Transmit un "Hristos a Inviat !" la toata lumea, dintr-un loc unde n-am visat, n-am crezut ca ajung vreodata. Insula se numeste Santorini, cu capitala Fira, o insula greceasca cu nume italian. Este un loc unde odinioara bantuia vestitul corabier si pirat Barbarossa.
Terenul este absolut necultivabil, stanca, stanca, stanca, si fire de iarba pe ici pe colo dar, sumedenie de case si unul dintre hoteluri, de exemplu, vinde cu 700 de euro ziua de sejur pe varful acestei insule unde se vad magari (n-am vazut inca vreo capra), cladiri albe, la poala foarte abrupta a muntelui, marea si multi, foarte, foarte multi turisti si abia a inceput sezonul ! Vin aici intre 3 si 9 vase de mare tonaj, iar noi am venit cu un colos numit "Victoria" in care se aflau circa 3500 de oameni. Sunt cu un grup de romani in doua microbuze si ne bucuram de ceea ce vedem aici, eu personal insa, ma mir de un lucru care … face parte din viata. Cred ca noi nu suntem foarte atenti la viata obisnuita, ne place foarte mult scandalul sau ceva neobisnuit…
Aici este cu adevarat ceva neobisnuit incepand de la circulatie (sa vedeti cu ce maiestrie conduc baietii astia diverse mijloace de transport, inclusiv cele mari, in comun) si turistii care se uita la toate obiectele expuse, unele adevarate nimicuri, oricum, e interesant si e frumos, cu soare, e apa … sunt si flori si mai ales, ar putea sa fie si la noi ceva mai mult turism, insa, aici cu adevarat turismul bate viata.
Cam acestea ar fi informatiile de pe o insula indepartata greceasca … va mai pot spune ca oamenii sunt foarte primitori evident, foarte amabili … e un fel de buna primire peste tot, am vazut si romani, am si vorbit cu ei, daca oamenii acestia pot sa traiasca numai asa, deci, repet, pamanturile sunt aride, case groase de un lat de palma pentru ca fiind mereu cald, n-au nevoie de cine stie ce ziduri si … eu cred ca atunci cand pasim intr-o tara ca aceasta, ar trebui sa ne intrebam cum de un pamant mirific ca al nostru este, ca sa spun asa … neroditor pe plan financiar ?! Noi ar trebui sa scoatem foarte mult din turism, mai ramane sa ne gandim.
Referitor la criza economica, pot spune ca exista, pentru ca n-o sa vina in fiecare zi cate 9 vase cu turisti, vin 2 -3, uneori, zicem ca si mai putin. Cert este ca greva din Grecia de ieri a facut ca pana si Acropole sa nu poata fi vizitat in timp optim si daca vorbim de greva si de criza mondiala, iata, aici sunt, insa, oameni din toate partile pamantului, toate limbile lumii se vorbesc prin aceste locuri cu strazi foarte inguste si insirate pe 43.000 de km patrati, adica pe o insula destul de mare, dar cu case "plantate" la distante apreciabile. Cert este ca in comparatie cu peisajul acesta uman, ca sa-i zic asa, dar nu numai, cu mare, soare si flori, noi ar trebui sa oferim marea, de sub soare, ca avem si noi, si mai ales, ar trebui sa avem servicii (aici si daca te misti din pat catre nu stiu ce WC, ai probleme cu platile, uneori platesti destul de mult).
Un singur lucru mai vreau sa precizez, sunt invitat de Sergiu Marin in aceasta croaziera … Nu ma obliga nimeni sa fac aceasta transmisie in direct, decat faptul ca inteleg sa fiu de folos celor din randul carora vin. Eu, care am sansa sa vad cate ceva din lumea asta, s-o si interpretez de regula. Poate … toti vrem mai bine si atunci gasim sau ar trebui sa gasim calea spre mai bine.
Uneori, noi ziaristii avem misie grea, putem vorbi, putem scrie dar putem sa nu fim deloc ascultati sau bagati in seama. Aici insa, depinde de noi toti. Vrem mai bine, sa vedem ce-au facut altii ca sa ne fie mai bine.
