1. Aria de răspândire a ziarului, revistei, TvV online.Nu putem delimita exact rolul fiecăreia dintre aceste mijloace de presă întrucât televiziunea Vaslui a deschis multe bariere, surprinzând prin existență, profesionalism și, mai ales,
prin rezultate jurnalistice pe oriunde promotorul său a pășit cu îndrăzneală (interviuri cu 9 președinți de stat nu e de ici de acolo). Nu putem determina exact rolul ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău-Galați care a pătruns, din 1996, nu numai în zona formată din aceste județe ci în medii culturale, sociale,
politice și în multe cercuri, persoane, cenacluri din lume. A avut permanent pagina culturală în componență și s-a bucurat de bună primire. Inițial ziarul a fost „scripta manent”, documentul neperisabil pentru ceea ce s-a difuzat prin televiziune și cele 2 posturi de radio, dar și-a avut rolul său distinct în promovarea jurnalismului cultural. Autoritatea Grupului vasluian s-a consolidat prin îndrăzneața și calitatea revistei Meridianul Cultural Românesc care înglobează astăzi producții spirituale ale creatorilor din 4 continente, 32 de țări și colaborări cu Cercuri și Cenacluri literare din Australia, Canada, Elveția, Italia, Israel, România, SUA, Germania, Republica Moldova, ș.a. Este expresia matură a jurnalismului cultural ca o nișă atractivă pentru creatorii de
pretutindeni. Nu se poate neglija nici opera personală a directorului grupului, care, în afara celor 46 de cărți tipărite, cuprinde îndrumarea publicațiilor, managementul și susținerea logistico-financiară, ca încă o dovadă sigură și reală de valoare, prestanță, autoritate.
2. Scurt „inventar” al colaborărilor și colaboratorilor. Trebuie să constatăm (ca precizare) că vorbim foarte puțin despre numele mari din arealul românesc și încercăm relevarea contribuțiilor de peste hotare, chiar dacă acești creatori sunt, în general, tot români… diasporeni (stabiliți definitiv în străinătate). Este atragerea valorilor relevante dintre granițele limbii române, pentru spiritul românesc, ca vajnici luptători pentru limba română, metafora și
complexitatea sa.
Scriitorii basarabeni pot deschide o listă cu academicieni (Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Vasile Șoimaru), președinți de stat ca Mircea Snegur, scriitori recunoscuți de peste Prut ca N. Mătcaș, N. Bulat din Soroca etc.
Din Canada cu „Destinele (ei) literare” i-am publicat pe Alex Cetățeanu (mare suflet de român), George Filip, Codruța Marin, Valeriu Cercel… Recent eminescologul Adrian Sahlean și mulți alții de pe cuprinsul Statelor ne arată că prețuirea limbii post materne rămâne icoană sfântă și care alină acel „dor neîmplinit/copil al suferinței”. Din Australia Ben Todică răzbate ca un fior tainic și pătrunzător cu selecțiile sale din tot ce i se trimite de pretutindeni. Clipurile sale rămân modele ale genului iar comunicarea cu plaiurile românești este emblematică și greu-greu comparabilă. Gruppo Scriviammo este de neegalat, pentru că Doamna Daniela Straccamore ne trimite creații și nume de top, mai multă poezie (și poete) a căror traducere e asigurată de Rodi Vinău, a cărei muncă n-o
putem aprecia îndeajuns pentru că e complexă, complicată, valoroasă, unică. Colega noastră Gabriela Ana Balan ne ajută mult printr-o legătură strânsă pe net cu acest valoros grup. Această poetă reprezentativă pentru M.C.R. este publicată în Italia ca și mulți alții. Gabriela Ana Balan, poezii publicate în pagina Scriviamo, revista L'Inchesta, Italia Din Israel ne vin colaborări și direct nouă și datorită unuia dintre cei mai valoroși colegi-colaboratori ai noștri, scriitorul și epigramistul Mihai Batog-Bujeniță. Să nu uităm că acest domn comandor conduce și cenaclul ALPI și revista de umor, dacă nu cumva cea mai bună din țară, Booklook (în Iași). Peste toate, „buclucașul” Mihai e un foarte mare scriitor. Dorel Schor, Grauenfels, sunt niște scriitori cu totul deosebiți, cu operă, activitate în Agora, conducători de publicații. Martha Eșanu este din Iași, dar la înălțimea acestora. Din Elveția, genevezul Ștefan Racovitză ne-a
însoțit până de curând (l-am pierdut anul trecut) cu mărturii aspre și inconfundabile. Putem continua…
3. Rubrici și rezultate
Dacă le numărăm bine sunt peste 22 de rubrici, aproape număr de număr bine acoperite de creații ilustrative: Studii și Istorie literară, poezie, proză, interviuri, eseuri, știință și Educație, folcloristică, etnografie, artă plastică, comentarii politice, dramaturgie, istorie, opinii și microfișe pentru istorie etc. Suferă doar rubrica de traduceri.
