mersul lumii?
Desigur, avem sănătatea amenințată de pandemie. N-am să pot pricepe cum unii de tip Șoșoacă văd cum le moare omul la picioare și ei nu recunosc nenorocirea, acționând împotriva vieții semenilor lor, în numele nu al dreptului la viață pe care-l avem cu toții, ci în numele unor ipotetice libertăți și drepturi fundamentale. Ăștia ar trebui urgent internați la ospicii, ca să nu spunem câte amenzi ar trebui să tot plătească. Un om cu scaun la cap știe că libertate deplină nu există nicăieri.
Pentru moldoveni, toamna aceasta a fost secetoasă și tare nepotrivită pentru agricultură. Ce epocă optimă pentru culturile de toamnă ar mai fi putut fi? Așa că grâul de anul viitor e în mare pericol. Cine are posibilități de irigații e mare norocos. Dar pâinea viitoare e în mare cumpănă.
Mari tâmpiți mai avem în fruntea țării: cum să faci o „lege a
porcului” care să lovească dureros în țăran, în alimentația cât de cât sănătoasă a românului? Și așa sectorul zootehnic e într-o grozăvie de nedescris, îi interzici și ăluia care mai poate sau face eforturi teribile să mai crească o vită, un porc, să respecte reguli imposibile? De curând apăruse altă lege care-i obliga pe micii fermieri la o adevărată muncă la calculatoare, să facă raportări zilnice ș.a. Alți idioți adevărați.
În învățământ, câte bordeie atâtea obiceie: se străduiesc bieții
oameni și bieții elevi să învețe cât mai bine. Mulți sunt conștienți că fără carte nu se poate. Din păcate se mărește numărul tâmpiților, al analfabeților funcțional, al populației sătești analfabetizate.
Analfabetismul mai bun decât moartea.
Moș Nicolae a adus pe ici pe colo daruri, Moș Crăciun cel sătul ar trebui să aducă îndestularea trupească, iar de An Nou să ne descărcăm de toate angoasele și stres, ba, chiar să mai sărbătorim
până-n Bobotează…
Sfinții, însă, n-au dat niciodată ceva real, direct, concret, că nici nu știm dacă au existat aevea. Rolul lor e să ofere nădejdi și ceva mai multă încredere în viață.
Până unde trebuie să meargă speranța de ajutor?
[ add comment ]
Mai importantă decât declararea zilei Unirii este desfășurarea Marii Adunări de la 1 decebrie 1918, când mulțime de oameni, mai ales din Ardeal, s-au îndreptat cu trenurile, căruțele sau în grupuri diverse ca mărime, pe baza unei legitimații numită atunci CREDENȚIONAL, să poată vota Unirea Românilor de pretutindeni. Pe 27 martie,
Basarabia s-a alipit României, iar pe 27 noiembrie și Bucovina (abia au avut timp să sosească la Alba Iulia).
A fost o atmosferă de înalt patriotism pe care românimea n-a mai egalat-o.
La 72 ani după aceea și vasluienii și-au depus Credenționalele la Alba Iulia, în Catedrala Neamului unde a călcat la 1600 Mihai Viteazul, domnitor pe cele 3 provincii românești (azi în Muzeu),
printr-o delegație destul de impunătoare, ei făcând deplasarea cu câteva autoturisme, iar grosul de 79 delegați cu un autobuz în condiții grele, dar cu inimă ușoară.
Astăzi, la 103 ani, putem afirma cu îndreptățire că și noi am depus documentul-legământ să ne apărăm glia, limba, oamenii acestui pământ?
Numai că situația românilor este cu totul alta, pentru că am fost primiți în NATO și U.E., am ieșit mult-mult în lume, ne-am îndepărtat, prin efectul globalizării, de limbă, străbuni și obiceiuri.
Sunt printre cei care am descoperit în Canada mai multe urme ale emigrării de acum peste 130 de ani, cu Biserici (am scris de cea din 1918), așezăminte de cultură, parohii bisericești, familii cu tradiție. Ardelenii noștri și o bună parte nu mai sunt în „neagră străinătate” ci muncesc mai ales cu creierul pentru bunăstarea celor de acolo. Și știm că înapoi… nu se vor întoarce decât un prea mic procent de plecați.