[ add comment ] ( 16 views )
Este titlul unui editorial de acum 10 ani (nr. 10 din 25 - 27 aprilie 2000) in care consemnam DECENIUL DUSMANIEI cu ideea ca vrajba se accentueaza in anii electorali: devenita "colaborare" in ultimii ani, samanta de vrajba rodeste din ce in ce mai mult … "patima cat incape !" Pentru ca e pe deplin actual, mai redam un citat: "valorile reale se neaga cu inversunare (vezi alegerile la PNL). Ce conteaza ca X are doctorat, are valoare zero. Ce-o fi cautand pe pamantul asta cutare sau cutare artist ? Vrajba si patima sunt la ele acasa tocmai in mediul intelectual. Jurnalistul cutare, prieten de o viata, ataca la bisturiu uitand ca prin farmec de idealurile comune si de afirmatiile pozitive. Cameleonismul si politic si uman. Uman omul are diabet, politic rodeste vrajba care face inoperanta recunoasterea valorii. Daca cel atacat ar fi de conditie, si, sa aiba manie pe rand …"
Reluand idei de acum 10 (zece) ani nu pare a fi in favoarea mea decat daca spun ca am aniversat ieri ziua de nastere si ca sunt de mai multa vreme tanar …
In afara de instaurarea durabila si ireversibila a capitalismului (vedeti, si ultimul bastion, bolsevicul Voronin, din Republica Moldova s-a dus pe o cale ne-nturnata …) viata sociala nu s-a schimbat prea mult. Nesiguranta zilei de maine, falimentul micilor intreprinderi, nenorocirea din agricultura vasluiana, exodul romanilor in lume si dusmania apriga insotita de hotie sunt prezente clare. Mentalitatea de acaparatori (inclusiv prin furt) e deosebit de puternica. Desi tiganii au migrat in Europa (ce ciudat, mi-a intrat ieri in birou, e greu de descris) si evident, mai sunt destui, desi romanii au acum metehnele lor.
La zece ani constat cu mare regret ca a scazut nivelul de cultura, desi vorbim (indreptatit) de Curentul Cultural - Informational in centrul caruia ne aflam. S-a creat deja, patura culturala superpusa cu foarte slabe legaturi cu tineretul studios si cu putinii care citesc. Homo videns e perfect conturat, junele cu mobil la ureche e la tot pasul, teama de oameni isi face tot mai mult loc.
Ma gandeam sa sintetizez ziarul din luna aprilie 2000: 90% din idei sunt actuale, 50% din critici, 8% din publicitate, 30% din informatie. Stare negativa 90%. Stresul a crescut cu 500%.
Dintotdeauna "MERIDIANUL" si implicit celelalte mijloace de presa n-au fost lipsite de cuvantul greu al editorialistului.
Poate, asta, i-a asigurat greutate si autoritatea recunoscuta. Si constatam cata dreptate am avut in previziunile noastre de viitor. Pana la urma, ne insuseam ce spunea Mihail Kogalniceanu in "Dacia Literara" la aparitie in 1840: "politica e mijloc de neunire si vrajba" ca sa constatam azi ca cine n-a abandonat politica isi bate cuie in talpa ! O spun ca cel care am condus 18 ani un partid (ecologist) la nivel de judet si ca om care am fost la varfuri in ultimii 40 de ani. Mai spun ca presa, cat mai exista, va fi si mai obedienta.
Ca previziune pozitiva: fotbalul va fi din ce in ce mai mult un fenomen social. Dar cum luptele de gladiatori au disparut, pana la urma, nici afacerea in acest sport nu va dura pana la sfarsitul lumii.
Vrajba si patima, DA !
[ add comment ] ( 18 views )
Sa includem in aceasta categorie pe toti cei care slujesc Tribunalul Judetean dar si pe cei din Judecatoria Vaslui, pentru ca de pe aici avem informatii.
Sa observam ca la Tribunalul Vaslui sunt 12 judecatori din necesarul de 20, ca acestia au in stoc 2266 + 1669 cauze intrate in primul trimestru, deci acum, de solutionat 3935, si 488 suspendate. S-au solutionat 1547 in trimestrul trecut.
Sa mai observam ca sistemul judecatoresc din judet are probleme cu finantarea, ca e o criza de personal, ("calificat") dintr-un fel de preistorie (Iasul fiind tentant si aproape) ca si in magistratura exista oameni si oameni (ca unii, chiar nu-s !), ca-s bune si rele si aici.
Am mai scris si altadata ca suntem impotriva judecatorului Cristos, cu dreptul de jignire a justitiabililor. Pentru ca atitudinea de Dumnezeu in sala ii arata cat de neinsemnati sunt in afara si cat de complexati social si dispretuiti sunt. Chiar daca sunt temuti, nu inseamna respect, mai ales ca justitia e considerata corupta, ineficienta si … oarba: multi judecatori chiar nu vor sa vada.
Cu certitudine astazi magistratura (si) locala reprezinta:
Casta inchisa, netransparenta pentru presa desi procesele sunt publice.
Oameni izolati si autoizolati. Casta, insa, deschisa e preotimea cu mult mai mare autoritate sociala.