[ add comment ] ( 2 views )
A. Scurtă istorie… culturală.
Dacă un mare învățat ca Dimitrie Cantemir scria că Moldovenii sunt primitori și ospitalieri, mai puțin vasluienii care se îmbrăcau în straie proaste și veneau să ceară de la călător, însemna că era mare sărăcie prin aceste părți și o educație incompletă (ca să nu spunem altfel). De-a lungul istoriei am putea vorbi de câteva momente cultural-educative
care se impun atenției unui cititor avizat și unui patriot. Nu vorbim de tradiții, obiceiuri, datini cu rolul cultural secular. Înființarea primelor școli publice în 1832 (Bârlad), 1833 (Huși) și 1841 în Vaslui, ar fi acte de impact în profil, chiar dacă
tuturor ne place să vorbim de acel an
1475, cu magnifica victorie ștefaniană.
1846 (Clasul real al Codreanului), apariția primelor ziare (1870 – Semenătorulu-Bârlad),
1873 – Vocea Hușului (Huși),
1875 – Albina Vasluiului (Vaslui)
1890 (înființarea primului
Gimnaziu devenit Liceu în deceniul al 3-lea din secolul trecut la Vaslui), 1951 (prima Bibliotecă publică), înființarea Muzeului (1973), Casa de cultură în 1972 (după înființarea județului în 1968) ar fi câteva date memorabile. Pentru cultura locului Festivalul Umorului (1970) și înființarea TVV (1990), pot fi date de referință pentru acest avânt cultural fără precedent.
B. TVV (Studioul de televiziune și radio) înființat pe 5 decembrie 1990, cu prima emisiune publică de Ajunul Crăciunului, 24 decembrie 1990, reprezintă trompeta în Agora și permanența valorică pentru ultima generație, cu mare autoritate și cu înfăptuiri unice, demne de cartea recordurilor. TVV rămâne emblemă perenă și după ce întemeietorul ei nu va mai fi, pentru simplul motiv că din acest moment se poate vorbi de viață culturală în județ și de începutul cuplării la cultura națională. Unii n-au fost de acord cu existența acelui Curent cultural-informațional vasluian deși au fost recunoscuți ca reprezentanți valoroși. Dar acele sute de creatori și sutele de opere tipărite până astăzi, apartenența declarată la jurnalismul cultural de pe mapamond sunt realități clare.
C.Vasluiul pe harta culturală a lumii, este o altă realitate onorantă, certă, ușor demonstrabilă acum, mai ales după apariția Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC cu 671 de colaboratori din toată lumea, după 6 ani de apariție. Pentru aceasta reporterii TVV au străbătut lumea în lung și în lat, pe 4 continente, 32 de țări. Și, totul a pornit de la acel minuscul grup care a înființat pe 5 decembrie 1990, TVV-ul, cu prima emisiune în eter după mai puțin de 3 săptămâni, cu efecte mediatice imposibil de cuantificat exact, dar ușor vizibile în zilele noastre.
