate infinge cutitul ! Re-indusmanirea de care m-am temut dupa Deceniul Dusmaniei (vezi TVV – 15... explozia) e izbucnita din cauza crizei, adica razboiul generatiei cu viata.
Portia asta de lupta ar trebui sa fie a creierelor, nu cu cutitul, speraclul pentru furat sau ghioaga pentru omorat, pentru ca inter arma silaent musae, deci creativitatea nu e posibila in inclestare pe viata si pe moarte. Sa-i probozesc pe guvernanti, ca ne-au adus aici ?
Ma opresc, deci, la cititorul de azi si de maine: raiul pe pamant nu va fi niciodata, deoarece omul trebuie sa manance. Cum si cat, depinde de alergatura, faptele, mintea si libertatea fiecaruia.
Sa nadajduim ca in 2010, va fi mai bine, fata de cat rau se arata !
Daca avem sufletul bun, nu putem vrea raul nimanui !
Stimati cititori, ascultatori si telespectatori (online), nu pot decat sa va doresc sanatate presarata cu ceva fericire, nu numai in acest An, ci si la anul si LA MULTI ANI !
[ add comment ] ( 12 views )
Azi, 20 de ani Revolutia: AZI 19 -> TV.V.
Iarna ca si acum, furtuna de zapada, incat Valerica Anitei, plecat cu caseta 0 la Epureni unde era emitatorul, a manuit de cateva ori lopata, sa ajunga in preajma. Se comunica greu.
In dimineata Ajunului, cel putin 1/3 dintre locatarii Vasluiului (si din alte localitati) erau pe receptie la ora 7, cand rasuna gongul TV.V.. S-a cerut imediat reluare dupa amiaza pe 25. A fost, probabil, cel mai important moment de dupa Revolutie, bine popularizat timp de aproape 2 saptamani, mai ales ca lumea ne privea ca si cum am avea probleme psihice: ceva de genul unei calatorii in Australia.
Cele mai mari si permanente incurajari: de la populatia judetului.
Cei mai mari dusmani: marimile judetului care asteptau sa puna mana pe noi.
Cele mai interesante reportaje: la Moscova (Expozitia V.D.N.H.), Istambul (Topkapi), Londra (BBC), Paris (Turnul Eiffel s.a.), Krakovia (Binecuvantarea Papei Ioan Paul al II-lea).
Cel mai greu moment: 13 aprilie 1991, cand m-au parasit toti, si daca nu era Luminita Lazarescu sa monteze, inchisesem poarta !
Cele mai solicitante momente: interviurile cu 6 presedinti de stat (in functie), cu 13 prim-ministri, cu prefectul provinciei Lorraine – Franta, la BBC, printre cei mai buni profesionisti.
Cele mai frumoase clipe: reusitele, de care nu am avut timp sa ma bucur.
Cel mai (de) regretat: invitatia ambasadorului Ghanei, de a organiza televiziunea lor nationala.
Cea mai entuziasmanta: sarbatoarea TV.V. la 15 ani, cu cel putin 20.000 de persoane la spectacolul din centru.
Cea mai mare raspundere: sa cresc profesionisti. Pe multi i-am facut eu harnici, capabili, oameni.
Cele mai mari succese politice: candidaturi la Senat, Camera Deputatilor, Primarie, Consiliul Judetean (4 legislaturi), Consiliul Local; presedinte de partid 1990 - 2008.
Cele mai frecvente pierderi: prieteniile; s-au tot dus, ba chiar dintre cei pe care i-am facut oameni au devenit vectori de imagine negativa. Bine ca nu toti !
Cele mai mari daune materiale: unul cu parul valvoi si cu cioc, care a furat cateva sute de milioane, dupa ce l-am scos din puscarie (pentru furt in forma continuata) si l-am plantat sef la ziar.
Cel mai bun prieten: Dumnezeu.
Cel mai dureros moment: de fapt, mai multe, cand oameni carora le-am dat din sufletul meu, m-au tradat, trecand activ in tabara dusmanilor. E de asteptat sa mai fie dintre cei fara caracter ... si nu m-astept la recunostinta, pentru a nu fi pierdut.
Cea mai mare realizare: Curentul Cultural – Informational, pe care si orbul il vede. Deschizator de drumuri in mass-media, frecvent sustinator al creativitatii locale. Fiecare cu bobul lui de merit, cativa cu steaua lor, poate vreunul cu luceafarul lui.
Cel mai cunoscut principiu aplicat: Omul nu mai poate, doar cand pune mainile pe piept; daca altul poate, atunci musai si eu.
Putem vorbi de batalia vietii cu: furtul intelectual (si material), omisiunile voite (tocmai, sa para pigmeii mai mari); selectarea informatiei, detaliilor, evenimentelor si destul de prost al oamenilor. Istoria cultural – jurnalistica a ultimelor 2 decenii (am debutat la un ziar in 1958), de la Revolutie si TV.V. incoace inglobeaza si indiferentism paternalist al unora cu posibilitati, oricum necesare in plan secund. Dar NOBLETEA INCEPUTULUI, romantismul sau, poate trece in istorie acum dupa exact 19 ani ! Daca vorbim de "Revolutie furata" (ce non-sens!), cu cel mai justificat temei, vorbim, insa, de o efervescenta unica in judetul Vaslui, Curentul Cultural – Informational (care tinde spre disipare din cauza vremurilor si a re-indusmanirii oamenilor.) TV.V. – online e alt inceput "electronic".
In liniste, insusi TV.V., ca si mentorul sau, pot trece in istorie !
[ add comment ] ( 14 views )
Calendar
