Scriam că nu prea avem pe cine alege decât pe Johannis, pentru că ceilalți n-au ce să ofere, n-au prezență, n-au calitate. Am scris că doar Dăncilă poate ajunge în turul 2 și s-a confirmat, PSD-ul mobilizându-se cam cât se putea. Dar e trendul spre ostracizarea acestui partid care ne-a nenorocit cu guvernarea sa, cu măsurile aberante luate chiar și când e vorba de salarii. Exemplu: s-a mărit salariul minim de la 1200 la 2080 lei pe lună, Salariatul ia 1263, cu 60 de lei mai mult, iar statul restul, adică aproape tot un salariu, ca impozit. Cum să mai reziste mediul de afaceri când TREBUIE să dea statului încă o dată salariul ? E una dintre marile măgării ale guvernanților și parcă o văd pe vipera de Olguța cum ne lămurește că ne-a crescut salariul și pensie. Nouă, salariaților cu 100, iar statului cu 500.
Gogorița salariului mediu prostește încă multă lume dar face rău tuturor, și prin efectul inflației, puseul inflaționist fiind provocat de către stat, rămânem cu mai puțin în pungă decât înainte de „mărire”.
Vorbeam de relele alegerilor: 1. Cheltuieli imense. Gândiți-vă câte secții de votare, câte mii și mii de membri în aceste secții, câte dotări tehnice, câtă pază, și câți securiști (cei mai bine plătiți) sunt incluși în acest proces. 2. Zavistie, ură, nenorociri legate de combatanții dintre care 9 n-aveau ce căuta între cei 14. Și acolo, alți bani pentru cei care au obținut peste 3%, alți bani pentru consilieri și băgători de seamă, ș.a. 3. Oricum, e și o perturbare a procesului muncii. 4. Totul e pe spinarea noastră. Hai la alegeri , neamule ! Și când în turul II e o catastrofă ca Dăncilă…???
Să nu fie alegeri, tot rău e, că nu mai avem democrație, nu mai avem acel petic de hârtie ca buletin de vot, deci nici atâta putere infimă cât s-ar părea că avem.
Momentul, dă de mâncare la cei din presa video. Ați văzut cu ce fel de mari dezvăluiri trăsnet vin ? Nu m-aș mira să vină vreunul să spună că vreun candidat a greșit WC, cum, unul Peia s-a dus la o mănăstire…
Scandal, scandal, scandal, de alegeri, ca lumea să se uite la ei, candidații, și nu la nevoile proprii.
Scârț, Marițo !?!
Peste 2 săptămâni, VVD poate îndemna moale să votăm cu inima, Klaus vrea o Românie normală și fără PSD. Noi trebuie să vrem o Românie a noastră cu atâtea nevoi, cu atâtea speranțe, cu folosul muncii și visurilor noastre.
Și când mă gândesc la jertfele acestui neam pentru pământul acesta…
Și, că avem de toate, dar… cine știe, numai minte…pare că nu.
[ add comment ] ( 1 view )
Iarăși vă raportăm un succes, prieteni, de fapt mai multe:
1. Am realizat la un bun nivel cultural cea de a VI-a ediție a Simpozionului Național OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE: nu avem a mulțumi decât participanților.
2. Am reușit un alt record mondial: 556 de colaboratori din toată lumea la Revista M.C.R., ajunsă la nr. 19/2019.
3. Am adunat valori dintr-un larg spațiu moldovean la Vaslui, prin munca și cheltuielile noastre. Nici un oficial n-a fost prezent, deși i-am invitat, ceea ce denotă crasa incultură a acestora. Vreun „legat de cârma țării, cu-ncolăciri de șerpe” (V.Alecsandri) ar putea crede că facem pentru noi aceste eforturi, dar, de fapt înlocuim cu ce putem noi, prostia, incultura, inactivitatea acestora care se reped grabnic la sarmale și întâlniri electorale atunci când și cultura acestei nații trebuie să-i intereseze. Dacă bunăvoință, nu-i, de la cine s-o ceri ? Minte… la ce le trebuie ?
4. În plan personal, am scos în acest an, 2019, următoarele cărți:
- 101 vasluieni pentru 100 de ani, 404 pagini (emblema județului).
- Marin D.V./din seva istoriei, 158 pag.
- Liceeni la Podu-Bacău, 202 pag.
- 111 valori naționale pentru Vaslui, 512 pag
- Jale și eroism românesc la Cotu Donului…și după (!), 274 pag.
- la care, trebuie să adăugăm cele 3 numere din revistă și apariția la timp a Ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău.