D. AZI în lume: Da, azi Vasluiul și oamenii săi de valoare sunt cunoscuți și recunoscuți în Canada (Montreal – Destine literare, Toronto ș.a.), S.U.A (New York – Cenaclul Lumină lină dar și mulți români stabiliți în State), Italia (Roma, Grupul impresionant Scriviamo), Germania (ne „aude” Georg Barth, Emil Gavra și acei mulți colaboratori), la Chișinău (cu un Tudor Șoimaru, excepțional patriot român, academicienii Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Ion Dediu, Mircea Snegur etc., etc.), din Israel (mulți prieteni și colaboratori) chiar din Maroc. Și lista poate continua. Din România n-am avut curiozitatea să numărăm localitățile din care ne vin colaborări, dar părintele Botiș din Maramureș, Al. Ionescu, Nică D. Lupu ș.a. (din București), ieșenii noștri foarte dragi în frunte cu Mihai BatogBujenița (conducător Cenaclu ALPI și al revistei umoristice Booklook), de la Bacău nu lipsesc, aproape număr de număr, prof. univ. dr. Ioan Dănilă, dr. ing. Dumitru Brăneanu, Cornel Galben, Mihaela Băbușanu și (iarăși) mulți alții, nu ne lipsesc acei bravi colaboratori din circa 120 de localități românești… Mai sunt și colaboratorii de aproape, de mare valoare și reprezentativitate ca dr. Valeriu Lupu, Th. Codreanu, Costin Clit, Laurențiu Chiriac, (și D.V. Marin, nu?), Vicu Merlan, Simion Bogdănescu… și lista poate continua, preț de o carte de 740 de pagini, BĂTĂLIA PENTRU VASLUI/222 printre noi/ istorie culturală, Iași, Pim, 2020. reprezentativitate ca dr. Valeriu Lupu, Th. Codreanu, Costin Clit, Laurențiu Chiriac, (și D.V. Marin, nu?), Vicu Merlan, Simion Bogdănescu… și lista poate continua, preț de o carte de 740 de pagini, BĂTĂLIA PENTRU VASLUI/222 printre noi/ istorie culturală, Iași, Pim, 2020. În acest context stimulativ autorul acestor rânduri a putut 46 de cărți, a scos Revista MCR, a susținut apariția ziarului. Într-una din paginile ziarului nu lipsesc o parte dintre aprecierile colaboratorilor și cititorilor din această perioadă. E. Realitatea vasluiană, de cunoscut: Noi nu putem să nu-i invităm pe toți vasluienii să mediteze la aceste mari reușite, pe ieșeni, băcăoani, gălățeni să ne citească ziarul care acuși face un sfert de secol, Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău. Niște mincinoși sau politicieni, ar glăsui fariseic: „nu se putea face asta, fără sprijinul dvs…” Care sprijin? Când? Că tot poporul vasluian a beneficiat de aceste mijloace culturale și de presă e foarte adevărat. Că nici un politician sau primar de muncipiu n-au făcut vreun abonament sau să acorde un cât de mic sprijin… iarăși este adevărul adevărat. Aculturali, ce să zicem, poate și analfabeți funcțional. Realitatea crudă este una singură: am izbândit în pofida unor comunistoizi înrăiți care ne ocultează cât pot, datorită unei voințe peste rând și a acelor mari prietenii pe care le invocăm și le evidențiem mereu. Noi suntem aici, la roate, noi (mai) reușim cu mijloace atât de puține, aceste atât de mari fapte culturale contemporane. Chiar suntem mândri de contribuția consistentă la un patrimoniu vasluian, de elementele pentru Pantheon pe care le impunem în această perioadă de făurire a noii culturi existențiale. Asta trebuie să se știe: ADEVĂRUL !!!