Ei, de atunci, ca și noi, cei de acum 31 de ani ne-am dorit neamul la un loc… nu mai abitir să plece. Spunem că vremurile s-au schimbat, înspre marele pericol al pierderii limbii române, al națiunii, al pământului strămoșesc.
Am mai scris despre Credenționalele și credenționaliștii noștri, și nu pot decât să-i felicit pe cei care au jurat cu mâna pe Biblie acolo să rămână credincioși acestui neam: Petru Chiriac, Marin Nistor,
Cornel Oanea, Dan Buhăiescu, Victor Teletin, Ion Corciovă, Dumitru V. Marin, și alții, mai toți cu ceva funcții atunci.
De foarte puțini dintre ei s-a legat valoarea socială sau culturală. Vă aduc aminte că la 4 zile după aceea am pus bazele Televiziunii Vaslui (pe 5 decembrie 1990) în condiții imposibil de grele, iar pe 24 decembrie am prezentat populației prima emisiune TVV, între orele 07.00 și 07.50 (de Ajun).
Am considerat că e bine să stimulez, amintindu-i, și opinia publică locală, să fie mândră pentru Credenționalele noastre.
Cum va fi, oare, peste 100 de ani, într-o nouă cultură existențială, într-o limbă unică, o hrană standard, o existență… neclar și nebănuită astăzi? Vor mai fi dintre firișoarele de aur ale limbii române?
[ add comment ]
Personal am înregistrat zilele acestea câteva elemente de mare
bucurie: a „ieșit” Revista internațională Meridianul Cultural
Românesc, a ieșit la timp ziarul cel de peste 25 de ani în atenția comunităților românești de pe unde se vorbește limba română, a apărut cartea cu nr. 52, OPERA MAGNA 6/ Un om în oglinzi ale timpului: D.V. Marin sau unul contra multora, Iași, Pim, 2021, 826 p.
Aș zice că nu am motive de nemulțumire… dacă n-ar fi nenorocirea asta care ne face rău la toți, pandemia, iar de câteva luni de zile politichia asta schimbătoare și greu mirositoare, pentru românime dăunătoare.
Vă reamintesc o rară situație în toată lumea: sunt tare puțini aceia care se bucură de porția lor de libertate (W. Withman). Eu fac parte dintre aceia, după cum o dovedesc scrierile mele de peste 51 de ani. Așa că, bâlbâielile politice le tratez cu spiritul independent care se cere. Deci:
– Am scris că alegerea lui Cîțu în fruntea liberalilor e o mare nenorocire. Și se dovedește întocmai. Orban rămânea cea mai echilibrată alegere.
– Păcat că mulți liberali vasluieni, în frunte cu dr. Tătaru au trecut de partea lui, el supermanul analfabet care i-a momit cu funcții și cu bani. Polak pare mai puțin în grații, dar dr. Tătaru care zilele astea a rămas mofluz cu postul de ministru al sănătății, a tot fost în preajma lui.
– După cum se vede, parlamentarii vasluieni i-au sfătuit de rău atât pe Ciolacu, ajuns acum la butoane în locul lui Dragnea, cât și pe Iohanis-Cîțu, deveniți sluga slugilor.
– Nu cred că alianța asta „pe 7 ani”, adică atât cât putrezește un corp îngropat, va rezista prea mult timp, nicicum atâta vreme, decât că va nenoroci și mai tare națiunea română. Să iasă din impas, vor contracta noi împrumuturi, vor stimula inflația, vor fura cât se mai poate din avuția națională. Prea sunt mari interesele să nu se certe degrab…
– Să fim pozitivi? Cu cine? Pentru ce? Că vin vremuri și mai grele?
OF, Of…
[ add comment ]
Am senzația că oamenii de rând stau „placid” să vadă ce se mai întâmplă în viața socială, sau, mai ales în politică, unde se zămislește un proiect menit să-i supună mai ceva decât pe vremea USL (un timp pe care l-am înregistrat atunci).