Să se bucure cine vrea, pentru cele 1550 de pagini tipărite și difuzate în lume + revista, 480, + ziarul, câteva mii, să moară de ciudă toți neputincioșii și mai ales jigodiile verzi date în judecată, să rămână în istoria locurilor. E munca noastră, nesprijinită, sabotată chiar, de cei de azi, la putere, cu siguranță apreciată de cei de mâine și de iubitorii de cultură și istorie culturală, din toate timpurile și pe toate meridianele.
Nu mă pot abține să dau cu tifla răuvoitorilor: FACEȚI și voi, dacă puteți, ori dacă mintea și nu răutatea vă va ajuta.
*
Semnalez o apariție editorială a unui profesor, fost hușean, Petru Ioan,„Școala literară de la Huși”, cuprinzând o excepțională informație de ordin cultural. Felicitări călduroase, Petru Ioan.
[ add comment ] ( 2 views )
De câțiva ani buni reușim câteva acțiuni de excepțională importanță pentru spațiul cultural al județului Vaslui, pentru municipiul în care viețuim, oraș mereu văduvit de materia cenușie care se exportă, în timp ce noi ADUCEM valori naționale pentru acești oameni. Scriam într-o introducere la una dintre cărțile noastre că de când există aceste locuri, marile valori au tot migrat pentru a se afirma în lume: Milescu Spătarul, Dimitrie Cantemir, Emil Racoviță și mulți alții în vremuri mai apropiate.
Ca simplă întrebare, câți olimpici de pe aici, mai sunt,azi…PE AICI?
Pregătim o carte de 600 de pagini, „Bătălia pentru Vaslui/ 222…printre noi”, prin care demonstrăm că de decenii bune, tot aducem mari valori în acest județ. Fie și în vizită, dar să luăm cunoștință de opera lor. Prin TVV, prin ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, prin M.C.R.
Joi, 24 octombrie 2019, între orele 10 și 15, ne mai străduim o dată să realizăm a VI-a ediție a Simpozionului Național „OMAGIUL CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE”, tot pe banii noștri, tot cu ajutor zero de la oficialitățile locale. Dar…FACEM !?!
Participă personalități din Bacău, București, Iași, Tecuci, Podu-Turcului, jud. Vaslui, cu secțiuni pentru intervenții ale acestora, inserții muzicale, lansări de carte, ba, și un volum de caricaturi ale lui NeVe.
A nu se uita că pentru o acțiune de genul acesta, instituții oficiale cheltuiesc multe mii de lei. Noi facem mai mult și mai eficient.
Invităm pe toată lumea, și elevi cât mai mulți.
Din Program:
-ora 10 organizarea expozițiilor (carte, presă, pictură, sculptură).
-ora 11, deschidere, intervenții, prezentări, petrecere cu vorbe și muzică.
-ora 13. Mic spectacol (dacă nu-l disipăm în Simpozion).
Sunt prezentate: 111 valori naționale pentru Vaslui, Jale și eroism românesc la Cotu Donului… și după!, cartea lui N. Viziteu: Zâmbete pe NeVe.
Veți vedea nr. 19 al Revistei internaționale Meridianul Cultural Românesc; se vor acorda premiile revistei M.C.R. cu numele celor care îi premiază pe câștigători: Dumitru Brăneanu, Alexandru Ionescu, Valeriu Lupu, Marin Dumitru, evident cu Diplomele corespunzătoare.
Din nou, invitația: poftiți la o linguriță de cultură autentică.
La Biblioteca Județeană Vaslui.
[ add comment ] ( 2 views )
Noi cei de la Grupul de presă am tot sărbătorit de 3-4 ori pe an, fie înființarea televiziunii Vaslui, fie a vreunui post de radio UNISON, fie a ziarului Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău, iar de vreo 5 ani apariția Revistei internaționale MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC o izbândă culturală rarissimă care așează Vasluiul pe harta culturală a lumii.
Acum, însă, ne referim doar la invitația U.Z.P.R. de a contribui la Seratele EMINESCU JURNALISTUL, de la Institutul Cultural Român și la ediția a VI-a a Simpozionului Național OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE, inițiativă proprie în organizare și finanțare proprie. Ambele ca manifestări naționale.
Luni, 14, de Sf. Parascheva, la I.C.R., președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan s-a declarat onorat că o asemenea personalitate ca prof.dr. Dumitru V. Marin, pe care-l cunoaște și-l respectă de multe decenii, a acceptat să onoreze această aleasă reunire de personalități în CONVORBIRI JURNALISTICE, ca un dialog între generația tânără reprezentată de reporterul oltean Ilie Pintea și generația matură, prestigioasă reprezentată de D.V. Marin.