[ add comment ] ( 3 views )
În PNL Vaslui e un fel de cutumă: să se sfâșie între ei, chiar și la victorie. De un timp prea lung dr. Nelu Tătaru e principalul penelist în județul Vaslui, deși nu s-a evidențiat decât prin deserviciile aduse partidului, pe care sub masca din deplasările prin țară (deh, mare ministru, mare!) a contribuit substanțial la nenorocirea pierderii alegerilor. Toată lumea știa că PNL ar câștiga aceste alegeri cu 10% mai multe procente decât PSD. Cu ajutorul lui Nelu Tătaru liberalii au pierdut în total 14 procente și au obținut 25% din voturi (pe țară).
La nivel de Vaslui, un județ cu aproape 450.000 de oameni (restul e minciună, pentru că-s moldovenii plecați prin Europa), procentajul de 15% obținut de PNL la parlamentare este o adevărată surpare spre subsol, nu solul cel tare al votanților.
1. TĂTARU e vinovatul direct, adevărat și indubitabil, pentru procentul mic, dar acceptabil, de la locale. Dacă el ar fi candidat la Președinția județului, ar fi câștigat contra lui Buzatu pentru că atunci partidul său era pe cai mari, mai ales că un timp sau luat măsuri bune în pandemie. Desemnarea lui Marius Arcăleanu a fost un sacrificiu al acestui tânăr promițător și loial formațiunii politice, care a fost ani întregi pe la mai toate manifestările oficiale din comune, singurul mai cunoscut, de altfel. Tătaru n-a călcat prin județ. A… că lumea a auzit de doctorul chirurg Tătaru, da, dar a mai auzit și de blatul cu Buzatu. Arcăleanu… a alergat dar Tătaru… a ajuns ministrul cel mai orgolios din câți au existat vreodată pe piața politică: boii ară și caii mânăncă.
2. După ce i-a ras pe mulți primari PNL pe care nu i-a adus el în partid, s-a
procopsit și cu madam Simona Polak, ajunsă mare, al dracului de mare administrator de fonduri din partid. Scopul acesteia, să-l facă pe fiu-său
deputat, a și reușit. Dar cu preț scandalos: doar 15% în alegeri.
3. Parlamentarele l-au dezgolit pe blatist: nici o vorbă, nici o dezvăluire, nimic să demonstreze lupta cu adversarii din PSD. Blatul cunoscut cu Buzatu i-a
adus doar lui și scaiului Polak scaunele solide. Restul, Dumnezeu cu mila, și dacă n-ar fi existat motorul central cu Orban în frunte, s-ar fi înregistrat un scor electoral sub noul AUR.
4. ORGOLIUL lui Tătaru a fost fără margini, acținea pernicioasă a trezorierei Polak (de, pentru pupilul ei, ce nu face măăicuța politiciană…?), neștiința unui copil al mamei, marginalizarea câtorva înflăcărați tineri peneliști, a unor primari, a unor consilieri locali și județeni, alocarea unor fonduri preferențial în campanie… țin de voința, neputința, lipsa de orientare a hușeanului dr.
5. În plus și-au avut ca presă de susținere (Cât i-a costat, oare?) cel mai detestat ziar din județ.
6. Acum, la adunare și scădere: le-au rămas necheltuiți cam un miliard de lei, din cauza campaniei nedezvoltate, au procent electoral de plâns, dar se pot înfățișa cu cărămida pentru bătaia în piept a prostului, că au doi deputați și un senator (doi la redistribuire…) și că în județul roșu, ce de mari rezultate
au obținut. Năzdrăvanii lui pește.
7. Tătaru l-a sabotat indirect pe Ludovic Orban, cel care l-a promovat din mărunțelul medic de la Huși. Aici avem argumente imbatabile, dar într-un alt material.
8. Să constatăm doar că Tătaru e cel mai reprezentativ profitor politic.
Un material de analiză curajoasă și corectă ar impune demisia lui Tătaru din PNL, județul Vaslui. E numai treaba lor dacă îi vor demite pe Tătaru și Polak?