Teroarea in salile de judecata. Deja oamenii au problemele lor, imponchiosati si rauvoitori unii judecatori influenteaza (prin rautate) actul de judecata. Din cauza ca n-au autoritate corespunzatoare, trebuie sa fie paziti de politie sau jandarmi. Ati vazut ce inarmate sunt aceste Instante ?
Lasati orice speranta … cei care intrati in sala de judecata, ar zice ca in Divina Comedie alt Dante. Intr-o zi, la judecatorie am obligat pe cineva sa procedeze ca la carte cat am fost prezent …
Pe holuri se barfeste ca o judecatoare nu poate fi serioasa daca are 2-3 divorturi. Realitatea e ca oamenii acestia nu mai zambesc in public. Or face-o in fata oglinzii !
TRIBUNALISTII vasluieni au alta comportare ?
Deocamdata constatam:
Cine se vede pe scaunul de sef al zilei, deci presedinte intr-un complet, nu stie cum sa-i mai probozeasca pe amaratii ajunsi pe mana sa. N-am vazut si auzit ca Nicolae Filip Parpalea, Laura Balan, Mihaela Manole sa se fi comportat dictatorial sau nepoliticos. De altfel, cei mai cu experienta sunt si cei mai umani !
Daca marea majoritate a avocatelor sunt (si) femei (adica se vor si frumoase si respectate si iubite), judecatoarele-s rigide si neprimitoare, nereceptive. Parca traiesc in alta lume desi unele sunt de-a dreptul frumoase. Printre grefiere, destule chiar, pot concura la competitii de frumusete (cu cel mai mare succes).
Nu pot incheia aceste randuri fara sa observ ca in fruntea celor doua institutii judecatoresti vasluiene se afla un nume, o autoritate ca domnul Nicolae Filip Parpalea (Tribunal) si un tanar de foarte mare perspectiva ca Adrian Chiriac (Judecatorie).
Vom mai reveni !
[ add comment ] ( 12 views )
Haideti sa ne rostuim un pic gandurile, timpul, averea: ce e si ce sa facem !
Desigur, fiecare profesionist stie ce are de facut si nu e nevoie sa-i spun eu, stiind ca sfatul nu trebuie dat cui nu-l cere. Dar, mai toti vrem sa traim mai bine, sa ne simtim utili, productivi, importanti chiar, si asta numai facand ceea ce stim noi cel mai bine !!
Batalia vasluienilor cu CRIZA e pe teren agricol si merita evidentiat Adrian Porumboiu care a inteles din timp incotro bat vanturile si care ne vorbea inca acum cativa ani de criza alimentara mondiala. Pe el marea criza nu l-a prins prea descoperit desi circula (neoficial) presupuneri ca din cauza pagubelor din unitatile sale nu va mai putea tine echipa… N-am vorbit cu el, nu stiu.
Am vazut ca multi intreprinzatori si-au construit solarii, unele exceptionale, ca dotare si productivitate (Constantin Stanciu, Poienesti), altii ca Emil Balajan au pe langa vii exceptionale culturi de zmeura, capsuni, etc. Cultura mare si rapita e principala grija a lui Porumboiu care e la mare performanta. Din pacate, foarte putini mai pot face ceva si multe ogoare vor ramane necultivate.
S-a inviorat putin interesul pentru cresterea animalelor dar nu se mai construieste. Avem cunostinta de destul de putini intreprinzatori locali desi directorul Atila Miclos (OARZ Vaslui) are tot sprijinul pentru ei. Se detaseaza fermele lui Porumboiu mai grozave decat in Germania dar merita laude si Toader Dima (mereu modernizeaza cate ceva, Berezeni), Vasile Strungaru de la Viisoara (exceptional specialist si om), Ion Apostu (Giani SRL - Banca), Costica Tiron cu rasele de oi de la Vetrisoaia, Bodescu de la Tanacu.
Am staruit putin pentru ca se pare ca europenii cuceritori, pe aici vor sa ne tina, la coada vacii, sau pentru cei mai buni, la calculatoare (dar, la ei acasa).
Apicultura e in jale mare. A murit peste jumatate din efectivul judetului in iarna asta, in unele cazuri ramanand ramele pline dar nici o musca ! Avem de cercetat ! Alte ramuri agricole … in mare suferinta si pagube !
Cu industria … care ?! La Vaslui, nimic, nimic nu misca. Doar puricii din blana cainilor care latra a pustiu in zona industriala. Orasul confectiilor ? Era.
Ce se mai "misca" este exodul tineretului sau a celor buni de munca spre exterior, unde incep sa se rareasca tare colacii din cozile comunitarilor spanioli, portughezi sau italieni. Romanii nu mai fac multi purici pe acolo iar in tara nu-i asteapta decat agricultura. Care a fost distrusa cu buna stiinta !