Onoarea a fost reciprocă: cei peste 50 de participanți, chiar mari oameni de cultură (și jurnalism), cu prezența unor generali ai armatei române (intervievați și în legătură cu noua carte a vasluianului „Jale și eroism românesc la Cotu Donului…și după”(Pim, 2019, 272 de pagini), și cu siguranță pentru cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile.
Aveți un scurt material în interiorul ziarului.
Joia următoare, pe 24 octombrie 2019, urmează cea de a VI-a ediție a Simpozionului Național OMAGIU CĂRȚII ȘI CULTURII VASLUIENE cu prezențe anunțate din Iași, Bacău, București, Tecuci, Podu Turcului și cât mai mulți din județul Vaslui. Din program:
- Expoziții: de cărți, ziare, reviste, de sculptură, pictură.
- Lansări de cărți (multe)
- Programe artistice adecvate, scurte,
- Premiile revistei, premiații se anunță…joi.
- Cuvinte de… petrecere cu vorbe, o masă pentru invitați.
Vă așteptăm la Biblioteca Județeană Vaslui…
[ add comment ] ( 1 view )
Continuăm editorialul – serial început în numărul 25 (1906)/2019.
4. MIHAI POP ȘI ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DE FOLCLOR.
Folclorist, antropolog cultural, etnolog, creator de școală folcloristică, decenii conducătorul Institutului Național de etnografie și folclor, s-a născut pe 18 noiembrie 1907, în Glod – Maramureș, cu o activitate internațională mult peste rând în orânduirea comunistă. A decedat, în București, pe 8 octombrie 2000. Poate, după destul timp de la dispariția sa, unii îi pot contesta meritele, alții s-ar avânta să le uite pentru că profesorul doctor docent Mihai POP a stat un sfert de secol în fruntea Institutului Național de Etnografie și Folclor, a realizat câteva studii importante, numeroase introduceri la opere, a promovat linia Partidului în cercetare, a încurajat tineri cu care să se vorbească de Școala românească de folclor, a reprezentat România într-un conclav mondial select. La Revoluție (1989) avea o vârstă înaintată, mai activa la Institut și primindu-mă la domiciliul său din Polonă, în apropiere de Piața Romană din București, ascultând discursurile de la televizor, să exclame: „nu mai este internaționalism proletar dar vom fi sub străini”. Personal cred că ardeleanul acesta simpatic, molcom, foarte comunicativ
a avut un rol important în devenirea mea ca etnolog, pentru că m-a primit fără farafastâcuri oridecâteori am trecut prin str. Nikos Belloianis nr.25 (sediul), a stat de zeci de ori de vorbă cu ceea ce eram eu atunci un culegător harnic de creații folclorice și cercetător în devenire, m-a purtat în Sesiuni Științifice (ca invitat, pe banii mei) la Târgoviște, București, Craiova, Buzău, Brașov, Timișoara, inclusiv în jurii ca la Concursul Maria Tănase din Craiova (unde am descoperit pe IONELA PRODAN). Nu se sfia să-mi sublinieze câte ceva din ABC învățat de la reputatul cercetător ieșean Vasile Adăscăliței cu care am dat și examenul de Licență universitară. Nu mi-a interzis să iau legătura cu nici un alt cercetător deși era în mare dușmănie cu dr. Al. Amzulescu, autorul impozantului volum Balada populară româneacă (dat de el afară de la Institut), prof. dr. Ovidiu Papadima (cu care am purtat o îndelungată corespondență), Adrian Fochi (autorulculegătorcomentator
al celor 904 de variante în volumul Miorița, masiv și analitic) care nu-l putea suferi, și, căruia eu i-am rămas mai mult decât recunoscător pentru înlesnirile de a citi din Fondul „S” din subsolurile Bibliotecii Academiei Române (soția era custode), cu bârlădeanul G.G. Ursu, prezent în presă cu o mulțime de studii, și nici cu excepționalul cercetător, om și îndrumător prof. univ. Gheorghe Vrabie (un volum crucial de analiză) ori cu altcineva, invitându-mă doar să am părerea mea. Prin mijlocirea lui Mihai Pop și adjunctul său, dr. Ion Vlăduțiu, am vorbit, colaborat sau ne-am scris, cu tot ce era mai valoros în folclorul și etnografia românească până la 1989, inclusiv cu legendarul învățător Gheorghe Dumitrescu Bistrița, întemeietorul vestitei reviste de folclor Izvorașul. Când i-am povestit că am stat de vorbă