[ add comment ] ( 2 views )
Am trecut icnind binișor de bilețelele lui Moș Nicolae, adică de introducerea în urne de către vasluienii plini de lehamite și disperare. Pe 6 decembrie „poporul s-a exprimat” printr-un vot care dă naștere la destule dispute naționale, dar
și la interpretări… vasluiene. Acum, aici, ne interesează județul Vaslui, unde:
– Se urcase scroafa-n copacul lui Daniel Olteanu, cel cu post de umil secretar la un cabinet parlamentar și care prin osârdia cu care și-a servit șefii a ajuns DEPUTAT. Chiar deputatul cu Liceu. Ba, se mai lăuda că are intervenții în parlament, deși a dispărut printre vasluieni. E un caz special acest Olteanu? Acesta și-a uitat și părinții, ca să nu mai spun de prieteni, care era alesul lui D-zeu pe pământ. Să-i purtăm de grijă că n-are ce mânca? Eu cred că și-a aranjat ceva tot la cald…
– ALDE a dispărut, Promisia lu Ponta tot cam așa. Acum Victor Viorel ar trebui să răspundă pentru câte rele a făcut întregului popor român pe care la îndemnat la nesupunere în pandemie.
– PMPul
lui Băsescu, chiscuie a mare pagubă. Mie personal îmi pare rău de fostul Președinte, al cărui prim interviu din viața sa pentru televiziune l-am realizat eu. Și băieții lui de astăzi ar avea ceva valoare, dar nu ca cei de odinioară. Baibai… și la luptă… Buhăiescule! Nu-i așa, că nu e cea din urmă cameră?
– USR–ul schilav ca și reprezentantul său, omul cu mârțoaga, pardon, desaga, pardon, rucsacul. Intră sau nu intră, Botez ăsta tot o nulitate rămâne. Păcat că la centru sunt valori, dar acesta mănâncă degeaba fondurile serioase de la stat. Poate vom mai auzi de el, că are de gând să vină pe jos până la Vaslui, să ne demonstreze că există. De la Galmondo… – AUR e aur acoperit total cu aluviunile de la Vaslui. „Lovitura națională” e năucitoare, deși eu am scris laudativ
despre unionistul Simion de câteva ori. Pentru ideea de UNIRE cu Basarabia, va avea în continuare sprijinul meu.
– PNL-ul confiscat de Tătaru și Polak au demonstrat perfect blatul de la nivel județean. Tătaru, mare ministru (încă) astăzi, pe care l-am apreciat pentru eforturile și riscul său, și-a respectat încă o dată angajamentul cu Buzatu: niciunul nu-l atacă pe celălalt, nici partidele conduse. Drept care Nelu Tătaru, chirurgul apreciat la Huși, va opera și în Parlament, mereu cu capul în jos, ascultător, supus și obedient. Poate nu-și va uita nici meseria, dar, sigur, porcăria politică va mirosi pe aproape. Jumătate din eșecul în alegeri i se datorează. Are, probabil alături, și pe reprezentantul familiei Polak. Ca și în
atâtea opere satirice madam Polak își va vedea odrasla în Cameră… Ce bine îi stă ca cea mai mare șefă din PNL!!!
– PSD-ul (lui Buzatu?) are 1/3 din 1/4 din susținere națională, deci e mare al dracului. Trupa lui Buzatu de la Vaslui, îl cuprinde și pe cel mai nou fost prefect – Popica, de altfel singurul care merită atenția noastră. Probabil că Eduard ar fi și un remarcabil om de afaceri (să-i semene socrului care de ani
buni ne este dator cu bani), are cu ce trăi, dar se simte capabil să-i urmeze lui Mitică. Semn că pe aici sunt banii cei mulți-mulți, și, viitor de aur. Voi reveni pe temă, dar:
Ce faci, d-le președinte de județ, cu simbolul muzeului județean, pe care eu lam
propus ca emblemă, VACA (și bourul), ne dai un răspuns? Că animalul de pe acolo nu are nici o părere. Să țineți minte, eu nu mă lupt cu partidul, nici măcar cu
voi, comunistoizii care mă ocultați cât puteți, ci cu impostura, prostia, neomenia unei candidate de pe lista voastră. Ne mai răspundeți vreodată la adresarea noastră publică pentru oripilanta plastografie, bine, bine plătită de voi, a unui popă? Nu pot să-mi refuz plăcerea de a mă bucura de realegerea lui Adrian Solomon pe care, de mulți ani, îl consider o capacitate. În rest, despre PSD-ul lui Buzatu, nu neapărat de bine, pentru că de mai vechea senatoare care nu răspunde la ceva, nici chiar la telefon, avem tot timpul să scriem. Vom întreba ca tot românul: care-s meritele reale?