Staruie o intrebare (la toti): de ce sa ma apuc s-o duc si eu mai bine ? Raspunsul e greu de dat pentru ca daca in America ceva nu merge, stranutam mult noi; si nu e vorba de avioanele pe care tot vrem sa le cumparam. (Acum, dupa Katyn, Basescu vrea alt avion, mai sigur ! Cum s-ar zice, tara arde si el se piaptana !)
Sperantele razbat greu dinspre Guvern, si mai greu dinspre politicieni si cel mai greu dinspre dorinta de munca a multora.
Fara sa ne apucam de o munca, nu se poate !
As fi bucuros sa ajunga F.C. Vaslui in finala cu CFR Cluj (2-1 cu Dinamo).
Acum e marea lupta, baieti !
Succes !
[ add comment ] ( 10 views )
Formula traditionala de salut si recunostinta pentru vremurile de la inceputurile civilizatiei. E recunoastere ca suferintele omenesti au fost transmise de cel de la dreapta Domnului.
Pastele sau momentul reinvierii sau momentul de sarbatoare ar fi odihna si ganduri cucernice, nu neaparat distractie desi, existau candva horele de Paste care dadeau liber la casatorii, aliante si mai ales la munca. Pastele fudulul inseamna nu schimbarea hainelor (la oameni), nu schimbarea infatisarii naturii ci schimbarea mentalitatii, energizarea umana, optimism.
Om fiind, am trait cele trei zile mai ales cu nepoteii mei de aproape 2 ani, incantatori, gratiosi, instruiti, intr-un cuvant, grozavi.
La copii, la slujba, aproape nu m-am mai gandit …
Cand Dumnezeu a facut lumea i-a dat omului libertatea de a-si organiza viata (stapanii si pe a altora) pentru care trebuie sa munceasca, indiferent cum. Omul sta la masa trei ore, doarme 7, mai pierde vremea 2 si cam 12 face ceva. Deci raportul ar fi ca pentru a manca o ora muncesti 4 (deci 4 -1). Si, pana la urma nu avem incotro ! Libertatea inteleasa ca manifestare independenta exista numai in carti si numai in anumite minti, pentru ca in rest NECESITATEA se impune. De Paste, Dvs. v-ati dus chiar unde ati vrut, ati facut ce-ati simtit din nevoia mintii?
Suntem, cum s-ar zice, robii cerintelor vietii in toate momentele zilei si in toate zilele, chiar daca ne imbolnavim, chiar daca avem o anumita CREDINTA.
De Inviere am fost sa iau lumina la o biserica noua, impunatoare din Bucuresti. Un preot balbait, fara voce, un cor de vreo 10 - 12 persoane si sute de spectatori printre care vreo 4 tigani beti bine, pusi pe scandal si insultand oamenii. Slujba "intoarsa" in sensul ca vizitatorii si-au luat anafura si paharelele cu un fel de mica gustare imediat dupa ce a iesit cu lumanarile aprinse si i-a indemnat "ve-veniti d-de luati lumina-a !"
Am evitat cuvantul "credinciosi" pentru ca din acestia au ramas doar cativa sa asculte sfanta slujba; dupa ce si-au aprins lumanarile, pe jos sau in masini mai toti s-au repezit spre case.
O fi manelizarea tarii un fapt concret, o fi saracia clara, dar si lipsa credintei adevarate e o realitate !
Prea Sfintitul nostru episcop Corneliu, afirma de Pastele trecut ca omul fara credinta nu e om, observand insa subtirimea acestui sentiment, evlavia mentinandu-se, pe undeva, pe la tara.
Din pacate, lipsa credintei (pilon stabil in umanism) slabeste automat valorile altor institutii: familia, serviciul, viata de calitate. Libertinismul, ne-acceptarea educatiei, goana dupa hrana slabesc si statul roman cu tot ce inseamna el. O televiziune dadea 10 motive de plecare din tara si niciunul pentru a ramane. Si daca nici TARA nu mai e, atunci ce mai e ?
Sub influenta multiculturalitatii (e un paradox, de fapt se schematizeaza, se schilodeste), a revolutiei tehnice cu telefoane de orice fel si emisiuni TV pe saturate, principii morale in desfiintare, folclor pe cale de disparitie si simtaminte "subtiri" si animalice si socialitatea romaneasca se indreapta spre altceva !
Grija pentru noi si ai nostri a fost dintotdeauna. Cat putem fi de ingrijorati si mai ales ce putem face ?
Ca schimbare a formulei de salut, ca urma de credinta, sa zicem cu totii
Hristos a inviat !
[ 1 comment ] ( 20 views )
Calendar