cu col. în rez. Ion Pamfile, fiul lui Tudor Pamfile, atunci pe str. Aviator Andreescu 14, m-a îmbrățișat simplu, s-a bucurat ca un copil și mi-a spus că se teme să-l caute el pentru că-și riscă fotoliul de la Institut. Am rotunjit informația precizând că am stat de vorbă și cu soția văduvă a lui Pamfile, Elena Gheorghiu, neam de comersant în Tecuci, unde trăia singură, cocârjată și izolată la maximum (de, moșieriță…). De la col. Ion Pamfile am primit manuscrise cu adnotări ale lui Tudor, de excepțională valoare astăzi. Sper să revin. Cred că era un om al regimului, căci fără apartenență n-ar fi stat atât timp Director, dar cu mine s-a comportat ca și cu un fiu, arătându-mi încredere și când vorbea cu amanta foarte tânără și când răspundea la anumite telefoane, eu fiind atent să-mi fac drum pe afară dacă-mi făcea semn. Mă stimula mereu să adun texte folclorice pe teren (și astăzi mai am vreo 3500), să-mi pregătesc „actualitatea” lor deși era clar că voiam istoria folcloristicii, și, pentru asta mă aducea la comunicări, în țară. La CarașSeverin, de fapt la Reșița și Băile Herculane, împreună cu el și localnicul inspector Diaconu am susținut o manifestare internațională cu cercetători din Bulgaria și Iugoslavia. Am înțeles de ce, numeric, cărțile și studiile sale erau destul de puține: se ocupa, chiar se ocupa de cercetările celorlalți, fie de la Institut (avea vreo 4 cercetători foarte activi) fie din țară. Revin la ultima întâlnire de la locuința sa din str. Polonă, pentru că el l-a desemnat pe prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu să mă preia pentru susținerea doctoratului la Universitatea din București (1998), după ce pregătisem totul cu el, întrucât chiar era în vârstă și, cred, că-și dădea seama de eventualele răfuieli în care ar fi fost atras prin continuitate în prim plan. El, care reprezenta în cel mai înalt grad cercetarea autohtonă politizată comunist a prevăzut neunirea care urma, aderarea (da, chiar așa) la Uniunea Europeană, deși alde Ion Iliescu și ai lui abia descopereau Europa și valorile ei. Om al P.C.R.,Mihai Pop era un om foarte purtat în lume, și foarte
vizionar, când încă nu era internetul la îndemână, m-a surprins cu vorba:
„de acum vine și vremea celor ca voi de la Vaslui”. N-am priceput dacă era o
părere, o insultă, o judecată de valoare, pentru că epoca internetului de azi, chiar a lăsat libere toate orizonturile și celor de la sate… Oricum, de la el am învățat tehnica cercetărilor directe în teren, respectul pentru fiecare cercetător din teritoriu (am, cred, cea mai completă bibliotecă cu acești cercetători locali), modul de a mă impune ca autoritate în etnofolcloristică. M-a îndrumat, de fapt m-a stimulat în cercetare decenii la rând, pentru teza de doctorat Importanța Revistei de folclor ION CREANGĂ în folcloristica românească editată sub titlul „Tudor Pamfile și
rev. Ion Creangă”(1998). Pe cartea sa „Metoda de culegere a folclorului”, autografiată în iulie 1978, Călimănești, îmi scria „Colegului D. Marin ca încurajare în cercetările lui de folclor”. Compania „intelectuală” de la această Sesiune Națională de folclor era cu totul excepțională. Să mai spun că mi-am respectat întotdeauna cuvântul față de el, care avea elemente de analiză pentru toată gama de personaje de rang național, inclusiv despre Ceaușescu pe care-l considera „prea ambițios pentru cizma lui”, pe Dumitru Popescu, ideologul P.C.R., care era „tare deștept dar s-a băgat în troacă”, despre Dumitru Pop, folclorist, cercetător la Cluj, „merită să ai ambiție, dar în cercetare”, despre Marin Preda: „păcat că bea atâta”.
Nu răspundea la atacurile destul de numeroase. Evita să se pronunțe despre el personal și n-am observat să permită unora să-l lingușească. Eu nici n-am încercat, deși speram să mă ajute să ajung la Institutul Național de Etnografie și Folclor sau la Revista de folclor. Mă aprecia ce fac eu ca cercetător prin județele Moldovei, și era aproape destul. Față de mentorul Mihai Pop eu nu mi-am achitat datoriile… încă.
[ add comment ] ( 1 view )
Calendar