– S-au prezentat la vot și niște pârliți cu gânduri de mărire, al naibii de verzi sau vajnici ecologiști infuzați cupesediștii afumați. Să fie și ei, că doar democrația e mare. Partidul actorului-măscărici Călinescu are ceva peste cifra zero. Cine-s ăștia de la Vaslui?
[ add comment ] ( 2 views )
A trecut „Ziua dreptății/ mândra zi a libertății” pentru unificarea unor teritorii românești într-o Românie dodoloață. Au fost festivități care mai de care mai televizate, simpozioane cu dichis, chiar și în județul Vaslui având drept asistență copii mici de școală și pe ici pe acolo, pensionari expirați. Cel puțin la noi, arareori, chiar atmosferă patriotică, împrăștiată și aceea de gerul uscat, chiar pe soare cu dinți. Au ieșit la rampă și clasa cea mai detestată astăzi, cea politică… mare deziluzie. Dar, au fost parade consacrate marii Uniri și astea au adunat mulțime, mulțime, nu glumă, curiozitatea și speranța deopotrivă împingându-i să lupte cu gerul. În centre de județ și orașele mai mari
au fost multe mii de privitori. Văzându-i, m-am întrebat: se face educație patriotică prin contemplarea unor scene patriotice? Eforturile acestea ale statului, sunt cele mai potrivite să-i aducem înapoipe cei plecați… pe bază de sentiment? Precizez: m-am bucurat și apreciez orice fel de inițiativă, mare
sau mică, pentru acest fel de educație, în mare suferință în ultimul timp. I-am
văzut pe cei care au mulți bani ai statului: miliardele consumate pe motorizate, pe fast, pe intervenții găunoase la microfoane. S-au adunat ceva oameni și era și necesar acest festivism. Dar am văzut în centre de comună, primari inimoși, cadre didactice și mai prezente, copii zgribuliți și așteptând să se încălzească pe scenă. Pe bani puțini, dar și public lipsă, chiar interesat numai de fasolea
oferită, ori de vreun cârnat norocos. Deci puțini, de pe la țară, pe frigul acesta, cu speranțele astea legate doar de mațul gros, cu nevoia de a alerga după bani. Din punctul meu de vedere Statul român greșește fundamental în cazul necesarei educații patriotice, unde numai cu drapelul în vând și cu o duzină de cântece cu astfel de conținut, interpretate de vechi activiști pe scene, nu se poate face treaba cea bună, durabilă, sufletească. S-au mărit salariile, de fapt s-a provocat un puseu inflaționist major care duce la scăderea nivelului de trai (sunt multe aspecte de discutat). Asta nu duce la credibilitatea guvernului.
Am văzut mulțimea de la Vaslui, am văzut că la ora 18, nici aici, nici la Bârlad, nici altundeva nu mai era nimeni în preajma scenelor. Doar la Ivești, după ce sau
aprins (la ora 17,00) cele 6.000 de leduri ale iluminatului Grădinii de vară mai erau ceva spectatori. Din nou frigul a limitat până și expansiunea tinerească. La Lipovăț există o echipă excepțională (în frunte cu primarul Valerian Hriscu) sprijinită și de părinții care și-au pregătit și protejat copiii. La Băcani… 2 zile, „culturale”! Dar, din nou, în foarte puține comune s-au organizat acțiuni
complexe și interesante. Văzând rezultatele educative, mult sub așteptări, putem spune că, am asistat la un fel de „patriotism…strâmb”?
[ add comment ] ( 2 views )
Calendar