Are mare dreptate Ludovic Orban care atrage atenția că dacă mamutul acesta va funcționa va fi vai și amar de biata țară, că „reformele” pe care le-ar putea adopta or să ne usture rău-rău nu numai la buzunare. Și așa, practic, democrația actuală e ciuntită drastic, pentru că toți s-au obișnuit să ducă oala șefului politic și cum doar 3-5 partide au drept de reprezentare, doar liderii lor mai sunt independenți (și nici ăștia pentru că depind de marile foloase pe care le țintesc). Care și când să mai fie „liber în cuget și simțiri” dacă taica de mai sus se încruntă și-l țipă repede afară? Ce să facă el cu democrația când la umbra șefului e cald și bine?
Asistăm pe vreme de crudă pandemie, cu sute de morți zilnic, oficial, cu alte multe sute de tratați în familie (se zice că cine ajunge la ATI poate să-și comande sicriul), cu medicamente mai mult nefolositoare pe sub mână, la hârâiala dintre cele două partide mai mari care și cu cine să defileze pe sub fereastra lui Iohanis pe care mulți îl văd vinovatul principal de moartea generalizată a populației.
Parcă, dacă ăștia s-ar înțelege… ar muri mai puțini? Nu știu, dar cu siguranță, s-ar vaccina mult mai mulți.
M-am vaccinat a 3-a oară.
Am trăit vremurile de după Război cu epidemiile de atunci, am mâncat la masa săracilor, am fost gata de moarte. Am înțeles că fără învățătură nu se poate. M-am întâlnit zilele trecute cu „un leat” cu care am trecut prin boală, ne-am mirat cum lumea nu înțelege să se vaccineze. Cum, nu crede în suferință și în moarte chiar dacă își vede vecinul căzut la picioare.
Păi, ăștia cu politichia lor n-au altă treabă decât să se bată pentru osul de ros. Noi, de ce să murim din cauza lor?
[ add comment ]
Exprim ceea ce văd în alergătura asta de reporter: e un fel de atmosferă imposibil de pictat, imposibil de descris, imposibil de inspirat și greu tare de trăit. La concret:
– Politic, țara și Moldova și mai ales județul, sunt
într-o frământare sterilă și fără orizont, cu grija morții de pe aproape, covidul neiertător răpind și așa prea multe vieți.
– Economic tot mai mulți întreprinzători se uită în sus cu înjurăturile între dinți: prea ne-au nenorocit, nenorociții ăștia din fruntea țării. Ajuns președinte al PNL, Câțu se dovedește o adevărată catastrofă. Am scris asta, nu e prima dată când spun răspicat: presiunile, pe care le-a făcut să fie el alesul, depășesc cu prea mult granița democrației.
Personal regret situarea dr. Tătaru între susținătorii lui. De ceilalți nu spun, pentru că au votat cu lista în față și cu
camera video pe ei: așa democrație… mai va!!!
– Mai semnalez o dată faptul că Marius Arcăleanu a fost „bărbierit” din funcție, ca la carte, adică înlăturat
grabnic, fiind opozantul lui Tătaru. Am trăit vremurile astea pe vremea lui „cap de oaie” care a distrus binișor PNL, atunci.
– Administrativ, nu prea avem ce face: bani, nu, producție cam așa și așa, viață socială amputată oficial, legal și necesar, viață personală… cum reușim s-o mai facem.
– Ce-i mai rău: educația defectuoasă a copiilor, învățământul cu totul „reformat”, adică dat la reformă. Am fost profesor prea mulți ani să nu știu cum ar fi bine, dar, sistemul e la pământ, pandemia lovește, lovește, lenea omoară deopotrivă elevi și cadre didactice. Unde vom ajunge după atâta jale?
– Cultura... care cultură?
– Și, totuși, noi am susținut un proiect „Vasluiul
cultural”, am reușit să scoatem revista Meridianul Cultural Românesc, nr. 28/2021, prin care înregistrăm un nou record mondial: 803 colaboratori din toată lumea. Glosarul de la sfârșitul fiecărui număr ne ferește de greșeli sau interpretări.
– Oameni buni, prin operă (apare cartea nu nr. 52), prin ziar și mai ales prin revista MCR am reușit să punem Vasluiul pe harta culturală a lumii. E Bine?
[ add comment ]
Calendar
